Andreas Vesalius (1514-1564) este considerat părintele anatomiei moderne şi fondatorul medicinei moderne. A fost primul om care a realizat disecţii de cadavre umane la scară largă. În continuare, partea a doua a biografiei lui Andreas Vesalius.
Andreas Vesalius, părintele anatomiei (1)
Profesor universitar de anatomie la Universitatea din Padova (1534)
Acum era rândul său să predea anatomia. Dar care era practica pedagogică la acea vreme? Un bărbier diseca un cadavru, iar profesorul citea studenţilor din cartea lui Galen, fără ca aceştia să privească cadavrul disecat. Doar că, după toate disecţiile pe care le realizase, Vesalius avea să schimbe metodele de predare. Realiza el însuşi disecţia şi descria studenţilor cu lux de amănunte ceea ce observa. De asemenea, îi încuraja şi pe ei să realizeze propriile disecţii, amintind iar şi iar că aceasta este unica metodă reală de a observa şi studia corpul omenesc.
Tabulae Anatomicae Sex (1538), primele diagrame detaliate ale corpului omenesc
Cu cât realiza mai multe disecţii, cu atât descoperea noi şi noi greşeli ale lui Galen cu privire la corpul omenesc, greşeli care fuseseră perpetuate de 1300 de ani, fără vreo schimbare. Se decide atunci să realizeze desene de mari dimensiuni şi foarte detaliate despre structura organismului uman. Cere cu această ocazie serviciile unui pictor din atelierul celebrului Tiţian, care avea să deseneze în mare detaliu ceea ce Andreas Vesalius descria. Astfel ajunge să publice în 1538, la doar 24 de ani, "Tabulae anatomicae sex" (în traducere, "Şase desene anatomice") unde descrie detaliat scheletul, dar mai ales, în premieră, sistemul complet de vene şi artere, numit acum sistem circulator! Cartea a avut un succes imediat în lumea academică europeană, iar Andreas Vesalius a început să fie cunoscut. Pe de altă parte, fostul său profesor, care îl recomandase pentru cea mai bună universitate din lume în domeniul anatomiei, unde acum era şef de catedră, începe să îi poarte pică şi să îl acuze că studenţii nu vor studia la fel de bine dacă vor realiza ei înşişi disecţii sau vor studia după noua carte, iar nu după cartea celebrului medic al Antichităţii, Galen.
De Humani Corporis Fabrica (1543), primul atlas al corpului omenesc
Motivat de acest succes, Andreas Vesalius şi-a propus în continuare un proiect gigant, şi anume să realizeze cel mai precis atlas anatomic uman, unde să adune în foarte multe diagrame de calitate şi cu text explicativ tot ceea ce descoperise de-a lungul timpului. Zis şi făcut. A angajat mai mulţi pictori celebri, s-a apucat de scris şi împreună au realizat o carte de 400 de pagini, cu 200 de desene foarte fidele. Cartea corecta peste 200 de greşeli pe care Galen le făcuse cu privire la corpul uman, între care şi afirmaţia că de fapt femeia ar avea mai puţine coaste decât bărbatul, aşa cum susţinea Biblia.
După ce se îngrijise ca imaginile să fie de cea mai bună calitate, angajând pictori profesionişti, Andreas Vesalius a dorit ca marea operă să fie imprimată pe hârtie de cea mai bună calitate. De aceea s-a dus personal cu manuscrisul tocmai în Elveţia, unde a şi rămas până când lucrarea a fost finalizată. Când cartea sa, "De Humani Corporis Fabrica" (în traducere, "Despre structura corpului omenesc") a fost publicată, era anul 1543 şi Andreas Vesalius avea doar 29 de ani!
Exemplu de desen foarte detaliat şi precis din cadrul cărţii "De Humani Corporis Fabrica" (1543), primul atlas al corpului omenesc. Atlasul cuprindea peste 200 astfel de diagrame realizate de pictori ai Renaşterii.
Visul împlinit: medic la curtea Imperiului Romano-German
A trimis un exemplar frumos împachetat la curtea împăratului Charles V, al Imperiului Romano-German. Impresionat, acesta i-a trimis imediat invitaţia de a deveni medic la curtea sa. Cum aceasta era tocmai visul său din copilărie, Andreas Vesalius a acceptat imediat şi, în mai puţin de un an, era deja la curte, renunţase la cercetarea ştiinţifică, se căsătorise şi trăia viaţa liniştită de medic regal. Era foarte celebru şi, de asemenea, un medic foarte iscusit. Două întâmplări celebre au fost consemnate de istorie. În prima, a fost chemat la Paris pentru a ajutat la salvarea regelui Henric al II-lea, care fusese rănit la cap de o lance. Diagnosticul său a fost corect şi, deşi unul tragic, a avut curajul să îl facă public: regele nu mai putea fi salvat. Într-adevăr, peste câteva zile, Henric avea să se stingă din viaţă. A doua oară a fost chemat la Madrid să ajute la salvarea unui prinţ care căzuse pe scările castelului. Verdictul a fost din nou unul clar: prinţul va scăpa. Şi într-adevăr, după multe eforturi, viaţa prinţului a fost salvată. Este demn de remarcat cât de mult dominau superstiţiile viaţa oamenilor la acea vreme. După toate strădaniile lui Vesalius, regele Spaniei a rămas totuşi convins că fiul său fusese salvat de mumia unui sfânt care fusese adusă în odaia alăturată.
