Lorenz şi Tinbergen au studiat de obicei animale solitare (monade) şi perechi de animale (diade). Începând din anii 1960, cercetătorii au început să pună mai mult accent pe grupurile mai mari de animale. Crook (1970) a propus termenul de etologie socială pentru a descrie acest accent al cercetării animalelor. Noii etologi s-au axat pe competiţie, comunicare şi cooperare între animale - felul în care şi-au dobândit şi păstrat teritoriile, au menţinut un nivel adecvat al populaţiei, au cules hrana, s-au apărat, au făcut reguli pentru lupte şi au format relaţii de cooperare.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Din ce în ce, familiile devin tot mai implicate în procesele terapeutice. În terapia autismului, de exemplu, Ivar Lovaas de la UCLA a obţinut rezultate bune prin utilizarea părinţilor ca terapeuţi. Studiile anterioare au arătat ca terapia intensivă din clinici îşi pierdea efectul, odată ce era încheiată. Doar dacă părinţii acţionau ca nişte terapeuţi întăririle pozitive puteau continua timp de ani de zile şi puteau acoperi toate aspectele diferite ale comportamentului.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Cele mai multe dintre terapiile tradiţionale erau foarte consumatoare de timp. Freud îşi trata pacienţii timp de ani de zile, iar analiştii de mai târziu i-au urmat exemplul. Versiunea originală a terapiei de desensibilizare a lui Wolpe putea dura până la un an. Rogers spunea că problema prezentată în a doua sau a treia sesiune era diferită de cea din a zecea sesiune, ceea ce însemna că auto-explorarea putea continua destul de mult timp.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Publicarea în anul 1942 a cărţii Self-Analysis (Auto-analiza) de către Karen Horney a dus la apariţia unui nou gen de literatură psihologică: cărţile de auto-ajutorare. Aceste cărţi oferă sfaturi cu privire la rezolvarea problemelor psihologice, eliminând necesitatea de a vizita sau de a plăti serviciile unui terapeut. În 1969, în discursul său prezidenţial din cadrul Asociaţiei Americane de Psihologie, psihologul George Miller şi-a îndemnat colegii psihologi să „renunţe la psihologie”.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Psihologii care au practicat terapia în anii '40 şi '50 s-au identificat, de obicei, cu o anumită "şcoală". Ei au fost rogersieni sau adlerieni sau freudieni. Prin anii '70, însă, un număr tot mai mare dintre ei erau tentaţi să folosească idei de la mai multe şcoli. Aceasta este orientarea eclectică. Eclectismul presupune proiectarea terapiei din mai multe surse diferite.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Ce sunt celulele coş? Cum poţi stimula una? Simţul cutanat sau simţul tactil presupune trei tipuri diferite de receptori. Unul din ei – celula coş - constă în fibre nervoase înfăşurate în jurul bazei firului de păr. Poţi verifica faptul că o singură celulă coş, atunci când e stimulată, produce o senzaţie detectabilă. Găseşte un singur fir de păr de pe braţ, îndoaie-l cu atenţie fără să deranjezi alte fire de păr sau să apeşi pielea şi observă senzaţia. Când firul de păr este îndoit prin presiune, neuronul trimite impulsuri către creier.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Gustul este de obicei numit simţul gustului, în ciuda faptului că olfacţia stăpâneşte abilitatea noastră de a gusta mâncarea şi lichidele. Celulele pentru gust sunt adunate laolaltă în mugurii gustativi de pe limbă, iar mugurii gustativi sunt ascunşi în umflăturile de pe limbă numite papile.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Ce este ”aroma terapia”? Unii psihologi consideră că mirosurile pot modifica starea de spirit. Un psiholog social a patentat un dispozitiv ce emite mirosuri despre care spune că sunt benefice din punct de vedere psihologic şi există o mică industrie bazată pe ideea de aroma terapie. Fiole mici cu miros plăcut ce emană substanţe sunt vândute oamenilor care vor să-şi sporească vigilenţa sau să-şi îmbunătăţească starea de spirit.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Ce este adaptarea olfactivă? Cât de completă este după câteva minute? Adaptarea senzorială, diminuarea răspunsului în urma stimulării continue, apare în cazul mirosului ca şi în celelalte simţuri. Adaptarea olfactivă este rapidă şi aproape completă din cauza unui sistem chimic special ce neutralizează răspunsul receptorilor olfactivi la mirosuri. În cazul olfacţiei, mirosurile par cu 80% mai puţin puternice după câteva minute de expunere la ele.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
De ce au şerpii limba bifurcată? Limba bifurcată a unui şarpe constituie un sistem necesar pentru detecţia mirosului. O pereche de senzori chimici, câte unul pe fiecare latură a bifurcaţiei limbii, furnizează direct informaţii către o parte a creierului numită vomeronasală sau organul lui Jacobson. De ce este limba şarpelui bifurcată? Pentru că aceasta oferă informaţii direcţionale şarpelui prin aceea că cei doi receptori sunt stimulaţi în grade diferite de mirosurile ce vin din direcţii diferite.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Vederea și auzul sunt adesea numite simțurile majore, în timp ce mirosul, gustul și simțul tactil sunt numite simțurile minore. Însă ele nu sunt, de fapt, minore. Oamenii care au pierdut un simț minor, precum olfacția (mirosul) sau simțul gustativ (gustul), sunt complet tulburați de handicapul lor. Este adevărat că simțurile minore au zone mai mici dedicate lor în creier și manuale, comparativ cu vederea și auzul.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
În discuţia despre percepţia vizuală am argumentat faptul că halucinaţiile demonstrează natura constructivă a percepţiei. Percepţia auditivă este, de asemenea, construită la nivelul creierului. Sunetul, ca orice experienţă integrată, trebuie să fie sintetizat (pus laolaltă) de mecanismele neuronale. La fel ca în cazul vederii, procesul de sinteză nu copiază întotdeauna identic informaţia senzorială ce ajunge la sistemul nervos.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Urechea internă se află dincolo de oscioare. Fereastra ovală este granița dintre urechea medie și cea internă, la fel cum timpanul (membrana timpanală) este granița între urechea medie și cea externă. Urechea internă este plină cu fluid și încastrată de unele dintre cele mai dure oase ale craniului. Organul principal al urechii interne este cochilia, o structură în formă de melc.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Cărui fel de energie răspunde simţul auditiv? În ce constă sunetul? În timp ce ochiul răspunde radiaţiei electromagnetice, urechea răspunde la undele de presiune din aer. Sunetul constă în unde alternative de aer comprimat şi decomprimat. De aceea poţi auzi notele de bas într-un concert zgomotos. Undele de presiune şi vibraţiile pe care le creează în lucruri sunt suficient de puternice pentru a fi receptate cu ajutorul simţului tactil.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Constanţa dimensiunii este tendinţa obiectelor de a păstra aceeaşi dimensiune aparentă indiferent dacă se apropie sau se depărtează de noi. De ce nu gândim că o maşină se micşorează când se îndepărtează de noi, chiar dacă imaginea de pe retină se micşorează? Noi ştim că se îndepărtează şi ştim asta la nivel primar ce nu necesită timp de gândire.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey