În psihologia evoluționistă, acei inși care exploatează și profită de resursele comunității, fără să ofere înapoi (sau oferă prea puțin), sunt numiți free-riders sau prădători.

Prădătorii exploatează oameni și situații numai în beneficiul propriu, nedând mai nimic la schimb, vizavi de tot ceea ce ține de bani, proprietăți, putere / status și sex. Au grijă să evite responsabilitatea, să pară că vinovați sunt alții (sau sistemul!). Călăresc ierarhia socială prin minciună, intrigă și învrăjbire. Leadershipul lor e toxic și poate provoca, alături de stres emoțional, dezgust și greață, iritare și revoltă, dar mai important, pagube sociale. Dacă se îngroașă gluma, dispar în ceață. Nu revin ca orice om cumsecade și decent cu compensații morale, psihologice sau materiale.

În științele sociale există de ceva vreme în discuție această problemă a free-riders. Dacă ai uitat, sunt acei inși care contribuie foarte puțin spre deloc la resursele publice ale unei comunități, însă profită maxim de serviciile publice (asistență medicală, socială, pensie (de ex, specială!), educație, salubritate și altele). Pe scurt, e vorba de comportamentul parazitic, de căpușare a vietății numită societatea umană.

Întrebarea de bază e: cum limităm fenomenul? Ce măsuri pot fi luate?


HEXACO

De la asta trecem în știința personalității ca să facem legătura. Dacă îți vine să crezi, există un model, pe numele lui HEXACO (Honesty-Humility; Emotionality; eXtraversion; Agreeableness (versus Anger); Conscientiousness; Openness to Experience), în care apare factorul H ce măsoară exact tendințele prădătoare. Mi se pare inovativ, deoarece, spre deosebire de Big Five, cel mai popular în domeniu, aduce în lumină această nouă dimensiune a personalității: factorul H sau humility-honesty (umilitate - onestitate).

HEXACO:
· H - umilitate - onestitate;
· E - emoționalitate;
· X - extraversie;
· A - agreabilitate (versus furie);
· C - conștiinciozitate;
· O - deschidere.

Acest factor H are o încărcătură psihomorală. E un factor ce indică tendințe comportamentale ce pot fi, prin efectele lor, periculoase. Când H e mic, avem un profil predispus la înșelăciune și free-riding. Pe invers, când H e mare (peste mediană) avem un profil predispus la corectitudine și dreptate socială.

Ce trebuie să înțelegi tu din asta? Dacă în profilul tău apare H mic nu înseamnă automat că ești un prădător. Însă în personalitatea ta apar tendințe comportamentale ce se pot exprima de minune în mediul potrivit lor (cum ar fi în politică sau corporate or academic ladder?). Iar dacă H-ul e mare, nu înseamnă că ești un justițiar sau reformator. Un profil trebuie lecturat laolaltă cu mediul particular de viață.

Cred că e important să înțelegi, mai înainte, câțiva termeni. Primul e factorul de personalitate. E un concept abstract, mai precis, o entitate statistică. Presupune o analiză multifactorială pe o puzderie de răspunsuri la itemi ce descriu comportamente și pe care n-o pricep ca să-ți povestesc cu claritate (tut mir leid! ;)).

Al doilea e tendința comportamentală. Înseamnă un imbold biologic spre acțiune, ceea ce nu e totuna cu exprimarea lui. Spre exemplu, o persoană cu tendințe opoziționiste (A mic) se poate abține în relații sociale cu miză pentru ea. Dar nu și în relații apropiate, unde își dă arama pe față, adică se pune contra la aproape orice. Getting along cu o persoană cu A mic devine un lucru dificil comparativ cu cazul unei persoane cu A înalt, unde e fină, lină ca de catifea. Acest „getting along” (sau coabitare) devine și mai dificil dacă profilul are și un O înalt sau un H înalt.

Tendințele ce sunt descrise de inventarele de personalitate sunt, evident, tipare mentale, emoționale și de conduită. Apar în multe și diverse situații și alcătuiesc diferențele dintre oameni (chiar și alte mamifere). Exprimarea lor e în relație cu stimularea din mediu și un prag relativ de activare (vezi mai jos).


Nu există profil de personalitate bun sau rău

Simt nevoia să îți atrag atenția asupra unei prejudecăți moraliste. Orice factor sau profil de personalitate nu e în sine rău sau bun, corect sau incorect, sănătos sau nevrotic. Atracția pe care persoana cu un H mic (șmecherul) o are pentru bunuri de lux sau putere și prestigiu nu o face rea sau incorectă. La fel cum, o persoană cu H înalt (idealistul/justițiarul) nu e per se corectă sau bună. E vorba de consecințele faptelor, nu de cum simte fiecare.

Orice persoană, indiferent de personalitate, e influențată de mediul particular în care se află. Spre exemplu, provocarea ostilă, să zicem de la job, declanșează tendințele agresive mai ales în persoanele mai supărate, adică cu A-ul micuț, A-ul de la Angry Birds :)).

