Este o întrebare veche cât lumea: de ce facem lucruri bune? Ce îi determină pe oameni uneori să pună „noi” înaintea lui „eu”? Poate că primul nostru impuls este acela de a fi egoişti, iar cooperarea reprezintă doar controlul asupra lăcomiei.
Cu cât oamenii se bazează mai mult pe intuiţia proprie, cu atât ei devin mai cooperanţi
Sau poate cooperarea are loc în mod spontan şi prea multă deliberare stă în calea realizării ei.
Cercetătorii de la Harvard se apropie tot mai mult de un răspuns care arată că prima reacţie a oamenilor este aceea de a coopera şi că prea multă deliberare încurajează egoismul.
David Rand, bursier post-doctorand în psihologie, Joshua Greene, profesor asociat John and Ruth Hazel pentru ştiinţe sociale, în cadrul departamentului de psihologie, şi Martin Nowak, profesor de matematică şi biologie, director al programului pentru dinamica evoluţiei, au publicat primele rezultate în numărul din 20 septembrie al revistei „Nature”. Ei au recrutat mii de participanţi care să joace un „joc cu bunuri publice” în care era vorba despre „eu” versus „noi”.
Subiecţii au fost împărţiţi în grupuri mici, apoi confruntaţi cu o alegere: fie să păstreze banii care le-au fost daţi, fie să îi pună într-un fond comun care va creşte şi de care va beneficia întregul grup. Dacă păstrau banii, încheiau pe profit, dar grupul prospera cel mai mult atunci când toată lumea contribuia.
Cercetătorii au vrut să afle dacă primul impuls al oamenilor este acela de a fi cooperanţi sau egoişti. Pentru aceasta, prima dată au vrut să vadă cât de repede au făcut alegerile diferiţi oameni şi au constatat că oamenii erau cu atât mai predispuşi să contribuie la binele comun cu cât se hotărau mai repede.
Apoi i-au obligat pe oameni să mărească ritmul în luarea deciziilor sau să se oprească pentru a delibera şi au observat acelaşi lucru: cei care se decideau mai repede tindeau să fie mai cooperanţi, iar cei care trebuia să se oprească pentru a delibera, dădeau mai puţin.
În cele din urmă, cercetătorii și-au testat ipoteza manipulând modul de gândire al oamenilor. Ei i-au rugat pe o parte dintre aceştia să reflecteze asupra beneficiilor intuiţiei înainte de a se hotărî cu cât de mult să contribuie. Celorlalţi li s-a cerut să se gândească la virtuţile argumentării atente. Încă odată, intuiţia a promovat cooperarea, iar deliberarea, exact opusul.
Deşi unii ar putea interpreta rezultatele ca sugerând faptul că acest comportament cooperant este „înnăscut” sau „dobândit genetic”, în acest caz ei scot în evidenţă de fapt rolul experienţei. Oamenii care în viaţa de zi cu zi aveau păreri mai bune despre cei din jurul lor au demonstrat mai multe impulsuri de cooperare în aceste experimente, iar experienţa anterioară cu acest tip de studii a erodat aceste impulsuri.
„În viaţa de zi cu zi este în general în interesul tău să fii cooperant”, spune Rand. „Drept pentru care interiorizăm /ne asumăm cooperarea ca fiind modul corect de comportament. Apoi, dacă ajungem într-un mediu neobişnuit, în care motivaţiile ca reputaţia sau sancţiunile, sunt îndepărtate, primul nostru răspuns va fi să ne comportăm aşa cum o facem în mod normal. Însă, atunci când deliberăm asupra acestui lucru, ne dăm seama că suntem într-un dintre rarele situaţii în care putem fi egoişti şi putem scăpa cu asta”.
Spre deosebire de multe alte studii psihologice, care folosesc un număr mic de studenţi, aceste experimente au testat mii de oameni din întreaga lume folosind Amazon Mechanical Turk, un târg de locuri de muncă online, care devine un instrument tot mai popular pentru cercetarea din ştiinţele sociale.
Potrivit lui Rand, constatările evidenţiază un adevăr interesant şi contraintuitiv – acela că deliberarea atentă şi reflecţia au o parte întunecată. Dar este această reflecţie întotdeauna rea?
„Atunci când este vorba de «eu» versus «noi», intuiţia noastră pare să funcţioneze bine. Asta se întâmplă aici, explică Joshua Greene. „Dar ce se întâmplă atunci când oamenii au intuiţii morale diferite, de exemplu referitoare la avorturi sau la creşterea taxelor? Atunci când intuiţiile se confruntă – atunci când este vorba despre «noi» versus «ei» - deliberarea şi reflecţia poate fi cea mai bună şansă pe care o avem pentru reconcilierea diferendelor pe care le avem.”
„Capacitatea noastră de a coopera s-a dezvoltat de-a lungul a milioane de ani”, explică Martin Nowak. „Aceste experimente psihologice examinează cauzele cooperării pe un interval mult mai mic de timp, de ordinul secundelor. Ambele perspective sunt esenţiale, deoarece ne confruntăm cu probleme globale care necesită cooperarea la scară foarte mare. Trebuie să înţelegem de unde din istorie vine cooperarea şi care sunt cele mai bune modalităţi de a o face să se întâmple aici şi acum.”
Traducere după people-intuitions-cooperative de Silvia Gergeley, cu acordul editorului
