Centrala de la Cernobîl. În stânga imaginii: explozia reactorului 4 al centralei

Mulţi dintre cei care citiţi acest articol aţi văzut blockbusterul HBO "Cernobîl", film serial apărut în primăvara acestui an. În acest film, cu toată ficţiunea adăugată de scenarişti, aţi putut vedea, mai ales în ultimul episod, cum s-a ajuns la explozia din 26 aprilie 1986 a unui reactor al centralei nucleare de la Cernobîl, care a afectat o bună parte din Europa. În videoclipul de mai jos cercetătorul Cristian Presură explică mai mult decât atât: în circa 25 de minute acesta arată de ce e nevoie pentru a avea un reactor nuclear, cum funcţionează un reactor nuclear (cum sunt folosiţi atomii de uraniu pentru a produce energie electrică) şi ce s-a întâmplat la Cernobîl de s-a ajuns de la un test al echipamentelor la o explozie a unui reactor.

Comentarii -

În luna mai 2019 Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" a făcut public "Raportul asupra activităţii reţelei de medicină legală în anul 2018". În acest raport, pe lângă probleme administrative, sunt prezentate o serie de statistici cu privire la activitatea reţelei de medicină legală, arătând evoluţia a diverse fenomene sociale. Printre cele mai relevante cifre: 1) 2.039 de decese ca urmare a accidentelor rutiere în 2018, unul dintre cele mai mari procente din UE, raportat la un milion de locuitori; 2) 2.451 de sinucideri la nivel naţional, în creştere faţă de 2017; 3) afecţiunile cardiovasculare, reprezintă cea mai importantă cauză de moarte neviolentă în 2018 (57,77%).

Comentarii -

 

NASA a anunţat că va trimite o sondă spaţială, Dragonfly, pe cea mai mare lună a lui Saturn, Titan, în 2026. În 2034 vehicul multirotor (cu opt elice) va ateriza pe suprafaţa îngheţată a lui Titan. Dragonfly este similară unei drone şi va examina timp de aproape trei ani suprafaţa lui Titan în căutarea unor procese chimice similare Terrei. Ca şi Terra, Titan are o atmosferă densă de nitrogen, dar spre deosebire de planeta noastră, satelitul lui Saturn este înconjurat de nori de metan.

Comentarii -


Fotografia a fost făcută pe 18 iunie de către o cameră a Curiosity, aflat în a 2.440 zi marţiană. Credit: NASA

Recent roverul Curiosity al NASA a detectat cea mai mare cantitate de metan pe Marte de până acum. Încă nu se ştie dacă acest metan este produs de metabolismul unor forme de viaţă prezente pe planetă sau de procese geologice. Pe Pământ metanul este produs în urma proceselor metabolice care au loc în diverse forme de viaţă. În special microorganismele, precum bacteriile, care se află în sistemul digestiv al bovinelor şi chiar şi al nostru produc metan care este eliberat în atmosferă. Metanul este însă un gaz instabil, deoarece moleculele acestui gaz se descompun sub influenţa razelor ultraviolete. Metanul în atmosfera terestră este generat deci continuu în urma proceselor organice. În prezent concentraţia metanului în atmosferă este în jur de 1.800 părţi pe miliard de unitate de volum (ppbv).

Comentarii -


Sondele spaţiale vor aștepta cometa în punctul Lagrange L2 dintre Soare și Pământ, situat la 1,5 milioane kilometri în ,,spatele” Pământului văzut dinspre Soare.
Acestea se vor îndrepta spre cometa încă nedescoperită în momentul în care aceasta se va apropia de Pământ.
Imaginea nu este la scară. Credit: Agenția Spațială Europeană

 

Proiectul “Comet Interceptor” (Interceptorul de comete) a fost selectat ca o nouă misiune rapidă în cadrul programului “Cosmic Vision” al Agenţiei Spaţiale Europene, ESA. Constând din trei sonde spaţiale, aceasta va fi prima misiune științifică ce va vizita o cometă neperiodică (care provine din norul lui Oort, trece pe lângă Soare şi nu se mai întoarce) sau un alt obiect din spațiul interstelar ce tocmai și-a început călătoria în sistemul solar interior.

