NASA prezintă o nouă generaţie de costume spaţiale [video]
NASA a prezentat recent noua sa generaţie de costume spaţiale din generaţia Artemis. Acest costum va fi folosit de către astronauţii, bărbaţi şi femei, care vor merge pe Lună până în 2024.
Primul costum prezentat este denumit "Orion Crew Survival System", destinat pentru lansare şi întoarcerea pe Terra cu nava spaţială Orion.
Al doilea costum prezentat, denumit xEMU (Exploration Extravehicular Mobility Unit), este destinat pentru explorarea suprafeţei lunare. Acesta va evolua, pentru a permite astronauţilor să-l folosească şi pe planeta Marte, într-o misiune umană pe această planetă în viitor.
Teoria gravitaţiei cuantice cu bucle - teoria care speră să unifice mecanica cuantică cu relativitatea generală
Bucle cuantice - atomi de spaţiu din teoria gravitaţiei cuantice cu bucle (reprezentare grafică)
Sfântul Graal al fizicii este de a conecta ştiinţa la scară atomică şi subatomică cu cea la scara planetelor, galaxiilor și întregului univers, de a conecta fizica cuantică cu teoria generală a relativității a lui Einstein. Căutarea unei teorii a gravitației cuantice este veche de un secol. Teoria stringurilor este un candidat pentru această teorie unificatoare, dar nu este singura teorie - sau cel puţin așa cred unii fizicieni. Un alt candidat este teoria gravitaţiei cuantice cu bucle.
Anemia falciformă (siclemia). Cauze, simptome și tratament
Globule roşii normale (rotunde) şi afectate de boală (formă de seceră)
Anemia falciformă (denumită şi siclemie sau drepanocitoză) este o maladie ereditară caracterizată printr-o formă anormală a hematiilor, acestea având o formă de seceră (eng. sickle), în loc de formă de disc biconcav. Anemia falciformă este cea mai frecventă boală de sânge ereditară, care afectează milioane de oameni din întreaga lume.
În urmă cu ceva ani era aproape imposibil de trăit cu anemie falciformă, dar astăzi știm mult mai multe despre asta și se dovedește că ceva la fel de simplu ca apa poate ajuta la ținerea ei sub control.
Anemia falciformă a fost de fapt prima boală moleculară, identificată în Chicago în 1910. Și-a primit numele de la mutațiile globulelor roșii, a căror formă seamănă cu o seceră. Celulele roșii din sânge - care sunt în mod normal rotunde, ca baloanele - își schimbă forma și devin rigide. O problema cu celulele roșii care iau forma unei secere, este că sunt foarte lipicioase, astfel încât celulele pot deteriora pereții vaselor sanguine.
Când Friedmann l-a înfruntat şi corectat pe Einstein, iar universul şi-a "pierdut" caracterul static
Istoria universului. credit: NASA / CXC / M. Weiss
După ce Einstein a dezvoltat o nouă și puternică descriere matematică a gravitației, el a folosit-o pentru a face predicții. În primul rând, Einstein a verificat că noua sa descriere se potrivea cu predicţiile legii lui Newton, pentru situațiile în care legea lui Newton era în acord cu experimentele. Și a ieşit bine.
Apoi Einstein s-a ocupat de orbita lui Mercur și a obținut un rezultat care se potrivea perfect cu observațiilor experimentale ale zilei; observații care prezentau o anomalie care nu putea fi explicată cu legea gravitației a lui Newton.
S-a ocupat apoi de lumina stelară care trecea pe lângă Soare și a prezis că ar trebui să aibă o traiectorie curbată din cauza gravitației Soarelui; acest lucru a fost ulterior confirmat.
Accelerația unui corp într-un câmp gravitațional nu este reală
Să ne imaginăm că Pământul nu ar avea atmosferă (eliminăm, așadar, forța de frecare) și ați păși în gol de pe un turn înalt de 10 km. Ce s-ar întâmpla? Probabil răspunsul cel mai prezent la întrebare ar fi: „cad către sol cu o accelerație de 9,8 ms2”. Accelerația pare a fi o chestiune indiscutabilă, dar, în fapt, așa cum a arătat Einstein, această accelerație nu este reală. Nu, corpul tău nu experimentează nicio accelerație. Iată de ce.
