5 lucruri despre timp care-ţi vor schimba percepţia despre... om
1. Tot ceea ce vezi este din trecut! Deşi ţi se pare că vezi în timp real, ceea ce vezi este un lucru aşa cum era el cu ceva timp în urmă. Cum aşa? Informaţia despre lucrul la care te uiţi trebuie să ajungă, cu ajutorul fotonilor, de la lucru la ochi - iar asta cere timp.
Cu cât obiectul la care te uiţi este mai departe, cu atât imaginea recepţionată este mai veche.
Uitaţi-vă la Soare. Strălucirea ce vă copleşeşte ochii reprezintă lumina ce a părăsit Soarele cu 8 minute şi 19 secunde în urmă.
Terapiile cu sare. Ajută în vreun fel sănătăţii aerul din salină?
Un nou trend în centrele spa este acela de a permite oamenilor să se relaxeze în interiorul unor saline. Pe de altă parte, mulţi merg în saline pentru a se vindeca de diverse afecţiuni. Există vreun beneficiu în aceste demersuri? Este haloterapia ştiinţă ori pseudoştiinţă?
În ce prăpastie vrea Nietzsche să nu ne uităm?
Mai jos găsiți un aforism celebru al filozofului german Friedrich Nietzsche din „Dincolo de bine și de rău”. E dintr-o traducere publicată în anul 2015 la editura Humanitas.
„Cine se luptă cu monștrii trebuie să ia seama să nu se transforme la rândul lui într-un monstru. Iar dacă vei privi multă vreme într-o prăpastie, prăpastia va privi și ea în adâncul tău.”
Originalul, în germană, spune: „Wer mit Ungeheuern kämpft, mag zusehn, dass er nicht dabei zum Ungeheuer wird. Und wenn du lange in einen Abgrund blickst, blickt der Abgrund auch in dich hinein”.
Ce lucruri incredibile spune știința despre lume (JID-082)
Am început să scriu pe acest site acum 14 ani. A fost și a rămas un hobby, obiectivul inițial fiind acela de a pune undeva, într-o formă ușor digerabilă, pentru mai târziu, ce am aflat despre lume.
Ascunse în cele aproape 9 mii de articole (circa 20 de cărți, dacă e să punem împreună paginile) sunt multe lucruri extraordinare pe care le-am aflat cu uimire și le-am făcut publice pe site cât mai explicit cu putință.
Iată câteva, unele complet contraintuitive, care mi se par extraordinare și despre care cred că ar trebui cunoscute de oricine vrea să înțeleagă mai bine cum funcționează lumea.
Ce sens au frenologia, fiziognomonia, chiromanţia şi iridologia?
Apropiaţi-vă vă rog: voi aşeza un şubler în jurul cutiei dvs. craniene ca să măsor coeficientul de inteligenţă, după care voi privi în ochii dvs. ca să văd dacă suferiţi de vreo boală, api voi trece cu mâna peste structura feţei dvs. pentru a descoperi tipul de personalitate din care faceţi parte.
Superdeterminismul. Ce este și cum rezolvă acesta mistere ale mecanicii cuantice
Cu toții știm ce este determinismul. Faptul că ceva urmează la altceva, există o cauză pentru orice efect. Și atunci ce este cu „super” din „superdeterminism”?
Mecanica cuantică nu seamănă cu fizica clasică, căci rezultatul măsurătorilor se bazează pe probabilități. De exemplu, dacă încerci să determini unde se află un electron al atomului de hidrogen, nu poți calcula exact unde va fi electronul, ci care este probabilitatea de a fi într-un anume loc.
Prin urmare, superdeterminismul este, într-un fel, determinismul aplicat la nivelul mecanicii cuantice.
Superdeterminismul spune că, în fapt, nu putem prezice exact un rezultat al unei măsurători cuantice pentru că nu dispunem de informația necesară. Cumva, teoria ar fi incompletă (ori greșită). Această informație lipsă este indicată sub denumirea de „variabile ascunse”.
Memorie totală: omul ce-şi poate aminti fiecare detaliu al vieţii sale
Pentru majoritatea dintre noi este destul de dificil să ne amintim şi ce făceam pe vremea aceasta săptămâna trecută, ca să nu mai vorbim de vreo zi aleatorie de acum câţiva ani. Însă nu şi pentru un bărbat orb în vârstă de 20 de ani, pe care cercetătorii l-au numit H. K.
„Moartea unui om e o tragedie, moartea a milioane de oameni este doar o statistică” (JID-081)
„Moartea unui om e o tragedie, moartea a milioane de oameni este doar o statistică”. Sunt sigur că ați auzit acest citat din Stalin. Din Stalin? Pare însă că nu l-a auzit nimeni pe Stalin spunând asta, deși mulți îi atribuie citatul, iar el nu a scris așa ceva nicăieri. Mulți autori au preluat și folosesc cu entuziasm acest citat, pentru că, probabil, li se pare evident că Stalin, un criminal sângeros, l-ar fi putut folosi. I l-am putea „împrumuta” și lui Putin azi. Dar nu știu să existe vreo sursă care să indice că, într-adevăr, Stalin este autorul.