Comentarii -

 

Acum, după articolul anterior despre câmpuri de forţă, înţelegem despre clasificarea interacţiunilor cam cât înţelegeau fizicienii în jurul anului 1800. Par să existe trei tipuri fundamental diferite de interacțiuni: gravitaţională, electrică şi magnetică. Multe tipuri de interacţiuni care par, la o privire superficială, să fie distincte, precum capacitatea de a se lipi, interacţiunile chimice ori energia pe care un arcaş o stochează într-un arc - sunt toate acelaşi lucru: manifestări ale interacţiunilor electrice dintre atomi.

Comentarii -

 
Primii oameni pe Marte (concepţie artist). Credit: wikipedia.org

Problema călătoriilor lungi spre alte planete sau chiar şi galaxii ar putea fi rezolvată prin hibernarea astronauţilor. Medicina spaţială, o nouă disciplină, studiază această metodă, în ideea de a o propune pentru călătoriile cu echipaje umane spre Marte.

Anul acesta se împlinesc 50 de ani de la primul pas făcut de om pe Lună. Pe 21 iulie 1969 Neil Armstrong a păşit pe Lună, pronunţând faimoasa frază „Un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru umanitate”. Modulul lunar care i-a dus pe Neil Armstrong şi Buzz Aldrin pe Lună a rămas acolo 21,5 hore, iar întreaga misiune, de la lansare până la reîntoarcerea pe Terra, călătoria a durat aproximativ 9 zile. În total, 12 astronauţi au păşit pe suprafaţa Lunii, ultimii fiind Eugen Cernan şi Harrison Schmitt, în cadrul misiunii Apollo 17 în decembrie 1972.

Comentarii -

 

O echipă de cercetători americani şi elvețieni au efectuat o evaluare a onestităţii civice la scară largă, incluzând 355 de oraşe din 40 de ţări. Aceştia au ''pierdut'' 17.303 portofele, cu sau fără bani în ele, în diverse spaţii publice, urmărind să observe ce vor face angajaţi ai unor instituţii publice care au fost informaţi de găsirea lor şi au fost rugaţi să le returneze.

Tendinţa constatată de cercetători a fost ca portofelele cu bani să fie returnate "posesorilor" într-un procent mai mare decât cele fără bani. Această constatare ar putea fi justificată printr-o combinaţie de altruism şi aversiune de a fi văzut drept hoţ.

Economişti şi simpli cetăţeni din SUA au fost întrebaţi, înainte de experiment, să estimeze rata de returnare a portofelelor. Rezultatele comparative (predicţii, rezultate reale) le puteţi vedea în ultima parte a articolului.

Comentarii -

Comentarii -

 

Ce vedeţi în imaginea de mai sus? Nu înţelegeţi mare lucru, nu? Deşi creierul tău procesează petele de culoare şi liniile din imagine, deşi încearcă să identifice ceva în trecutul tău care să dea sens amestecului e alb şi negru de pe ecran, nu identifică nimic cu sens. Dacă daţi clic AICI, o să vedeţi imaginea originală din care  a fost creată cea de deasupra. Când o să reveniţi la imaginea iniţială, creierul o să ştie cum să o înţeleagă.

Comentarii -

 

Vorbim astăzi, în esenţă, despre diferenţa dintre conceptul de masă şi cel de greutate. Aceşti doi termeni au semnificaţii diferite,  după cum o să vezi imediat. După ce o să înţelegi diferenţa dintre masă şi greutate, o să înţelegi de ce greutatea ta este diferită pe planeta Marte de greutatea ta pe alte corpuri cereşti.