Sfârşitul vieţii lui Andreas Vesalius
Spre sfârşitul vieţii, Inchiziţia i-a intentat un proces în care era acuzat că ar fi realizat autopsia unei persoane care încă nu decedase. Nu vom şti niciodată dacă a fost adevărat sau fals, cert este că doar intervenţia regelui Spaniei l-a salvat de la moarte. Condiţia era ca Andreas Vesalius să realizeze o călătorie în Ţara Sfântă, unde să se purifice spiritual. Călătoria a realizat-o, în 1564, la vârsta de 50 de ani. Numai că a avut ghinion pe drumul de întoarcere, corabia sa eşuând pe o insulă grecească pustie, unde în cele din urmă Andreas Vesalius s-a şi stins, de foame ...
Revoluţia în medicină lansată de Andreas Vesalius
Aceasta a fost viaţa celui care a revoluţionat medicina. A rupt tabuul vremii privind realizarea disecţiilor pe cadavre umane, iar prin realizarea lor a descoperit foarte multe lucruri noi despre corpul omenesc. Învăţăturile antice în domeniu au fost abandonate astfel odată pentru totdeauna. Totodată, noile generaţii de medici i-au urmat exemplul. Disecţiile pe scară largă au condus în scurt timp la o explozie de descoperiri, culminând cu ceea ce acum pare de la sine înţeles, şi anume faptul că sângele chiar circulă prin vene şi artere. Până la William Harvey, în 1616, se credea că sângele de fapt stagnează în vene şi artere. Pentru toate acestea, Andreas Vesalius este numit părintele anatomiei moderne.
Structura detaliată a cărţii "De Humani Corporis Fabrica"
Lucrarea a fost scrisă în 7 părţi, chiar în anul în care o altă carte, care avea să revoluţioneze astronomia, văzuse lumina tiparului. Este vorba de tratatul lui Nicolaus Copernic, "De revolutionibus orbium celestium", care introducea ideea că de fapt planetele se învârt în jurul Soarelui, iar nu în jurul Pământului. Era anul de graţie 1543.
Prima parte a cărţii "De Humani Corporis Fabrica" descria în detaliu scheletul uman. Vesalius a fost primul care şi-a dat seama că scheletul dă forma corpului, că scheletul susţine corpul şi că scheletul este esenţial în mişcarea corpului. Cartea conţine şi diagrame precise ale scheletului uman, ba chiar scheletul prezentat în variate poziţii. Ideea a fost reluată şi de artişti contemporani, care realizează expoziţii cu cadavre plastifiate şi expuse în variate posturi.
Diagramă a scheletului uman într-o postură meditativă din cartea "De Humani Corporis Fabrica", de Andreas Vesalius, 1543.
A doua parte a cărţii descrie în detaliu sistemul muscular şi prezintă, de asemenea, imagini foarte detaliate ale acestuia. Partea a treia este despre sistemul circulator, partea a patra despre sistemul nervos, partea a cincea e dedicată organelor interne, partea a şasea inimii şi plămânilor, iar partea a şaptea creierului.
Epitome, varianţa prescurtată a cărţii
Simultan cu "De Humani Corporis Fabrica", Andreas Vesalius a publicat şi o variantă prescurtată, păstrând toate diagramele, care urma să fie folosită ca şi broşură de purtat de către medici asupra lor în timpul operaţiilor sau disecţiilor. Cartea a purtat numele de "Epitome" şi a fost primită cu oarecare opoziţie. După apariţia lucrării în varianta prescurtată, fostul profesor Sylvius de la Paris scria curţii regale următoarele: "Implor pe Majestatea Sa să pedepsească drastic, aşa cum merită, pe acest monstru pe care l-a crescut chiar în casa sa şi care este un excelent exemplu de ignoranţă, ingratitudine, aroganţă şi impietate. Rog pe Majestatea Sa să îl aducă la tăcere ca să nu otrăvească întreaga Europă cu mirosul său". Desigur, regele a ignorat rugămintea sa, dar Franţa a rămas în urmă câteva decenii bune datorită autorităţii de care se bucura Sylvianus.
Asemănări între Andreas Vesalius şi Galileo Galilei
Aceasta este povestea începutului anatomiei moderne. Aşa se fac revoluţiile, mergând cu curaj acolo unde nu a mai călcat nimeni, privind universul cu instrumente pe care nu le-a mai folosit nimeni şi, invariabil, descoperind lucruri pe care nimeni nu le cunoştea până atunci. În anul când s-a stins Vesalius, s-a născut un titan, considerat deopotrivă părintele astronomiei moderne, dar şi fondatorul fizicii moderne, marele Galileo Galilei.
Există multe asemănări între Andreas Vesalius şi Galileo Galilei. Amândoi au demontat credinţele vechi ale Antichităţii, cunoştinţe ce fuseseră transmise din generaţie în generaţie, fără ca cineva să le verifice experimental validitatea. Andreas Vesalius a demontat teoriile marelui Galen, iar Galileo Galilei pe cele ale celui mai mare filozof al Antichităţii, Aristotel. Amândoi au înregistrat aceste reuşite pentru că au testat experimental validitatea afirmaţiilor anticilor. Andreas Vesalius a introdus disecţiile pe cadavre umane ca metodă directă de observare a corpului uman, iar Galileo Galilei a introdus experimentele în fizică şi observarea cerului cu telescopul, ca metodă directă de a afla legile Universului. Totodată, ambii s-au născut în familii înstărite, care le-au asigurat o educaţia aleasă, la cele mai bune universităţi ale vremii. Nu în ultimul rând, ambii au avut o gândire atipică, liberă de prejudecăţile vremii, ceea ce le-a permis să poată privi lucrurile altfel şi să observe lumea înconjurătoare prin metode cu totul noi, revoluţionare.
