Mai jos puteți citi sinteza unui amplu articol publicat la începutul lui noiembrie de faimosul jurnalist american Thomas L. Friedman, responsabil de domeniul „externe” pentru New York Times. Acesta își justifică demersul pentru a propune o nouă denumire pentru etapa istorică pe care-o traversăm, prin prisma multiplelor și profundelor schimbări recente: „Trebuie acum să urmăresc impactul și interacțiunile nu doar ale superputerilor, ci și ale mașinilor super-inteligente, ale indivizilor super-înzestrați care profită de tehnologie pentru a-și extinde influența, ale corporațiilor super-globale, precum și ale super-furtunilor și ale statelor aflate în super-colaps, precum Libia și Sudanul”.
Avem nevoie de un nume nou pentru epoca noastră. De ce? Pentru că lumea traversează o transformare atât de profundă, încât etichetele vechi au devenit neîncăpătoare. „Războiul Rece”, „post-Războiul Rece”, „epoca informației”, „Antropocen” sau „reîntoarcerea geopoliticii” surprind fragmente, dar nu o descriu întregul.
Schimbările climatice, inteligența artificială, biologia sintetică, noile lanțuri industriale, reconfigurările geopolitice și migrațiile globale nu mai pot fi separate în sertare. Ele se amplifică și se influențează reciproc, creând o lume în care orice lucru interacționează cu orice alt lucru.
Craig Mundie, fostul șef de strategie al Microsoft, sugerează o denumire pentru această epocă - Policen -, o epocă în care „poly” — „mulți”, „multiple” — devine trăsătura definitorie. Și, pentru prima dată, avem o etichetă care surprinde simultan complexitatea climatică, tehnologică, socială și geopolitică a lumii.
Iată mai jos ce definește Policenul, de ce și cum am ajuns aici și ce presupune această eră pentru umanitate.
I. Nașterea Polcenului: sfârșitul epocii binare
1. De la unipolaritate la multipolaritate accelerată
Sfârșitul ordinii post-Război Rece nu a venit cu un singur moment, ci cu o serie de rupturi: retragerea haotică a SUA din Afganistan, invazia Rusiei în Ucraina și ascensiunea Chinei ca rival economic și militar egal. Paradigmele vechi — Est vs. Vest, libertate vs. autoritarism, globalizare vs. protecționism — nu mai explică nimic suficient de bine.
2. Lumea 2.0 nu mai e o lume cu două tabere
Nici una dintre etichetele existente nu surprinde explozia de simultaneitate și conexiune dintre fenomene diferite:
• tehnologia care depășește limitele inteligenței umane
• crize climatice care se amplifică una pe alta
• rețele de migrație și populații hipermobile
• economii dependente de lanțuri de producție în șapte țări simultan
• războaie hibride fără fronturi clare
• comunități sociale hiperdiverse
• state fragile și actori non-statali cu putere de stat
În Policen simplul „A sau B” este înlocuit cu „toate în același timp”.
II. Revoluția cognitivă: de la computere programate la inteligență artificială polimată
1. IAG polimată: scopul ultim al evoluției IA
Craig Mundie descrie un obiectiv care redefinește specia umană: inteligența artificială generală polimată, capabilă să depășească omul în toate domeniile. Ar fi o mașină capabilă să stăpânească fizica, chimia, biologia, informatica, filosofia, Mozart, Shakespeare și baseball-ul mai bine decât orice om și apoi să raționeze între toate aceste domenii la un nivel multidimensional mai înalt decât ar putea vreodată un om, pentru a produce idei și descoperiri pe care niciun om nu le-ar putea atinge. Spre deosebire de programele clasice, care execută doar ce sunt instruite, IAG polimată ar putea, așadar, imagina, deduce și genera idei noi.
Aceasta nu este doar o evoluție tehnologică, ci o schimbare de frontieră a cogniției. Nu mai lucrăm cu computere care reflectă inteligența noastră, ci cu sisteme care evoluează autonom, generând cunoaștere.
2. Cum au devenit microcipurile „poli”
Microcipurile moderne nu mai procesează instrucțiune cu instrucțiune (0-1, binar). Ele funcționează în paralel, cu mii de sarcini care interacționează simultan.
Inovațiile care permit Policen:
• trecerea de la cipuri monolitice la arhitecturi „chiplet (cipuri formare din multiple cipuri, fiecare specializat, dar toate lucrând combinat)”
• integrarea logicii, memoriei, graficii și comunicațiilor într-un singur pachet
• trecerea la construcții 3D, cu zeci de straturi interconectate
• creșterea exponențială a parametrilor din rețelele neuronale
Această arhitectură polimorfă face posibilă o IA care învață, combină și coevoluează cu sine însăși.
III. De la schimbări climatice la policriză
1. Policriza: când o criză aprinde alte crize
Termenul a fost popularizat de istoricul Adam Tooze — dar capătă profunzime în lucrările climatologilor Johan Rockström și Thomas Homer-Dixon. Ei descriu o lume în care crizele climatice, sociale, economice și geopolitice se amplifică reciproc, trecând peste granițe și instituții.