Cum se deplasează corpurile într-un spațiu-timp curbat. Vizualizarea geodezicelor din relativitatea generală [video]
Curbarea spaţiu-timpului de către Terra. Credit: Mark Garlick / Science Source
Mulți oameni de-a lungul istoriei au crezut că Pământul trebuie să fie plat. Unii încă mai cred asta! Cei mai mulți dintre noi acceptăm că Pământul este o sferă uriașă (cu aproximaţie). Totuși, ideea Pământului plat a funcționat destul de bine, deoarece este aproape plat la scară umană. Privit de aproape, un spațiu curbat va părea plat, așa că știm încă ce este o linie dreaptă. Putem să ne mișcăm puțin pe o linie dreaptă, apoi să ne oprim. Uită-te din nou și avem o altă linie dreaptă pe care să o urmăm în aceeași direcție. Făcând în repetat acești mici pași, vom ajunge să avem o linie lungă. Acest tip de linie se numește linie geodezică și este cel mai apropiat lucru de o linie dreaptă pe care îl putem găsi într-un spațiu curb.
Această propoziţie este falsă...
Propoziţia „Această propoziţie este falsă" este un paradox, după cum probabil ştiţi ori v-aţi dat deja seama. De ce este un paradox? Pentru că dacă este adevărată (adică, aşa cum spune, este falsă), atunci este falsă. Iar dată este falsă, atunci înseamnă că este adevărată. Şi cercul vicios continuă.
Iată un alt exemplu, mai aproape de viaţa cotidiană. Un român spune: „Toţi românii sunt mincinoşi". Dacă propoziţia este adevărată, asta înseamnă că şi cel care a făcut afirmaţia este mincinos, deci când a spus că „toţi românii sunt mincinoşi" a minţit. Dar dacă a minţit, înseamnă că este adevărat contrariul: nu toţi românii sunt mincinoşi. Dar dacă nu toţi românii sunt mincinoşi asta înseamnă că e posibil ca românul care a spus propoziţia să nu fi minţit, ci să fi spus adevărul. Şi ajungem la pasul 1 din nou, intrând în acelaşi cer vicios.
Joc logic: completarea unei table de şah cu dreptunghiuri
Mai sus vedeţi o tablă de şah goală. Este o tablă de şah normală, cu 64 de poziţii (8x8) pentru piesele obişnuite de şah. Avem două sarcini pentru tine. Prima sarcină este mai simplă: cu ajutorul unor dreptunghiuri verzi 1x2 (care ocupă două poziţii, aşadar, pe tabla de şah), cum sunt cele din figura de mai jos, încearcă să acoperi întreaga tablă de şah, toate poziţiile (pătratele), fără a lăsa, aşadar, spaţii neocupate şi fără a ocupa o poziţie cu două dreptunghiuri.
Am început noi pentru tine, aşa cum poţi vedea mai jos, pentru a fi cât mai expliciţi cu putinţă cu privire la ce trebuie să faci. Desigur, nu trebuie să continui ce am început noi, poţi începe de la zero!
De ce cred unii oameni de știință că universul este o hologramă?
Credit: Vienna University of Technology
Unii oameni de știință cred că universul nostru este o proiecție tridimensională a unui spațiu bidimensional. Ei numesc această teorie „principiul holografic”. Iată la ce se referă aceasta.
De obicei, numărul de lucruri diferite pe care ți le poți imagina întâmplându-se într-o parte a spațiului crește odată cu volumul. Gândiți-vă la o geantă cu particule. Cu cât geanta este mai mare, cu atât sunt mai multe particule și cu atât mai multe detalii sunt necesare pentru a descrie ce fac particulele. Aceste detalii de care aveţi nevoie pentru a explica ce se întâmplă sunt numite de fizicieni „grade de libertate”, iar numărul acestor grade de libertate este proporțional cu numărul de particule, care este proporțional cu volumul.
Premiul Nobel pentru fizică (2019): dovezi privind Big Bangul și o metodă de a găsi exoplanete
A luat naştere universul cu adevărat odată cu Big Bangul? Și dacă da, există dovezi? Există planete în jurul altor stele? Pot aceste planete să susțină viața? Premiul Nobel pentru fizică din 2019 a fost decernat unui număr de trei oameni de știință care au oferit răspunsuri profunde la toate aceste întrebări.
James Peebles, profesor emerit de fizică la Universitatea Princeton, a câștigat jumătate din premiul pentru o activitate de cercetare pe care a finalizat-o încă din anii '60, când el și o echipă de fizicieni de la Princeton au încercat să detecteze radiațiile rămase Bang Bangului.
Cealaltă jumătate a premiului a mers către Michel Mayor, profesor emerit de fizică de la Universitatea din Geneva, împreună cu Didier Queloz, de asemenea astrofizician elvețian, de la Universitatea din Geneva și la Universitatea din Cambridge. Activitatea excepţională a acestora a constat în descoperirea primelor planete orbitând alte stele, cunoscute și sub numele de exoplanete, dincolo de sistemul nostru solar.
