Este o întrebare care a traversat timpul: suntem, deși imperfecți, în esență, ființe amabile, raționale și binevoitoare? Sau, în adâncul nostru, suntem programați să fim răi, înguşti la minte, leneşi, vanitoşi, răzbunători şi egoişti?
Nu există răspunsuri simple, iar variabilitatea dintre indivizi este evidentă. Cu toate acestea, iată câteva descoperiri bazate pe dovezi care scot la lumină aspectele mai întunecate ale naturii umane:
1. Vedem minoritățile și persoanele vulnerabile ca fiind mai puțin umane
Un exemplu izbitor al acestei dezumanizări evidente provine dintr-un studiu care a arătat că un grup mic de studenți prezenta mai puțină activitate neuronală asociată gândirii despre oameni când priveau imagini cu persoane fără adăpost sau cu dependenți de droguri, comparativ cu indivizi de statut mai ridicat.
Un alt studiu a arătat că persoanele care se opun imigrației arabe tind să evalueze arabii și musulmanii ca fiind literalmente mai puțin evoluați decât media.
Alte exemple includ dovezi că tinerii dezumanizează persoanele în vârstă și că atât bărbații, cât și femeile dezumanizează femeile în stare de ebrietate.
Mai mult, tendința de a dezumaniza începe devreme; copiii de cinci ani percep fețele celor din afara grupului (din alt oraș sau de alt gen) ca fiind mai puțin umane decât cele din grupul lor.
2. Experimentăm plăcere față de suferința altora (schadenfreude) de la vârsta de patru ani
Un studiu din 2013 a arătat că această senzație este amplificată dacă un copil percepe că persoana respectivă merită suferința.
Un studiu mai recent a constatat că, până la vârsta de șase ani, copiii ar fi de acord să plătească pentru a vedea cum o marionetă cu trăsături antisociale este lovită, în loc să-și cheltuie banii pe stickere.
3. Credem în karma – presupunând că cei năpăstuiți își merită soarta
Consecințele nefaste ale acestor credințe au fost demonstrate pentru prima dată într-un studiu din 1966 de psihologii americani Melvin Lerner și Carolyn Simmons. Într-un experiment în care o femeie era pedepsită cu șocuri electrice pentru răspunsuri greșite, participantele femei au evaluat-o ca fiind mai puțin plăcută și admirabilă atunci când știau că vor asista din nou la suferința ei, mai ales dacă se simțeau neputincioase în a minimiza această suferință.
De atunci, cercetările au arătat cât de dispuși suntem să dăm vina pe săraci, victimele violurilor, pacienții cu SIDA și alții pentru soarta lor, pentru a ne păstra credința într-o lume justă.
4. Suntem limitați și dogmatici
Dacă oamenii ar fi raționali și deschiși la minte, o modalitate simplă de a corecta credințele greșite ale altora ar fi să le prezinți unele fapte relevante.
Un studiu clasic din 1979 a arătat inutilitatea acestui demers – participanții puternic pro sau contra pedepsei capitale au ignorat complet faptele care contraziceau poziția lor, în fapt, întărindu-și opinia inițială.
5. Preferăm electroșocuri decât să petrecem timp doar cu gândurile noastre
Un studiu controversat din 2014 a demonstrat că 67% dintre participanții bărbați și 25% dintre participantele femei au preferat să-și administreze șocuri electrice, decât să petreacă 15 minute în liniște.
6. Suntem vanitoși și prea încrezători
Iraționalitatea și dogmatismul nostru nu ar fi atât de rele dacă ar fi combinate cu puțină umilință și introspecție, dar majoritatea dintre noi ne plimbăm prin viață cu o viziune exagerată asupra abilităților și calităților noastre, precum abilitățile de a conduce, inteligența sau atractivitatea – un fenomen numit efectul Lake Wobegon, după orașul fictiv unde „toate femeile sunt puternice, toți bărbații sunt arătoși, iar toți copiii sunt peste medie”.
Ironia face ca cei mai puțin calificați dintre noi să fie cei mai predispuși la încredere exagerată (efectul Dunning-Kruger).
Această tendință vanitoasă de auto-înfrumusețare pare să fie extremă și complet irațională când vine vorba despre moralitatea noastră, cum ar fi - cât de principiali și corecți credem că suntem.
De fapt, chiar și infractorii închiși consideră că sunt mai amabili, mai demni de încredere și mai onești decât membrii obișnuiți ai societății.