Ca să înțelegi mai clar, personalitatea funcționează după principiul gradientului sau ca termostatul. Depinde ce temperatură ai setat și cât de frig/cald e afară din casă. Cineva cu A mic se declanșează agresiv ușor la cea mai măruntă provocare (cu cât A e mai mic, cu atât „pragul” declanșării/sensibilității e mai jos). În timp ce altcineva cu A mare (pragul e sus) tolerează mai multă provocare până îi sare muștarul. Fiecare factor e ca un reglaj pe termostat. Iar fațetele factorilor (ca Gentleness de la A) sunt reglajele de finețe ce contribuie la reglajul general (factorul).


Predicții, cu ajutorul factorilor HEXACO

Fiindcă avem o știință a personalității, să facem câteva predicții. O persoană cu H foarte mic care trăiește într-un stat ca Germania, de exemplu, cu puțină corupție și doar pe ici-colo (nu e sistemică), ce șanse are să poată prospera prin mișmașuri și exploatarea altora mai onești? Are mai multe ori mai puține prilejuri? Evident, într-un stat cu instituții puternice și cu justiție socială, va avea foarte puține oportunități. Deci, prin forța circumstanțelor va acționa ceva mai cinstit, dar, în continuare, profitând locco. Însă, pagubele vor fi, mai probabil, limitate local și personal (Mda, poate visez ca un idealist:)).

Dar dacă șmecherul se mută într-o altă țară, unde există corupție sistemică, ce poți anticipa cu ușurință? Crește probabilitatea unor acțiuni necinstite, urcând în vreo ierarhie socială spre poziții de putere și de aici producând pagube extinse, uneori, afectând generații de oameni. Dar fiecare cu circumstanțele sale de viață. Poate ajunge șef de bandă mafiotă sau găinar, șef de partid, de administrație publică sau director executiv. Selbstverständlich, chiar și președinte! Omenirea se poate lăuda (în prezent) cu niscaiva dictatori unde H-ul e în mod corespunzător minuscul.

H-ul mic (de-l scapi printre degete) e reglat (nu el în sine, ci exprimarea lui!) nu numai de un mediu sever și onest reglementat (care dacă vine încă din copilărie poate tempera tendințele unui H mic), ci și de alți factori, cum ar fi X mic (introversie) și E mare. Într-adevăr, ecuația personală se complică. Introversia și emoționalitatea mare ponderează acțiunile unui ins viclean și profitor. Un E mare se oprește prin frică de rănire, anxietate sau prin sprijinul căutat la ceilalți, iar un X mic prin orientarea spre grupuri mici și solitudine, deci free-riding local.

Dar H-ul e ponderat și pe negativ, combinația de H mic și X mare ne oferă profiluri carismatice. Produc o impresie puternică pe retină. Te inspiră prin încrederea, cutezanța și naturalețea cu care se adresează. Sunt fermecători, dar petrecând ceva timp cu ei (și presupunând că nu ai ajuns să-i venerezi) descoperi că nu au nimic real de oferit, ci doar iluzii. Această combinație ne oferă lideri de cult, guru, spirituali și religioși, psihoterapeuți, „coach” și formatori minune!, dar desigur și câțiva politicieni. Dacă C-ul lor e mare (disciplină spartană, un autocontrol supranatural (!) și amânarea gratificației pe termen lung), devine și mai probabil să ajungă în poziții înalte, de demnitate publică, și să exercite o influență păguboasă pe generații. Spre exemplu, Recep Tayyip Erdoğan (președintele Turciei) e un ins care manifestă, mi se pare, un C înalt. Nu e trecător odată cu evenimentele și nu scapă controlul politic. Acționează metodic, cu perseverență și viclenie, reușind să păstreze puterea (prin arestarea tuturor opozanților!). De asemenea, e valabil și pentru ursul de la răsărit.

Free-riders prosperă în zilele noastre spre deosebire de alte perioade din istoria lui homo sapiens. Prosperă din cauza tipului de organizare socială diferită astăzi de cea din trecutul îndepărtat. Într-un trib chiar și de 200 de persoane, toată lumea știe pe toată lumea. Când cineva profită și nu dă nimic sau prea puțin la schimb e ușor de identificat. Ce urmează? Te las să-ți imaginezi.

Cum se simte un H foarte mare – a righteous mind într-un mediu favorizant faptelor derivate dintr-un H foarte mic – a sneaky mind? Nedreptățit, neînțeles, furios și eventual se îndepărtează emoțional și/sau fizic, alteori rupe relația sau, dimpotrivă, luptă indiferent de costuri. E cazul reformatorului (sau eroul justițiar), dar depinde și de alte variabile de personalitate.


Ce se poate face?

Corupția ar trebui să fie drastic legiferată și pedepsită, iar anti-corupția să fie prezentă în strategia de siguranță națională (în România a fost, dar nu mai este). Oh, da, și educația pe probleme și dileme morale și etice… Ce încărcare are pe factorul H acela care afirmă așa ceva?

După mintea mea, dacă părintele nu poate schimba personalitatea copiilor, atunci altceva îi rămâne de făcut. Să cultive conștiința morală a copiilor (tricky business!). M-aș aștepta ca un stat onest (nu unul psihopatic) să ajute aici. Educația morală și civică e unica protecție de termen lung contra fenomenului free-riding.

Articol preluat de pe blogul SasSeramis, cu acordul autorului.
Subtitlurile ne aparțin.

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Ești „vizitator” ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Ar fi util dacă ne-ai sprijini cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro