Care este cea mai bună strategie psihologică pentru a evita plictiseala? Există unii oameni ciudaţi care par că nu se plictisesc niciodată. "Oh!" spune interesatul și implicatul cronic, "în ce lume fascinantă și interesantă trăim. Cât de minunat este să fii în viaţă."
"Cum ar putea cineva să se plictisească cu toată varietatea pe care o oferă viața?". Ce noroc pe tine!
Eu sunt de părerea filosofului francez Albert Camus, care a spus (în Ciuma): "Adevărul este că toată lumea este plictisită și se dedică cultivării obişnuinţelor". "Toată lumea" ar putea fi o ușoară exagerare, deși unele estimări sugerează că până la 50% dintre noi se simt deseori plictisiţi. Pentru adolescenți, aceasta este cu siguranţă o subevaluare.
Iar plictiseala nu trebuie să fie tratată cu ușurinţă. Există dovezi conform cărora cei care se plictisesc sunt mult mai predispuşi să moară mai devreme decât ceilalţi (Britton & Shipley, 2010). Piloții de avion, de exemplu, dacă sunt plictisiţi pot face mai multe erori, asemenea personalul militar care lucrează cu tehnică nucleară. Așa că, într-adevăr, poţi muri de plictiseală.
Conform lui Art Markman, atenţia joacă un rol important în crearea senzaţiei de plictiseală. Sunt câteva condiţii care trebuie îndeplinite pentru a deveni plictisit:
- nivelul energiei persoanei să fie ridicat; aceasta simte nevoia implicării într-o activitate, dar nu o identifică.
- focalizarea trebuie să fie dificilă. De exemplu, în aeroport stresul aşteptării face improbabilă desfăşurarea unei activităţi ca cititul.
- lipsa controlului asupra situaţiei. Aşteptarea la doctor, dentist, oficiul poştal sunt ilustrări ale lipsei controlului. Persoana vrea să schimbe mediul, dar nu poate.
Iată cum descriu psihologii experiența plictiselii (Eastwood et al, 2012.):
Frustrat: eşti incapabil să te angajezi într-o activitate satisfăcătoare şi interesantă și găseşti asta chiar frustrant.
Lipsă de sens: totul pare lipsit de sens. Plictiseala este o criză existențială: vrei să strigi, "Ce este extraordinar aici?"
Mediu plictisitor: sentimentul că totul şi toată lumea din jurul nostru ne plictiseşte.
Și iată care sunt cele trei strategii psihologice pe care oamenii le folosesc în mod spontan pentru a face față plictiselii (Nett et al, 2009.):
Reconsideră: lucrează mental pentru a spori valoarea sau importanța situației sau activităţii.
Critică: schimbă situația pentru a risipi plictiseala.
Se sustrag: îşi orientează atenția spre o altă activitate.
Desigur, vom folosi toate aceste strategii în momente diferite. Dar există dovezi care sugerează că încercarea ar trebui să se bazeze mai mult pe reconsiderare decât pe celelalte două. Cea mai rea strategie pare să fie încercarea de a te sustrage plictiselii (băutură, droguri și jocuri de noroc).
Traducere după boredom-explained de Maricica Botescu, cu acordul editorului