Personal nu cred nici că Stalin ar fi spus așa ceva, nici că acest aforism faimos ne spune prea multe despre natura umană.
De ce au fost tocurile purtate iniţial de bărbaţi, nu de femei?
Ludovic al XIV
Bărbaţii au purtat tocuri cu mult înaintea femeilor. Se spune că primii purtători de tocuri ar fi fost războinicii persani, undeva prin secolul IX. Pare-se că tocul era special conceput pentru călărie în scopul de a împiedica alunecarea piciorului călăreţului în scara de şa.
De ce nu e bine să vorbești despre mecanica cuantică când nu pricepi nimic din mecanica cuantică
Cumva, din abisul algoritmilor Google, pe YouTube mi-a apărut ca recomandare un clip de o oră numit „Misterul fizicii cuantice”. Cum nu știu să vorbească multă lume serios prin România despre acest subiect, am zis să încerc.
Ca o paranteză, pentru mine e un mister de ce nu există mai nimeni, cu pregătirea necesară, în România, care să prezinte pe Internet subiecte de interes din fizică și alte domenii ale științei. Sunt o mulțime de studenți, masteranzi și doctoranzi în fizică în România. De ce nu îndrăznește niciunul să-și publice măcar vreun referat pe Internet? Stau liniștiți cu ecuațiile lor, nu? :) Dar abia abordarea conceptuală a fizicii ori a altei științe este cea care asigură înțelegerea subiectului.
Să ne întoarcem la „Misterul fizicii cuantice”. Am sperat că am dat, cu acest videoclip, de un pasionat de fizică cerebral! Clipul este pe un canal al unui om numit Cătălin Moise, care are vreo 10 clipuri, cu sute de mii de vizualizări fiecare (inclusiv cel despre fizica cuantică!). E faimos pentru ceva, nu știu pentru ce, pentru că altfel nu cred că se explică de ce-l urmărește lumea. Pare a fi un fel de Mihai Morar și el. Misterele YouTube... Canalul lui Moise acoperă multe subiecte: Nietzsche, capitalismul, Primul Război Mondial și acum... mecanica cuantică. Omul este de „largă respirație”, ceea ce, în principiu, este meritoriu. După ce am văzut cum vorbește despre fizică, nu am curajul să merg la clipul despre Nietzsche :)
Cât de nebuni sunt nebunii?
Să zicem că nu aveţi ce face şi vă prezentaţi la poarta unui spital de boli mintale spunând că auziţi voci şi aveţi vedenii. Ce vor spune doctorii? Cel mai probabil, după o atentă examinare, vă vor interna cu un diagnostic dintre cele mai cutremurătoare, deşi nu aveţi nimic... Nu credeţi? Unii chiar au făcut testul...
A ajuns omul pe Lună sau nu?
Imaginea, făcută pe timpul misiunii Apollo 12, arată două sonde spațiale pe suprafața Lunii.
Credit: NASA
Nici zece ani nu au trecut de la aselenizare până să apară primele sugestii cum că aceasta nu ar fi avut de fapt loc. De-a lungul vremii acestea au fost dezvoltate, adăugându-se tot mai multe întrebări aşa-zise fără răspuns. Iată câteva dintre ele, însoţite de răspunsurile noastre.
Existența unui univers paralel din materie întunecată ar putea explica misterul constantei lui Hubble
Cum se explică misterul constantei lui Hubble? Adică acea „constantă” care este legată de expansiunea universului. Calculată cu metode diverse, dă valori diferite.
Într-un articol publicat recent în Phys. Rev. Letters este prezentată o posibilă soluție, și anume existența unui univers paralel din materie întunecată care interacționează cu al nostru doar prin intermediul gravitației.
Cum răsare... Terra, așa cum se vede de pe Lună
Misiunea Kaguya a Institutului de știință astronautică și a spațiului din Japonia a fost aceea de a obține date despre originea și evoluția Lunii și de a ajuta la dezvoltarea tehnologiei viitorului ce va fi folosită pentru explorarea satelitului natural al Pământului.
Misiunea a durat circa doi ani, din septembrie 2007 până în iunie 2009, când principalul satelit al misiunii a fost trimis către solul lunar, fiind distrus în urma impactului. [video]
Secretele contactului vizual
Contactul vizual poate semnaliza dragoste, ură, inteligenţă, înfiorare, convingere, sarcasm şi, uneori, minciuni. Poveştile despre carisma lui Bill Clinton sunt legendare. O mare parte a carismei lui se comunica prin contact vizual. Cei care îl cunosc spun că atunci când se uita la tine, era o experienţă foarte intimă.