MercurIntoxicaţia cu metale grele (plumb, mercur, arsen) se produce cel mai adesea în mod accidental. Contactul cu metalele grele se face în mediul industrial. Metalele grele pătrund în organism prin ingestie sau prin inhalaţie, mai rar prin contactul cu pielea.

 

 

 

 

Intoxicaţiile cu metale grele sunt în majoritatea situaţiilor cronice – apar după expunerea îndelungată a organismului la metale grele.

După ce sunt absorbite în sânge, metalele grele ajung la diverse organe (rinichi, ficat, oase), unde realizează concentraţii ridicate în mai mulţi ani. Majoritatea metalelor grele se elimină prin urină, mai rar prin salivă sau prin transpiraţie.

 




Intoxicaţia cu plumb

Plumbul se absoarbe cel mai frecvent pe cale respiratorie sau gastro-intestinală. Iniţial se distribuie la nivelul ţesuturilor moi (ficat, rinichi), apoi se stabileşte în oase, dinţi sau păr. Timpul de eliminare a plumbului din sânge este de 30 de zile, dar din oase se elimină în 25 de ani. În organism, plumbul alterează activitatea la nivel cerebral – inhibă mesagerii intracelulari.

Plumbul pătrunde în organism prin ingestia alimentelor contaminate cu plumb (plante ce cresc în sol bogat în plumb sau peştele din ape contaminate), prin utilizarea vopselelor pe bază de plumb sau în mediul urban, unde se foloseşte benzină cu plumb la autovehicule.

Intoxicaţia acută cu plumb

Simptomele intoxicaţiei acute sunt greţuri, vărsături şi dureri abdominale însoţite de scaune negre datorate sulfurii de plumb (dacă plumbul a fost ingerat).

Tratamentul constă în supravegherea funcţiilor vitale şi prevenirea instalării şocului. Se administrează EDTA (antidotul în intoxicaţia acută cu plumb).

Intoxicaţia cronică cu plumb

Intoxicaţia cronică cu plumb este cunoscută sub denumirea de saturnism şi se manifestă prin tulburări nervoase, anemie, tulburări de tranzit intestinal şi insuficienţă renală cronică. Tratamentul constă în administrarea de EDTA şi vitamino-terapie – B1, B6 şi B12.


Intoxicaţia cu mercur

Intoxicaţia acută cu mercur apare în urma ingestiei de produse contaminate. Mercurul este toxic doar în formă solubilă şi se găseşte în compoziţia unor medicamente – soluţii nazale, auriculare sau substanţe antiseptice. Intoxicaţiile se mai pot produce şi în medii industriale – la fabricarea termometrelor sau manometrelor.

Mercurul pătrunde în organism pe cale digestivă, respiratorie sau prin piele. După ce este absorbit, formează complexe stabile în organism (cu cisteina) ce se vor elimina foarte greu.

Simptomele intoxicaţiei apar la locul de eliminare al mercurului – rinichi, colon sau salivă. Se produce stomatită şi căderea dinţilor sau apar leziuni renale şi insuficienţa renală.

Intoxicaţia cronică cu mercur afectează sistemul nervos central (apar tulburări psihice), sistemul endocrin, renal sau cardio-vascular. Expunerea prelungită la vapori de mercur produce distrugeri ireversibile la nivelul sistemului nervos central şi decesul pacientului. Mercurul este cunoscut şi ca o substanţă teratogenă – determină apariţia malformaţiilor la făt în timpul sarcinii.

Antidotul folosit în intoxicaţia cu mercur este Dimecaprol, iar în intoxicaţia cu vapori de mercur este D-Penicilamina.


Intoxicaţia cu arsen

Arsenul se întâlneşte sub formă de compuşi organici şi anorganici, dar cei anorganici sunt cei mai toxici. Doza letală de arsen este de 0,3 grame. Intoxicaţia se produce cel mai frecvent prin ingestia alimentelor contaminate sau a apei, dar şi prin utilizarea pesticidelor, detergenţilor sau a otrăvurilor pentru răzătoare.

Intoxicaţia cu arsen este de obicei accidentală, dar există cazuri când a fost folosit pentru suicid sau omor. După pătrunderea în organism, arsenul ajunge să fi depozitat în ficat, rinichi, plămâni, păr sau unghii.

Simptomele intoxicaţiei acute cu arsen sunt vărsăturile, diareea, oligurie (scade cantitate de urină eliminată), convulsii şi coma. Poate interveni decesul. În cazurile unei doze mai mici sunt afectate funcţiile hepatice şi renale.

Intoxicaţia cronică afectează frecvent muncitorii din industrii ce folosesc arsen. Simptomele care apar sunt diareea, pigmentarea pielii, transpiraţie şi respiraţie cu miros de usturoi. Expunerea cronică la arsen determină neurotoxicitate (boli neurologice, retard mintal) şi apariţia cancerului.

Tratamentul intoxicaţiei cu arsen foloseşte ca antidot Dimercaprol asociat cu vitamino-terapie şi reechilibrare hidroelectrică.

 



Bibliografie
en.wikipedia.org/wiki/Lead_poisoning
emedicine.medscape.com/article/1175560-overview
en.wikipedia.org/wiki/Arsenic_toxicity

Puteți comenta folosind contul de pe site, de FB, Twitter sau Google ori ca vizitator (fără înregistrare). Pt vizitatori comentariile sunt moderate (aprobate de admin).

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Loghează-te ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 


Ne poți ajuta cu o donaţie.


PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro