Muzica bună are acces direct la emoţii. Ca atare, aceasta poate constitui un instrument fantastic de acordaj fin al stărilor noastre de spirit. Saarikallio şi Erkkila (2007) au investigat modalităţile obişnuite de utilizare a muzicii pentru controlarea şi îmbunătăţirea stărilor de spirit, prin intervievarea unui grup de opt adolescenţi din Finlanda. Participanţii pot reprezenta un eşantion foarte mic şi specific, dar ei au enumerat o listă realmente foarte utilă:
1. Divertisment - La nivelul cel mai bazal muzica te stimulează. Ea îţi ridică starea de spirit înainte de a ieşi din casă, face să treacă timpul uşor când speli vasele, te însoţeşte în călătorie, la citit şi în navigarea pe web.
2. Remontare - Muzica te revitalizează dimineaţa şi te calmează seara.
3. Senzaţii puternice - Muzica îţi poate oferi experienţe emoţionale profunde, palpitante, mai ales când o interpretezi.
4. Abaterea atenţiei - Muzica distrage mintea de la gândurile neplăcute care pot umple cu uşurinţă tăcerea.
5. Descărcare - Muzica potrivită stărilor profunde poate elibera emoţiile: epurând şi curăţând.
6. Activitate mentală - Muzica încurajează visarea cu ochii deschişi, alunecarea în amintiri vechi, explorarea trecutului.
7. Consolare - emoţie împărtăşită, experienţă împărtăşită, o conexiune cu cineva pierdut.
Toate aceste şapte strategii vizează două scopuri: controlul şi îmbunătăţirea stării de spirit. Una dintre frumuseţile muzicii este că ea poate îndeplini mai mult de un obiectiv la un moment dat. Muzica inspiratoare poate să distreze, să consoleze şi să revigoreze, în aceeaşi măsură. Muzica tristă, sentimentală, poate furniza consolare, susţinerea activităţii intelectuale şi descărcarea emoţiilor negative. Exemplele sunt infinite.
Multe dintre concluziile lui Saarikallio şi Erkkila se armonizează cu cercetările anterioare. De exemplu, distracţia este considerată una dintre cele mai eficace strategii de reglementare a stării de spirit. Muzica este, de asemenea, în strânsă legătură cu stările reflexive. Acestea asigură, în mod uzual, o mai bună înţelegere a emoţiilor noastre.
Una dintre puţinele conexiuni negative posibile cărora Saarikallio şi Erkkila le-au acordat atenţie a fost aceea dintre muzica tristă şi ruminaţie. Ruminația reprezintă examinarea constantă a stărilor emoţionale care, în mod ironic, poate aduce mai puţină claritate. Însă Saarikallio şi Erkkila au constatat că, din contra, muzica contribuie la înţelegerea sentimentelor - un efect care nu este asociat cu ruminaţia.
Bibliografie: Saarikallio, S., & Erkkila, J. (2007). The role of music in adolescents’ mood regulation. Psychology of Music, 35(1), 88.
Traducere de Maricica Botescu, după seven-ways-music-influences-mood, cu acordul autorului