Feţe oameni culturi diferiteCercetările din psihologie cu care luăm contact îndeobşte sunt vestice. Subiecţii folosiţi în experimente sunt din Vest. Dar ceilalţi, ne-vesticii, văd lumea la fel cu vesticii? Presupunem că da, dar ce spun cercetările (tot vestice) despre minţile ne-vesticilor?

 

 

 

Aproape tot ce ştim despre psihologia umană provine din studii efectuate pe oameni ca noi - problema este că noi avem un mod ciudat de a gândi.

Dacă citeşti aceste rânduri, cel mai probabil este că eşti ciudat. Backgroundul tău cultural este aproape sigur de factură europeană, eşti educat, aparţii unei ţări industrializate  şi democratice, adică eşti ciudat. Intri într-o categorie de oameni minoritară, fiindcă 7 din 8 oameni ai planetei sunt altfel.

Dar de ce am ales acest cuvânt cu o conotaţie peiorativă, ciudat? Oamenii ciudaţi pot fi o minoritate, dar asta nu înseamnă că e ceva în neregulă cu ei. Ori înseamnă?

Toţi oamenii au acelaşi tip de creier, aşa că poate fi înţeles dacă tu crezi că ce se întâmplă în mintea ta este normal. Aceasta este o presupunere tacită pe care o fac majoritatea psihologilor. Atunci când aceştia vor să afle cum gândesc oamenii, au tendinţa de a selecta cei mai "obişnuiţi" subiecţi pentru a fi parte din experimentele lor. Conform unui studiu recent asupra experimentelor realizate în domeniu, 96% dintre subiecţii cercetărilor din psihologie vin din ţările industrializate vestice, iar două treimi dintre aceştia sunt studenţi.

Psihologii presupun că rezultatele lor pot fi generalizate la nivelul umanităţii, ignorând că experimentele pe oameni care nu sunt ciudaţi indică faptul că majoritatea populaţiei gândeşte diferit. Multitudinea de diferenţe dintre noi, ciudaţii şi ceilalţi a fost recent etalată public.

Într-un articol intitulat "Cei mai ciudaţi oameni de pe Pământ?" (The weirdest people in the world?), Joe Henrich, Steven Heine şi Ara Norenzavan - toţi de la Universitatea British Columbia din Vancouver, Canada - au concluzionat că dependenţa psihologilor de subiecţii ciudaţi a distorsionat înţelegerea noastră asupra cunoaşterii umane.

Desigur, există şi aspecte comune ale minţii umane - moduri de a gândi care sunt prezente la toţi oamenii. Dar lista acestor aspecte comune este din ce în ce mai scurtă, pe măsură ce studii inter-culturale dezvăluie diferenţe uriaşe în zonele fundamentale ale cunoaşterii, ca de exemplu raportarea la sine, modul în care se raţionează, moralitatea şi modul în care percepem lumea.

Surpriza reală a acestei meta-analize este oferită de concluzia că ciudaţii sunt în mod frecvent marginali, situându-se la extremităţile distribuţiilor realizate pe baza constatărilor studiilor psihologice. Cititorii acestui articol sunt cu certitudine printre cei mai ciudaţi oameni de pe Pământ.

 

Vedem diferit iluzia optică Müller-Lyer

Să luăm, de pildă, clasica iluzie optică Müller-Lyer, în care două linii de lungime egală par a fi de lungime diferită din cauza modului în care sunt orientate săgeţile de la capetele acestora. În anii '60, psihologul Marshall Segall de la Universitatea din Iowa a testat o serie de persoane din culturi diferite pentru o observa modul în care acestea văd cele două linii.

Constatarea surprinzătoare a fost aceea că dacă pentru studenţii din Evanston, Illinois, iluzia a avut efectele scontate pentru un observator vestic, pentru aborigenii din deşertul Kalahari participanţi la experiment liniile erau egale, iluzia nefuncţionând defel.

Muller_Lyer

Iluzia Müller-Lyer

Descoperirea nu este de mică importanţă, aşa cum ar putea părea unora, pentru că ea indică faptul că un aspect fundamental al percepţiei, despre care în genere se crede că este parte din natura umană, comun tuturor oamenilor, este în fapt modelat pe timpul dezvoltării noastre de cultura în care trăim. Deşi suntem departe de a înţelege diferenţele de percepţie arătate, Segall şi colegii acestuia au sugerat o posibilă explicaţie: cei care trăiesc într-o lume modelată de tâmplari - oamenii ciudaţi - sunt astfel influenţaţi de geometria spaţiului în care trăiesc încât sunt mai susceptibili de a cădea în capcana iluziei.