Omul vrea să colonizeze planeta Marte în curând. Sunt câteva proiecte în derulare care promit să ducă omul pe Marte în doar câţiva ani. Cei care vor ajunge acolo vor avea o surpriză: din cauza forţei gravitaţionale diferite de la suprafaţa planetei, se vor simţi mai uşori, pentru că vor avea o greutate diferită cea de pe Pământ. Gravitaţia pe Marte reprezintă circa 38% din gravitaţia de pe Terra.

Comentarii -

 
În imagine: câmpul magnetic al Pământului, protejând Terra de radiaţia solară

În jurul anului 1900 fizicienii aveau o concepţie mecanicistă a universului. Newton arătase că sistemul solar este o colecţie de obiecte care interacţionează prin forţe care acţionează la distanţă. Pe la finalul secolului al XIX-lea începuseră să se acumuleze dovezi cu privire la existenţa reală a atomilor. Imaginea newtoniană a lumii macroscopice se transfera la nivelul lumii microscopice. Actorii pe scenă erau acum atomii, în locul planetelor, iar forţele erau electrice, nu gravitaţionale - dar părea să fie o variaţiune pe aceeaşi temă.

Comentarii -

Sonda spaţială OSIRIS-REx, aparţinând NASA, a fotografiat un asteroid, numit Bennu, de la o distanţă de doar 690 de metri, urmarea fiind o imagine de o rezoluţie foarte bună a obiectului spaţial amintit.

După ce sonda spaţială a ajuns în apropierea Bennu, echipa de cercetători americană care răspunde de proiectul OSIRIS-REx a observat particule care sunt ejectate în spaţiu de pe suprafaţa asteroidului. Pentru a înţelege care este cauza acestui fenomen, două săptămâni vor fi dedicate observării şi fotografierii asteroidului.

Comentarii -

 
Reprezentare 3D a zonei Vrancea, scoțând în evidență blocul litosferic scufundat în manta și cutremurele ce au loc în cadrul acestuia. Credit: mobee.infp.ro

România este o ţară cu potenţial seismic ridicat, cutremurele din secolul al XX-lea ducând la mii de victime. Practic în orice moment se poate produce un cutremur cu magnitudine mai mare de 7 în Zona Seismică Vrancea, la adâncimi între 60 şi 180 km. Pregătirea pentru un astfel de cutremur ar trebui să fie o prioritate pentru autorităţile statului. Iar Zona Vrancea nu este singura în care pot avea loc cutremure cu potenţial distructiv, după cum veţi putea vedea în continuare.

Cutremurul este rezultatul unei eliberări bruşte de energie în scoarţa Pământului, energie creată de mişcări ale plăcilor tectonice, vulcani în activitate, alunecări de teren, explozii nucleare controlate ori nu. La aceste cauze se poate adăuga impactul cu corpuri cosmice, cum ar fi: meteoriţi, comete sau chiar asteroizi. Energia astfel produsă se transmite prin sol prin intermediul undelor seismice.

Comentarii -

 

În articolul despre "Cele mai bune site-uri de ştiinţă româneşti" am promis că vom inventaria şi canalele de YouTube româneşti care se ocupă de ştiinţă. Ca şi în cazul site-urilor de ştiinţă în limba română, şi canalele YouTube cu conţinut ştiinţific sunt limitate numeric. În fapt am introdus în lista noastră şi site-uri mai generaliste, dar cu ceva conţinut ştiinţific, pentru a vă forma o idee mai bună  cu privire la subiect, dar şi pentru a da consistenţă articolului. Iată care sunt cele mai bune canale YouTube de ştiinţă în limba română.

Comentarii -

Corpus callosum este mănunchi de fibre nervoase care conectează cele două emisfere ale creierului, permițându-le să comunice. În imaginea de mai sus puteți vedea o secțiune a creierului arătând jumătate de creier, după separare.

Observați că circumvoluțiunile se întind din partea de sus a creierului până ajung la zona albă din mijloc, corpus callosum. Acesta este singurul loc unde cele două emisfere cerebrale sunt conectate.