Cum ne protejează câmpul magnetic al Pământului?
Particule de energie înaltă lovesc Pământul din toate direcțiile, majoritatea fiind produse de Soare. Dacă nu ar exista câmpul magnetic al Pământului, atunci am fi supuși unor fluxuri de radiații, care, pentru noi, ar fi nocive.
Impactul mult mai serios, pe termen lung, ar consta în eroziunea atmosferei (Citeşte şi: Cum funcţionează atmosfera terestră). Particulele încărcate electric poartă mult mai multă energie cinetică decât particulele fără masă (precum fotonii), așa că, în momentul în care lovesc moleculele de aer, le pot lovi atât de puternic, încât să le arunce în spațiul cosmic. Acest proces este probabil să fi avut deja loc pe planeta Marte, care prezintă dovezi că a avut la un moment dat un câmp magnetic și o atmosferă complexă, deși, în prezent nu prezintă niciuna dintre ele (atmosfera lui Marte are ~1% din densitatea atmosferei noastre).
Două imagini ale Pământului realizate în aceeaşi zi, de lângă două planete din sistemul nostru solar
Pe 19 iulie 2013 Pământul a fost fotografiat din două zone ale sistemului solar, din apropierea planetei Mercur și a gigantului de gaz Saturn.
În imaginea din stânga, Pământul este punctul albastru pal, chiar sub inelele lui Saturn, fotografiat de nava spațială Cassini, orbitând la acea dată Saturn.
În partea dreaptă, sistemul Pământ-Lună este văzut pe fundalul întunecat al spațiului, fotografiat de naveta spaţială Messenger, aflată pe orbita planetei Mercur.
Cel mai probabil nu vom înţelege niciodată ce este conştiinţa. Iată de ce (JID-004)
Despre conştiinţă s-a scris enorm. Probabil că este subiectul despre care s-a scris cel mai mult, cu cele mai puţine rezultate. Ca să fim sinceri, putem spune că nu avem nicio idee cu privire la ce generează conştiinţa, oricâte cărţi şi articole s-au scris pe acest subiect în ultima sută de ani. Nu avem nicio teorie care să explice cum e posibil ca activitatea cerebrală să poată da naştere conştiinţei. În fapt nu avem măcar tentative de teorie care să ne dea vreo speranţă că progrese ulterioare vor transforma aceste idei iniţiale într-o teorie consistentă.
Credem că acest subiect este de nerezolvat. Este unul dintre subiectele care depăşesc capacitatea noastră de rezolvare. Aşadar, susţinem că problema conştiinţei este nerezolvabilă, în principiu, indiferent de cât de mult şi profund vom cerceta acest subiect. Iată de ce.
Armonicile găurilor negre. Ce se întâmplă când găurile negre intră în coliziune
Găuri negre în curs de coliziune. Reprezentare grafică
Atunci când fizicienii vorbesc despre găuri negre, de regulă aceştia se referă la nişte obiecte teoretice, care sunt statice, cu proprietăţi minime, câci, într-adevăr, pe baza a ceea ce ştim astăzi despre găurile negre, acestea sunt obiecte destul de simple (explicate printr-un număr limitat de parametri), deşi sunt multe pe care nu le cunoaştem despre acestea, cum ar fi singularitatea din centrul găurilor negre, unde, ipotetic, densitatea materiei şi distorsiunea spaţiu-timpului ar fi infinite.
Google obţine supremația cuantică. Deocamdată pentru o anumită problemă matematică, folosind 53 de qubiţi
Va înlocui calculatorul cuantic calculatoarele actuale? Acest lucru ar fi util, desigur, în special pentru operaţiuni care necesită o viteză superioară de calcul, cum este cea pe care o promit computerele cuantice, ce folosesc qubiti în loc de biți. Cercetătorii de la Google au folosit Sycamore - un computer cuantic cu 53 de qubiți - pentru a demonstra, pentru prima dată, că pentru o anumită operațiune, pentru executarea căreia un computer clasic ar fi avut nevoie de mii de ani, Sycamore a executat-o în aproximativ un minut.
De ce se numeşte medicina modernă „medicină alopată”?
Probabil aţi observat că atunci când se vorbeşte despre medicina modernă, vestică, aceasta este numită şi „medicina alopată”. Acestă denumire are o istorie interesantă. Iată de ce.
Termenul "alopat" este derivat din cuvintele greceşti ἄλλος, állos, „alt" „diferit" şi πάθος, páthos, „suferind".
Există o gaură neagră la periferia sistemului nostru solar?