Deci, dacă eşti ciudat, percepi lumea în mod diferit. De asemenea, ai un mod ciudat de a descrie ce vezi. Engleza, limba comună a lumii ciudate, se bazează pe un sistem de localizare a obiectelor care este egocentric şi raportat la sine, aşa cum fac şi alte limbi indo-europene. Un vorbitor al englezei va spune: "Ofiţerul de poliţie este în stânga maşinii mele". S-a presupus pentru timp îndelungat  că acest mod de a vorbi este valabil pentru toate limbile - dar excepţiile au început să apară. Acestea indică un sistem de referinţă centrat pe exterior, localizând obiectele în raport cu elemente depărtate ("Ofiţerul de poliţie este la vest de maşină" ori "Poliţistul este între maşină şi bordură").

 

Dansăm diferit

În anul 2009, Daniel Haun şi Christin Rapold de la Institutul Max Planck pentru psiholingvistică din Nijmegen, Olanda, au venit cu o ilustrare a modului în care aceste stiluri cognitive diferite afectează comportamentul. Aceştia i-au învăţat pe nişte copii germani (ciudaţi) şi namibieni (vânători-culegători) câteva secvenţe de dans care implicau o serie de mişcări ale mâinilor pe lângă corp, după modelul dreapta-stânga-dreapta-dreapta. După ce copiii au asimilat mişcările au fost puşi să se rotească cu 180 de grade şi să execute din nou mişcările învăţate. Copiii germani, în mare majoritate, au reprodus acelaşi model, arătând sistemul de referinţă egocentric specific, pe când copiii namibieni au executat mişcările după modelul  stânga-dreapta-stânga-stânga, indicând un sistem de referinţă diferit, raportat la exterior (Current Biology, vol 19, p R1068).

 

 

Folosim limba diferit

Împreună cu Asifa Majid şi alţii, Haun a investigat sistemul de referinţă folosit de vorbitori a 50 de limbi din diverse locuri ale planetei. Constatarea făcută a fost aceea că numai vorbitori ai limbilor din societăţile industrializate folosesc sisteme de referinţă egocentrice, Majid afirmând că "Credem că în mod tradiţional societăţile mai mici au un sistem de referinţă non-egocentric, trecerea la unul egocentric fiind una relativ recentă".

 

Ne raportăm la natură în mod diferit

O altă recentă schimbare a oamenilor ciudaţi va afecta probabil modul în care gândeşti despre lumea înconjurătoare. Psihologul Scott Atran de la Universitatea din Michigan crede că modul natural de clasificare a naturii este bazat pe genuri (de exemplu, ulm, fag, ştejar), probabil pentru că în termeni evoluţionişti cunoaşterea proprietăţilor biologice ale genurilor are o semnificaţie importantă sub aspectul supravieţuirii. Scott a descoperit că acest mod de raportare la natură survine în societăţile care sunt mai aproape de natură. În schimb ignoranţa locuitorilor din zonele urbane privitoare la natură arată că aceştia nu dispun de această cunoaştere bazată pe genuri.

 

Într-un studiu din anul 2008, Scott Atran a descoperit că studenţii americani folosesc cuvântul "copac" pentru 75% dintre copacii pe lângă care au trecut într-o plimbare pe jos (The Native Mind and the Cultural Construction of Nature, MIT Press). Cu alte cuvinte, oamenii ciudaţi tind să vorbească despre natură reducând-o la forme de viaţa de bază. Cu toate acestea, Atran a arătat că mintea oamenilor ciudaţi vrea să interpreteze lumea naturală în felul în care strămoşii acestora o făcea. "deşi americanii în mod normal nu pot face diferenţa dintre fag şi ulm, aceştia se aşteaptă ca aceste categorii de copaci să aibă un mod diferit de acţiune biologică".

Excentrica minte a lumii vestice (2)

 

 

Textul de mai sus reprezintă traducerea şi adaptarea acestui articol, realizată cu acordul New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Ești „vizitator” ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Dacă găsești util site-ul, ne poți ajuta cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro