Placi tectonice ciocnindu-seCare sunt modalităţile prin care desluşim cum arăta Terra în trecutul foarte îndepărtat? Iată întrebarea la care Peter Hadfield oferă răspuns în cel de-al patrulea episod al seriei "De la Big Bang până în zilele noastre", prezentând evoluţia ideilor din geologie.

 

De la Big Bang până în zilele noastre (3)

Aflaţi în acest episod despre:

  • indiciile pe care geologii le obţin despre cutremure şi inundaţii studiind straturile de roci sedimentare;
  • părintele geologiei, James Hutton şi descoperirea de către acesta în 1788 a unor formaţiuni geologice deosebite, numite neconformităţi unghiulare, la Siccar Point, Berwickshire, în Scoţia;
  • apariţia, în urma observării şi analizei lanţului munţilor Apalaşi de către geologii americani, a teoriei geosinclinalului - care reprezintă o depresiune a scoarţei terestre scufundată în mare, care, în urma unor depozite sedimentare mari şi a mişcărilor tectonice în decursul timpului geologic, se transformă într-un lanţ muntos. Ideea ridicării violente a acestor depozite de sedimente se năştea înainte de teoria plăcilor tectonice, astfel că încă nu fusese înţeles pe atunci mecanismul de formare al lanţurilor muntoase;
  • formularea în anii 1960 a teoriei plăcilor tectonice - ideea că scoarţa terestră (stratul superior al planetei) – numită în jargonul de specialitate litosferă – este compusă din numeroase plăci care alunecă de-a lungul unui strat lubrifiant – astenosfera (partea superioară a „mantalei” Pământului, formată din magmă vâscoasă, situată imediat sub litosferă). Teoria plăcilor tectonice a explicat mişcarea plăcilor Pământului, apariţia cutremurelor, existenţa vulcanilor şi erupţia acestora, existenţa şanţurilor oceanice, dar şi formarea lanţurilor muntoase şi alte fenomene geologice;
  • cum folosind tehnologia GPS geologii pot măsura cu mare precizie în prezent în timp real (la scară geologică vorbind) deplasarea plăcilor tectonice. Astfel s-a descoperit că Alpii se înalţă cu 1 mm pe an, iar masivul himalaian cu 5 mm în aceeaşi perioadă de timp;
  • districtul Peak din Derbyshire, Anglia, unde geologii au găsit dovezi ale existenţei unui recif de corali, deci a unei mări calde, tropicale, în urmă cu 350 de milioane de ani, deasupra cărora în prezent este un strat de pietriş şi, mai sus, un strat de cărbune. De ce se pot găsi în acelaşi loc rămăşiţele unei păduri tropicale dar şi ale unei mări şi unui recif de corali? Simplu: acum 350 de milioane de ani placa tectonică europeană se afla mult mai la sud, iar în locul unde actualmente este comitatul Derbyshire (şi nu numai acolo) se găsea o mare caldă, tropicală. Felul în care a avansat de-a lungul milioanelor de ani placa tectonică respectivă explică apariţia diferitelor straturi de sedimente, atât de diferite unele de altele.

 


De la Big Bang până în zilele noastre (5)

Videoclipurile sunt guvernate de principiile licenţei Creative Commons, putând fi copiate şi distribuite gratuit, cu condiţia menţionării autorului, în scopuri exclusiv necomerciale şi fără modificări. Canalul Youtube al lui Peter Hadfield poate fi accesat la această adresă. Varianta însoţită de subtitrarea în limba română este disponibilă pe canalul Youtube al utilizatorului FluxMagnetic.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.