De vreme ce nicio teorie a fizicii nu explică realitatea, ci reprezintă doar un instrument pentru a măsura ce se întâmplă în natură, mai este vreun dubiu că toate legile naturii sunt în mod obligatoriu inventate? A descoperi înseamnă a găsi ceva care există undeva, dar legile naturii sunt doar aproximări ale fenomenelor pe care le percepem. Cum putem spune că teoria gravitației a lui Einstein explică gravitația, când nu avem, în fapt, nicio idee cum funcționează? Sigur, teoria este excelentă în a măsura obiecte cosmice și a face predicții, dar nu în a explica ce se întâmplă.
Probabil că mecanica cuantică este momentul de sinceritate din fizică, pentru că marii ei făuritori nici nu s-au mai chinuit să explice ce înseamnă (pentru că nu au găsit nicio cale rezonabilă să o facă); e suficient că formulele funcționează.
Pe de altă parte, dacă Newton și-ar trimite teoria gravitației să fie publicată azi, ar fi imposibil să găsească vreo revistă serioasă care să o ia în calcul. Este pur și simplu prea lipsită de sens. Conceptual, nu e nimic de înțeles. Deși este un foarte bun instrument pentru măsurarea mișcării corpurilor cosmice (cum ar fi orbitele planetelor).

Știința nu desvrăjește lumea, ci doar mută misterul la un nivel mai adânc. În plus, știința te ține alert, în perpetuă căutare, în disconfortul unei continue apropieri de adevăr. Unde gândirea magică plasase spirite și zei, știința pune explicații nedefinitive.


Filozofia, separată de știință, nu poate progresa decât ca anexă (esențială) a ultimei. Filozofii fără pregătire științifică sunt greu separabili de teologi. Știința fără mari filozofi este prea „rece” pentru om.


Poate părea paradoxal, dar pe măsură ce știința a progresat în înțelegerea lumii, a devenit clar că universului îi lipsește orice sens care să prezinte interes pentru noi, oamenii.


Modul în care este reflectată știința astăzi în presă seamănă cu acele iluzii optice în care pare că ceva se mișcă, dar în fapt totul este static. Pentru că deși pare că asistăm la o avalanșă de progrese în toate domeniile științei, în fapt progresele reale sunt din ce în ce mai puțin semnificative de 30-40 de ani încoace. Iar pe de altă parte, „marile succese” ale științei sunt, pe bună dreptate, complet indiferente publicului, precum o mai bună aproximare a masei protonului ori a quarcului top.


Una peste alta, știința și filozofia nu au progresat cine știe ce în ultimii ani. Ce ați învățat nou, care nu era deja cunoscut în ultimii 10 ani, de exemplu?


Știința aplicată a fost și este decuplată de cercetarea fundamentală. În timp ce astăzi cercetarea fundamentală pare a progresa din ce în ce mai lent (ce s-a întâmplat semnificativ de la Darwin în materie de biologie și Newton și Einstein în materie de fizică și chimie?), tehnologia încă are multe promisiuni ce vor fi onorate în viitorul apropiat. Întrebarea esențială este însă: ne apropiem rapid de un zid de netrecut al progresului științific și tehnologic?


Ceea ce observăm este finalmente limitat la simțurile noastre. Orice informație de alt tip, care nu este recepționată direct de simțuri (cum ar fi, de pildă, radiația în infraroșu), dacă este percepută de om, se întâmplă pentru că informația din registrul din afara simțurilor este adusă, transformată în registrul simțurilor prin intermediul echipamentelor pe care le proiectăm și producem.


Conform teoriei câmpurilor cuantice, toate particulele reprezintă vibrații ale unor câmpuri fundamentale care sunt prezente peste tot în spațiu. Electronii și quarcurile, cele două tipuri de particule necesare pentru a crea un om, formează atomii ce alcătuiesc corpul nostru și sunt parte dintr-o „mare” universală de electroni și quarcuri, toți interconectați, toți parte din câmp electronic și un câmp al quarcurilor nesfârșite, omniprezente și întrepătrunse. Această imagine pe care ne-o oferă teoria cuantică transformă tot ce este într-un lanț de vibrații al unui mare „organism” universal.

Cum au susținut unii gânditori după consolidarea bizarei teorii cuantice, este posibil ca realitatea să nu fie în totalitate fizică. Este posibil ca propria noastră minte să construiască realitatea. Dar cred că dacă lucrurile stau astfel, atunci trebuie să fim într-o simulare, iar lumea să fie complet diferită de cum credem că este.

Dacă viitorul Einstein nu știe limba engleză, teoria sa nu va ajunge niciodată să fie băgată în seamă.

Știința, tehnologia, filozofia - sunt domenii periferice în societate, chiar dacă utilizăm cu toții produsele primelor două. Au fost, sunt și vor rămâne preocupări restrânse, destinate unui procent infim al societății. Viața omului este, în mod evident, despre altceva.

Cine a fost primul om care și-a dat seama că adăugând drojdie poți face pâinea să crească, devenind astfel mai bună? Și care o fi fost prima sursă de drojdie (care este o specie de fungi (ciuperci), în fapt)? Poate ar trebui ca un Premiu Nobel simbolic să fie oferit în cinstea acelei femei din (probabil) Orientul Mijlociu și o mare statuie să fie ridicată undeva într-un parc mai mare din București.

 

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.
  • Comentariul tău, publicat ca „vizitator”, va fi evaluat în scurt timp de către un moderator în vederea publicării. Utilizatorilor care au cont pe site ori care folosesc conturile de FB, Twitter ori Google li se publică în mod automat comentariile.
    Catalin · 10:42 29.12.2021
    Excelent.
  • Comentariul tău, publicat ca „vizitator”, va fi evaluat în scurt timp de către un moderator în vederea publicării. Utilizatorilor care au cont pe site ori care folosesc conturile de FB, Twitter ori Google li se publică în mod automat comentariile.
    T. Ov. · 20:24 29.12.2021
    Cred că în biologie e cel mai mult spațiu de progres. De la Darwin încoace a fost decodificat ADN-ul, ne putem juca cu el folosind CRISPR-Cas9, poate că și vaccinurile mARN vor fi trecute în câțiva ani pe lista asta (parcă și pentru ebola sunt ceva aprobări date, nu doar pentru Sars-cov-2)...
  • Comentariul tău, publicat ca „vizitator”, va fi evaluat în scurt timp de către un moderator în vederea publicării. Utilizatorilor care au cont pe site ori care folosesc conturile de FB, Twitter ori Google li se publică în mod automat comentariile.
    Ioan · 22:07 29.12.2021
    Matematica e o baghetă magică, depinde cine uzează de ea: vrăjitorul sau ucenicul.
  • Comentariul tău, publicat ca „vizitator”, va fi evaluat în scurt timp de către un moderator în vederea publicării. Utilizatorilor care au cont pe site ori care folosesc conturile de FB, Twitter ori Google li se publică în mod automat comentariile.
    Ioan · 22:11 29.12.2021
    În știința actuală sînt multe paradoxuri, paradoxuri născute, nu din neștiință ci mai mult din neînțelegere, neînțelegere a ceea ce se știe.
Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Ești „vizitator” ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Dacă găsești util site-ul, ne poți ajuta cu o donație!


Contact
| T&C | © 2022 Scientia.ro