Comentarii -


Fasciculele laser ţin celule vii pe loc. Fasciculele pot fi folosite pentru a roti celulele pentru o fotografiere de detaliu.

Lumea în care trăim este plină de lumină și aceasta este esenţială pentru a asigura viața pe planeta noastră. De aceea este mai mult decât firesc să onorăm trei oameni de știință care au inventat noi modalități de a folosi razele de lumină pentru a explora lumea.

Premiul Nobel pentru fizică din 2018 a fost acordat lui Arthur Ashkin, lui Gérard Mourou și Donnei Strickland pentru producerea unor instrumente din fascicule de lumină. Ashkin a câștigat jumătate din premiu pentru crearea unor "pensete optice", care sunt de fapt fascicule de lumină ce au capacitatea de a manipula obiecte minuscule, precum celulele sau atomii, în timp ce Mourou și Strickland au câștigat cealaltă jumătate pentru inventarea unei tehnologii care generează impulsuri laser ultrascurte și de înaltă intensitate, tehnologie folosită în chirurgia oftalmologică, științele materialelor, studierea proceselor foarte rapide și fizica plasmei, între altele.

Comentarii -

 

Leziuni ale lobului parietal al creierului, în special în emisfera dreaptă, pot duce la probleme cu orientarea spaţială. Inteligenţa (abilitatea) spaţială este folosită atunci ne formăm harta mentală a unei zone sau atunci când ne imaginăm cum anumite forme se potrivesc împreună.

Comentarii -

Impresia generală este că medicina modernă avansează în ritm alert, şi nu greşim crezând astfel. Antibioticul a înlocuit arsenicul, iar anestezia un glonţ ţinut între dinţi, pentru a da doar două exemple.
Dar veştile nu sunt toate bune. Dacă aţi urmărit ştirile din ultimii ani cu privire la mamografie, scanarea pentru detectarea cancerului de prostată, medicaţia pentru scăderea colesterolului - pare că lucrurile au scăpat un pic de sub control în anumite zone. Aceste practici au fost găsite ineficiente. Acest fenomen este numit "fiasco medical" (din engleză, "medical reversal"). Aşadar, anumite tratamente sunt aplicate pe milioane de pacienţi, miliarde de euro sunt cheltuite, iar când, în fine, se efectuează teste clinice serioase, se observă că presupunerea iniţială, care a dus la promovarea unei practici medicale, a fost greşită. "Fiascoul medical", dincolo de efectele negative asupra pacienţilor, este un fenomen care subminează încrederea în medicină.

Un studiu recent, care a analizat teste clinice controlate derulate pe o perioadă de 15 ani, reflectate în peste 3.000 de articole din trei mari publicaţii medicale din SUA şi Marea Britanie, a dezvăluit un număr de 396 de fiascouri medicale, adică de proceduri, dispozitive şi practici medicale ineficiente, utilizate de personalul medical.

Comentarii -

Care este diferenţa dintre un bec cu puterea de 100 W şi unul de 200 W? Ambele sunt alimentate la o tensiune de 110 V, deci conform ecuaţiei P = U•I singura explicaţie ar fi că pentru o putere de două ori mai mare, becul de 200 W  trebuie să “absoarbă” de două ori mai mult curent.

Prin analogie, un furtun pentru incendii şi altul pentru grădină sunt deservite de pompe care dau aceeaşi presiune (tensiune), dar prin furtunul de incendiu va curge mai multă apă, simplul motiv fiind că acesta este mai gros, prin urmare lasă să treacă mai multă apă. De asemenea, un râu mare şi adânc poate curge în acelaşi sens cu un altul mai mic, dar numărul de litri debitat de primul râu va fi mult mai mare.

Comentarii -

Dacă diverse părți ale creierului execută funcții diferite, ne putem aștepta ca oamenii să difere în ce privește talentul pe care-l au, excelând în zone diferite. Nimeni nu este bun la toate, iar cei mai mulți dintre noi manifestă slăbiciuni care corespund anumitor arii cerebrale.

