Situația din 2024 privind copiii din țările UE care au renunțat la școală înainte de liceu
Riscul de sărăcie, de a nu găsi un loc de muncă și de excluziune socială este cu atât mai mare cu cât este mai mică vârsta la care se renunță la educație.
România este pe prima poziție în rândul țărilor din Uniunea Europeană când vine vorba despre procentul copiilor care nu continuă educația la nivel de liceu. Și mai grav, trendul renunțării la școală este unul crescător, de la 15,3% în 2021 la 16,8% în 2024.
România - cel mai mare procent al copiilor care renunță la școală înainte de liceu
În perioada 2021-2024 procentul celor care au renunțat la școală înainte de liceu a fost următorul, pe sexe:
2021: 15,3% - total (15,1% - băieți și 15,5% - fete)
2022: 15,6% (16,2% - băieți și 15% - fete)
2023: 16,6% (16,5% - băieți și 16,7% - fete)
2024: 16,8% (15,4% - băieși și 18,3% - fete)
Tabel cu situația părăsirii școlii înainte de liceu în țările UE (Eurostat)
La nivelul UE media renunțării la școală înainte de liceu a fost de 9,3%.
După cum se poate observa din imaginile din articol, regula în UE este ca procentul băieților care renunță la școală să fie mai mare decât cel al fetelor; în România este diferit, cu diferență de aproape 3 procente în 2024.
România - cel mai mare procent al copiilor/ tinerilor care nu învață și nu muncesc
Situația în țările UE a copiilor/ tinerilor (15-24 de ani) care nici nu învață, nici nu muncesc
Probabil o consecință a celor de mai sus, România este pe prima poziție și când vine vorba de tinerii cu vârstă de liceu și facultate/ master (15-24 de ani) care nu se regăsesc nici în sistemul de educație, nici în câmpul muncii.
În 2024 17% dintre tinerii români (15-24 de ani) se găseau într-o astfel de situație, pe când în Țările de Jos doar 3,6%, la o medie UE de 9,1%.
Absolvenți de facultate
În ce privește absolvenții de facultate, conform ultimelor date Eurostat disponibile, în 2023 România s-a aflat pe locul 7 la numărul de absolvenți, astfel:
1. Franța - 872 mii absolvenți - populația țării: 65,6 mil. - procentul absolvenților raportat la totalul populației: 1,33%
2. Germania - 629 mii - 84,3 mil. - 0,75%
3. Spania - 562 mii - 47,8 mil. - 1,18%
4. Italia - 511 mii - 58,8 mil. - 0,87%
5. Polonia - 401 mii - 37,7 mil. - 1,06%
6. Țările de Jos - 184 mii - 17,9 mil. - 1,03%
7. România - 126 mii - 19,0 mil. - 0,66%
8. Belgia - 124 mii - 11,7 mil. - 1,06%
9. Elveția - 100 mii - 8,8 mil. - 1,13%
10. Irlanda - 98 mii - 5,1 mil. - 1,92%
Se poate observa că raportat la populația țării, România este pe ultimul loc între cele 10, cu 0,66%.
Posibile consecințe imediate și pe termen lung
Ce poate rezulta din această situație îngrijorătoare cu privire la nivelul de educație al copiilor/ tinerilor români? În niciun caz ceva bun.
Dincolo de faptul că lipsa de educație afectează economia în ansamblu, în special segmentele care au nevoie de specialiști înalt calificați, care presupun o educație universitară sau superioară, sunt consecințe și asupra altor aspecte ale societății.
O societate cu un procent atât de mare a populației fără educație formală este ușor manipulabilă, căci celor fără educație le lipsesc instrumentele pentru a putea separa informația validă de dezinformare, desigur, fără să știe asta. Nu doar că nu au cunoștințele necesare pentru a face evaluări ad hoc pe diverse subiecte de interes public, dar nici nu au capacitatea de a se informa în mod corect, dat fiind faptul că accesarea unei surse serioase de informare și înțelegerea mesajului este dincolo de abilitățile multora.
Probabil că lipsa de educație formală a unei componente consistente a populației este măcar parte din explicație pentru reacția multora pe timpul pandemiei de COVID-19 (aderarea la diverse conspirații, gen: nu există virusul, vaccinul este pentru a ne implanta nanocipuri șamd) ori, în prezent, apropo de evenimente internaționale, față de agresiunea rusă asupra Ucrainei (prea mulți români, conform sondajelor, având atitudini pro-ruse, ceea ce indică, pe lângă lipsa cunoștințelor istorice minime și incapacitatea de a procesa ce se întâmplă într-un context mai larg).
Și, desigur, afectează și capacitatea de a face judecăți solide cu privire la vot, mulți fiind incapabili și fără dorința de a se informa, creduli, incapabili de a discerne știința de pseudoștiință ori afirmațiile ridicole de cele serioase.
Lipsa educației este corelată cu slujbe neatractive și prost plătite în România. Probabil că mulți dintre cei care nu ajung să urmeze liceul se orientează către diverse țări din Europa unde și munca necalificată ori puțin calificată este plătită mai bine decât în România. Acesta poate fi un avantaj aparent pentru aceștia (deși sunt multe aspecte sociale care pot fi analizate), dar pentru societate, în ansamblu, nu este. Un motiv este și faptul că este foarte posibil ca cei care lucrează în alte țări să nu mai revină în România, o țară care se află într-o situație dramatică din punct de vedere demografic.
Este de presupus că lipsa educației se asociază și cu un nivel infracțional mai crescut, bazându-ne pe datele istorice.
> Citește și Raportul OCDE privind educația din România
Surse: Key figures on Europe, 2025 edition și Eurostat