Prima imagine a unei găuri negre. Imaginea nu este o fotografie, ci a fost creată cu ajutorul a multiple telescoape în cadrul proiectului EHT
Doi cercetători cu multă imaginaţie au lansat ideea conform căreia la periferia sistemului nostru solar – în locul aşa-numitei planete X – s-ar putea afla o gaură neagră primordială, cu masa de circa 10 ori mai mare decât a planetei noastre.
Încă din 2016 se vorbeşte despre descoperirea indirectă a unei noi planete în sistemul solar – aşa-numita planeta X, a noua planetă din sistemul solar, după ce Pluto a fost redusă la nivelul de planetă pitică. Nimeni însă nu a reuşit să identifice în mod direct această planetă şi este uşor de înţeles motivul: dacă există, s-ar afla la o distanţă de Soare de 300 de ori mai mare decât Pământul, adică la circa 45 de miliarde de kilometri! Niciun telescop nu are capacitatea de a observa o planetă situată la această distanţă.
"Descoperirea" planetei X – contestată de unii – s-a bazat pe observaţia că ar exista o perturbaţie a traiectoriilor unor obiecte de la periferia sistemului solar, mai precis asteroizii din Centura Kuiper. Unii dintre aceştia au o orbită excentrică şi înclinată, ceea ce ar putea fi explicat de atracţia gravitaţională exercitată de Planeta X.
Lumile cuantice şi emergenţa spaţiu-timpului. O prelegere despre mecanica cuantică de Sean Carroll
Sean Carroll este unul dintre cei mai implicaţi şi renumiţi fizicienii şi autorii implicaţi în explicarea fizicii, şi în special a mecanicii cuantice, pentru nespecialişti. Acesta a publicat recent o nouă carte intitulată "Something Deeply Hidden: Quantum Worlds and the Emergence of Spacetime". Subiectul central al cărţii este interpretarea lumilor multiple a mecanicii cuantice, care implică ideea că de fiecare dată când intervine "colapsul funcţiei de undă", universul se împarte în mai multe universuri. Cum acest fenomen, colapsul funcţiei de undă, are loc tot tipul, această multiplicare a universului ar avea loc tot timpul. Interpretarea este, desigur, contestată de mulţi fizicieni. O explicaţie privind inconsistenţele interpretării universurilor multiple puteţi citi aici.
Aurora boreală [video]
Aurora polară este un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă observată pe cerul nocturn în regiunile din proximitatea zonelor polare. Particulele de mare energie generate de Soare, protoni şi electroni, sunt capturaţi de câmpul magnetic al Pământului şi sunt direcţionaţi către polii magnetici. Când apare în emisfera nordică, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreală, termen folosit inițial de Galileo Galilei, cu referire la zeița romană a zorilor, Aurora, și la titanul care reprezenta vânturile, Boreas. Apare în mod normal în intervalele septembrie-octombrie și martie-aprilie. În emisfera sudică, fenomenul se numeşte auroră australă.
Fenomenul nu este exclusiv terestru, fiind observat și pe alte planete din sistemul solar, precum Jupiter, Saturn, Marte și Venus.
Un covrig cosmic: cum se formează stelele [video]
Telescopul ALMA (The Atacama Large Millimeter/submillimeter Array) a captat în imagini două discuri circumstelare, în care stele tinere sunt în proces de maturizare, "hrănindu-se" cu materie din discurile de acreţie din jurul acestora. Aceste observaţii ale ALMA oferă informaţii suplimentare cu privire la fazele incipiente ale "vieţii" stelelor şi îi ajută pe astronomi să înţeleagă mai bine condiţiile care în se formează stele binare.
Cum funcţionează corupţia şi ce se poate face pentru reducerea acesteia
Corupţia este prezentă în toate societăţile umane. Chiar şi cele pe care le folosim ca exemple, precum Germania ori SUA, sunt zguduite din când în când de scandaluri de corupţie ce par desprinse din filme de Hollywood. Corupţia afectează calitatea vieţii, progresul economic, şansele de succes în societate şamd.
În România auzim frecvent de: doctorate plagiate, "specialişti" ce conduc instituţii pe baza unor diplome de studii false, oficiali de rang înalt din poliţie care ameninţă cu moartea jurnalişti pe Internet, permise de circulaţie eliberate pe şpagă, contracte publice oferite pe şpagă, influenţă politică pe bază de şpagă, mita în spitale şi în justiţie în ciuda unei salarizări mai mult decât decente a doctorilor şi judecătorilor, mita în şcoli, examene pe şpagă ori pe favoruri sexuale, semnături false pentru a candida la președinție, favoritism în numirea pe funcţii publice etc.