Comentarii -


Harta câmpului gravitaţional al Terrei (Potsdam Gravity Potato)
Sateliţii GRACE şi CHAMP au fost folosiţi pentru a crea harta câmpului gravitaţional al Terrei. După cum se poate observa, sunt diferenţe între diversele părţi al suprafeţei terestre. De unde aceste diferenţe? Cauze posibile sunt: distribuţia neuniformă a masei în oceane, continente ori în interiorul Pământului, printre altele.

Ideea acestui articol a venit de la o nemulţumire privind modul clasic în care este vizualizată, de regulă, curbura spaţiu-timpului. Şi propunem o nouă modalitate de vizualizare care, sperăm, este mai intuitivă. Ca să fie clar de la început: ambele variante, cea clasică şi cea propusă aici, sunt, în mod limpede, doar aproximări; nimeni nu ştie să vizualizeze lumea în 4 dimensiuni, spaţiu-timpul. Întrebarea este dacă varianta pe care o propunem este mai utilă în încercarea de a înţelege mişcarea obiectelor în spaţiu-timp.

Comentarii -


Clic dreapta - View image (pentru o rezoluţie superioară)

Dacă aţi citit cele două părţi anterioare ale articolului (1, 2) probabil înţelegeţi altfel această imagine, cunoscută sub denumirea de "Coloanele creaţiei", şi nu este, ca pentru mulţi, doar un plăcut amestec de culori pe ecran.
Aceste coloane de gaz pe care le puteţi vedea în imaginea NASA din 2014 se află în centrul Nebuloasei Vulturul (o nebuloasă este un uriaș nor de gaz interstelar și silicați în formă de praf interstelar), care este situată într-unul dintre braţele Căii Lactee, la circa 7 mii de ani-lumină de noi. În Nebuloasa Vulturul au loc procese de formare de stele noi, acesta fiind şi motivul pentru care imaginea a primit denumirea de "Coloanele creaţiei" (eng. The Pillars of Creation).
Fotografia a fost creată pe baza a trei imagini originale: una pe baza luminii emise de oxigen (albastrul din imagine), una pe baza luminii emise de hidrogen (verde) şi una pe baza luminii emise de sulf (roşu).
 

După cele două articole anterioare, în care am vorbit despre 1. crearea și evoluția galaxiilor și 2. crearea și evoluția marilor structuri ale universului (roiuri și super-roiuri de galaxii, filamente și viduri cosmice),  iată, pe scurt, istoria evoluția universului, în care condensăm tot materialul prezentat anterior, într-o abordare integrată.

Inițial, distribuția materiei (luminoase și întunecate) era aproape perfect omogenă. Acest ”aproape” este cheia. Din loc în loc erau aglomerări de materiei (de ambele tipuri), așadar zone cu densitate un pic mai mare decât media.

Comentarii -

 

Atunci când admirăm albastrul cerului, privind către Soare, sistemul solar pare o structură cristalină, dar realitatea este mult mai... aglomerată. NASA, care contorizează numărul asteroizilor, a identificat până astăzi aproape 800 de mii de asteroizi (795.893). Dar numărul real este mult mai mare... După cum puteţi vedea în imaginea de mai sus şi în videoclipul de mai jos, Terra se află într-o zonă înţesată cu asteroizi.

Comentarii -


Structura la scară mare a universului. Filamente şi viduri cosmice

Ce face ca galaxiile, roiurile de galaxii, super-roiurile, vidurile cosmice (spații vaste din univers, dintre filamentele cosmice, care conțin foarte puține ori nicio galaxie) ori filamentele cosmice (cele mai mari structuri cosmice) să arate în modul în care arată?