Exemple:
• topirea calotelor polare accelerează încălzirea globală
• distrugerea Amazonului destabilizează regimurile de precipitații planetare
• secetele severe generează prețuri uriașe la alimente
• aceste prețuri provoacă proteste, migrații și colapsuri statale
• colapsurile generează conflicte regionale
• conflictele perturbă comerțul global și alimentează noi crize
2. Siria, studiul de caz
O secetă intensificată de schimbările climatice a împins sute de mii de fermieri spre orașe, unde au găsit:
• foamete
• șomaj
• tensiuni sectare
• inspirație revoluționară via smartphone
Rezultatul: colaps statal, migrație masivă, radicalizare, război civil. Un microcosmos al Policenului.
IV. Geopolitica în Policen: alianțe fluide, puteri multiple, războaie hibride
1. Poli-aliniere geopolitică
Statele nu mai sunt în tabere stabile:
• Iran și Rusia sunt aliate în Ucraina
• China furnizează tehnologie ambelor tabere
• Israel cooperează cu Azerbaidjanul musulman împotriva Armeniei creștine
• India cumpără petrol rusesc, dar curtează investiții occidentale
• Brazilia negociază simultan cu China și cu UE
Lumea devine o „sală de dans globală”, fără perechi fixe.
2. Fronturi multiple, războaie hibride
Putin atacă Ucraina pe teren, dar atacă Europa prin:
• campanii de dezinformare
• atacuri cibernetice
• drone neidentificate
• perturbarea GPS-ului liderilor occidentali
Frontul nu mai e o linie. E o zonă de atac globală.
V. Societăți polimorfe: diversitate, migrație și răsturnarea ierarhiilor tradiționale
1. De la comunități omogene la mozaicuri globale
Migrația globală s-a dublat din 1990.
Rezultatul:
• orașe polietnice
• zeci de limbi în aceeași școală
• primari și parlamentari din comunități odinioară inexistente
• identități multiple, în continuă redefinire
Diversitatea nu mai este excepția, ci regula.
2. De la media verticală la media laterală
Știrile nu mai sunt produse doar de presă, ci de:
• utilizatori de pe rețele sociale
• filmări ocazionale
• bloggeri, podcasteri
• scurgeri și imagini de pe telefoane
Policentrismul informațional amplifică haosul, dar democratizează percepția.
VI. Poliecologia economică: rețele, nu țări
1. Lanțurile de producție nu mai sunt bilaterale
Astăzi, 70% din comerț implică lanțuri globale cu mai multe state.
Un smartphone implică simultan:
• design american
• software european
• materiale japoneze
• litografie olandeză
• fabricare taiwaneză
• asamblare în China
• distribuție globală
Adam Smith ar fi rescris „Avuția națiunilor” de la zero.
2. Economia cunoașterii în rețea
Eric Beinhocker subliniază că motorul productivității nu mai este „diviziunea muncii”, ci „diviziunea cunoașterii”.
Colaborări care combină:
• expertiză
• date
• transparență
• încredere
Rezultatul: capacitatea de a produce complexitate la scară globală.
VII. Cum guvernăm în era Policenului: sfârșitul gândirii binare
1. Modelul „ori/ori” este depășit
Problemele Policenului nu admit soluții simple.
Fiecare domeniu are nevoie de abordări sintetice, nu partizane:
• imigrație: frontiere securizate și porți largi pentru migrația legală
• economie: creștere și redistribuire
• energie: gaze cu captare și regenerabile și nuclear și fuziune
• educație: școli publice puternice și competiție reală
• politică externă: diplomație și forță militară
• comerț: liber schimb și reciprocitate
Abordarea corectă nu este „nu știu ce aleg”. Este „aleg tot ce funcționează simultan”.
2. Partidele tradiționale eșuează
Structurile politice rigide nu se adaptează la complexitate.
Rezultatul:
• tribalizare
• partide-bulă
• vot bazat pe identitate, nu pe soluții
• incapacitate de a guverna
3. „Coalițiile adaptive complexe”: soluția Policenului
Soluțiile reale vor veni din colaborări flexibile între:
• guverne
• companii
• universități
• ONG-uri
• inovatori
• comunități locale
Nu alianțe ideologice, ci echipe fluide, organizate în jurul rezolvării problemelor.
Policenul este aici!
Policenul este aici și nu avem altă opțiune decât să ne adaptăm
Interdependența nu mai este o alegere. Este starea lumii. Vom trăi într-o epocă în care:
• IA polimată ne depășește în creativitate
• crizele climatice se hrănesc unele pe altele
• geopolitica funcționează pe alianțe multiple
• lanțurile economice depind de încredere globală
• diversitatea reface peisajul social
• informația circulă pe mii de canale simultan
Aceasta este realitatea inevitabilă a Policenului, chiar dacă mulți lideri din Washington, Beijing și Moscova nu au înțeles-o încă. Va fi prima epocă în care umanitatea trebuie să guverneze, să inoveze, să colaboreze și să coexiste la scară planetară pentru a prospera. Numai astfel putem valorifica ce este mai bun și atenua ce este mai periculos în tot ceea ce ține de IA, energie nucleară sau schimbări climatice. Va fi nevoie ca toți, peste tot, să vâslim împreună.
Policenul poate fi epoca descoperirilor umane fără precedent — sau epoca unei fragmentări ireparabile. Diferența dintre cele două depinde de cât de repede învățăm să colaborăm într-o lume care nu mai cunoaște binaritatea.
Și, oricum am vrea să numim această epocă cu caracteristici unice, suntem deja în ea.
Notă: Cum spuneam la început, articolul este o încercare de sintetizare a argumentației jurnalistului american, plus unele adăugiri și ipoteze personale. Așa că recomand citirea articolul original integral aici.