7. Suntem ipocriți
Merită să fim atenți la cei care sunt cei mai rapizi și mai vocali în a condamna eșecurile morale ale altora – există șanse mari ca acești predicatori morali să fie la fel de vinovați, dar să-și judece propriile greșeli mult mai indulgent.
Într-un studiu, cercetătorii au descoperit că oamenii au evaluat exact același comportament egoist (alegerea unei sarcini mai ușoare și mai rapide într-un experiment) ca fiind mult mai puțin corect atunci când era manifestat de alții.
În mod similar, există un fenomen studiat de mult timp, cunoscut sub numele de asimetria actor-observator, care descrie tendința noastră de a atribui faptele rele ale altora, cum ar fi infidelitățile partenerului, caracterului acestora, în timp ce atribuim aceleași fapte comise de noi situației de moment.
Aceste standarde duble, favorabile nouă, ar putea chiar explica sentimentul comun că lipsa de civilitate este în creștere – cercetările recente arată că evaluăm aceleași acte de grosolănie mult mai aspru atunci când sunt comise de străini, decât de prieteni sau de noi înșine.
8. Suntem toți potențiali trolli
Oricine s-a regăsit într-o dispută pe Twitter poate confirma că rețelele sociale amplifică unele dintre cele mai rele aspecte ale naturii umane, parțial din cauza efectului de dezinhibare online și a faptului că anonimitatea (ușor de obținut online) crește tendința noastră spre imoralitate.
Deși cercetările au sugerat că persoanele predispuse la sadism cotidian (un procent îngrijorător de mare dintre noi) sunt în mod special înclinate către trolling online, un studiu a arătat cum o stare de spirit proastă și expunerea la trollingul altora dublează probabilitatea ca o persoană să se angajeze în trolling.
De fapt, trollingul inițial al câtorva poate cauza o avalanșă de negativitate crescândă, exact ceea ce au descoperit cercetătorii studiind discuțiile cititorilor pe CNN.com, unde „proporția postărilor raportate și proporția utilizatorilor cu postări raportate a crescut în timp”.
9. Preferăm lideri ineficienți cu trăsături psihopate
Psihologul american Dan McAdams a concluzionat că agresivitatea și insultele directe ale fostului președinte american Donald Trump au o „atracție primară” și că „tweeturile sale incendiare” sunt precum „manifestările de intimidare” ale unui mascul alfa din specia cimpanzeului.
Dacă evaluarea lui McAdams este adevărată, se potrivește cu un model mai larg – constatarea că trăsăturile psihopatice sunt mai frecvente decât media în rândul liderilor.
De exemplu, un sondaj realizat printre liderii din domeniul financiar din New York a arătat că aceștia au obținut scoruri mari la trăsături psihopatice, dar scoruri mai scăzute decât media la inteligența emoțională.
O meta-analiză a concluzionat că există într-adevăr o legătură modestă, dar semnificativă, între o psihopatie mai pronunțată și obținerea pozițiilor de lider, ceea ce este important, având în vedere că psihopatia este corelată și cu un leadership mai slab.
10. Suntem atrași sexual de oameni cu trăsături întunecate
Nu doar că alegem lideri cu trăsături psihopatice, dar există dovezi că bărbații și femeile sunt atrași sexual, cel puțin pe termen scurt, de persoane care manifestă așa-numita „triadă întunecată” – narcisism, psihopatie și machiavelism – riscând astfel să perpetueze aceste trăsături.
Un studiu a arătat că atractivitatea fizică a unui bărbat în fața femeilor a crescut atunci când a fost descris ca fiind egoist, manipulator și insensibil.
O teorie este că aceste trăsături întunecate transmite cu succes „calitatea de partener” prin trăsături precum încrederea și dorința de a-și asuma riscuri. Contează acest lucru pentru viitorul speciei noastre? Poate că da.
Un alt studiu din 2016 a descoperit că femeile care erau mai atrase de trăsăturile narcisiste ale bărbaților aveau tendința să aibă mai mulți copii.
Aceste descoperiri nu anulează capacitatea unora dintre noi în a-și depăși instinctele. În fapt, recunoașterea și înțelegerea defectelor noastre ne pot ajuta să le depășim și să cultivăm „îngerii mai buni” din natura noastră.
⇒ Citește și: Ce am aflat despre noi într-o sută de ani de psihologie
Traducere și adaptare după The bad news on human nature, in 10 findings from psychology, scris de Christian Jarrett, publicat de aeon.co sub licența CC BY-ND 4.0