Dacă galaxiile par să se formeze, în esență, prin asamblarea unor componente mai mici prin intermediul gravitației, așa cum am văzut în primul articol al seriei [Formarea și evoluția galaxiilor] cum stau lucrurile în privința roiurilor de galaxii ori a structurilor mai mari? Cum putem explica hărțile la scară mare care ne arată galaxiile distribuite în cadrul unor superstructuri întinse pe milioane de ani-lumină?

Comentarii -

 

Prosopagnosia este o tulburare neurologică determinată de leziuni ale creierului, mai exact ale unei regiuni denumite "girusul fusiform", care se manifestă prin inabilitatea de a recunoaște fețele. Cei cu această afecțiune pot vedea diferitele părți ale feței umane, dar nu pot folosi informația de care dispun pentru a distinge o persoană de alta.

Oliver Sacks, un autor foarte cunoscut specializat în neuropsihologie, a făcut cunoscut chiar înainte să moară, în 2015, că a suferit de această afecțiune. Unul dintre cazurile din cărțile sale se referea la propria sa persoană, deși din lectura cărții nu rezultă acest lucru.

Comentarii -

Circuitele electrice pot fi folosite pentru transmiterea de semnale, stocarea informației, efectuarea de calcule, dar cel mai comun scop este acela de a manipula energia, cum este cazul alimentării unui bec cu ajutorul unei baterii.

Știm că becurile sunt definite în funcţie de wați, fiind vorba despre numărul de jouli pe secundă transformați în căldură și lumină, dar care este legătura cu fluxul de sarcini măsurat de ampermetru?

Comentarii -


Obiectul lui Hoag - galaxie atipică ce este cunoscută şi sub numele de galaxie inelară

Abia în 1923, ca urmare a entuziasmului neobosit al faimosului astronom Edwin Powell Hubble, am aflat că galaxia noastră nu constituie întregul univers. În fapt abia în 1925 descoperirea unei alte galaxii a devenit publică. În 1920 a avut loc ceea ce a rămas în istorie drept „Marea dezbatere”, care a avut ca subiect dimensiunea universului și dacă galaxia noastră este singura galaxie sau nu. Dezbaterea, între Harlow Shapley și Heber D. Curtis, nu a lămurit însă lucrurile.

Astăzi știm că sunt miliarde și miliarde de galaxii şi univers. Dar cum s-ar format acestea? Sunt galaxiile relaționate unele cu altele în univers? Iată în continuarea povestea formării galaxiilor și a structurii fundamentale a universului.

Comentarii -

Medicina a produs una dintre cele mai cunoscute forme de vătămare a creierului: lobotomia frontală. Această intervenție presupune tăierea comunicării dintre lobii frontali și restul creierului. Lobul frontal nu este, în fapt, eliminat în cadrul lobotomiei; asta s-ar numi lobectomie. În cazul lobotomiei fibrele nervoase de sub cortexul frontal sunt tăiate, izolând celulele nervoase din lobul frontal de restul creierului. Comunicarea dintre lobul frontal și restul creierului este întreruptă, dar alimentarea cu sânge a lobului frontal se păstrează, deci țesutul nu moare.

Comentarii -

 

În articolul de faţă vrem să explicăm, la nivel conceptual, cum funcţionează un circuit electric. Aşadar... cum putem pune la lucru curentul electric? Singura metodă să controlăm sarcina electrică de care am vorbit până acum a fost să încărcăm electric diferite substanțe (de exemplu, prin frecarea unei blăni de o bucată de cauciuc). În imaginea de mai jos (poziția 1) puteți vedea utilizarea acestei tehnici pentru a aprinde un bec. Dar această metodă este nesatisfăcătoare. Adevărat, curentul se va deplasa prin bec, căci electronii se pot mișca prin fire de metal, iar electronii în exces de pe bucata de cauciuc se vor deplasa prin fire grație atracției blănii încărcate pozitiv și respingerii de alți electroni.  Problema este că după o fracțiune de secundă blana și cauciucul vor rămâne fără sarcini, deci nu va mai fi niciun curent electric, iar becul se va stinge.

Comentarii -