Partea proastă când vine vorba de explorarea adâncurilor este că apa e omniprezentă. Este întuneric, rece şi nu tocmai un mediu potrivit respiraţiei. Dar cu NEPTUNE Canada, întins pe 850 km pe fundul oceanului ca un şarpe antic, nimic de acolo nu va scăpa nestudiat.
NEPTUNE – North-East Pacific Time-series Undersea Networked Experiments (în traducere: reţeaua de experimente submarine – poziţia: Pacificul de Nord-Est) - reţeaua oceanică canadiană, este cel mai mare observator submarin din lume. Senzorii săi sunt împrăştiaţi de la marginea vestică a Columbiei Britanice, de-a lungul plăcii tectonice Juan de Fuca şi acoperă aproximativ 853 km (530 mile) de teren subacvatic variat.
Şase noduri sunt răspândite în locuri diferite de-a lungul magistralei de cablu cu mai bine de 250 de instrumente între ele. Datele pe care aceste instrumente le colectează – 60 de terabiţi anual – sunt transmise înapoi de-a lungul cablului central prin linii de fibră optică spre Universitatea Victoria, unde sunt arhivate automat şi puse la dispoziţie – gratuit – pe site-ul NeptuneCanada.ca. Până în prezent, Neptune Canada a adunat peste 10 terabiţi de date ştiinţifice de la activarea sa din decembrie 2009.
Observatorul submarin NEPTUNE - un tur virtual (engleză)
Această serie monumentală de senzori măsoară şi înregistrează tot – de la temperatură, presiune, salinitatea şi fluxul curenţilor, până la citiri de sonar, imagini statice şi video, precum şi probe de bază şi mostre microbiene. Are microfoane subacvatice pentru a înregistra sunetul balenelor care trec prin zonă şi seismometre pentru a înregistra mişcarea plăcilor tectonice. Cu acest torent continuu de date, cercetătorii speră să avanseze în studiul multor discipline, de la seismologie şi tectonică, până la schimbări climatice şi observarea de lungă durată a ecosistemelor de la mare adâncime ale mării. Sistemul în sine are o durată de viaţă estimată la 25 de ani.
Reţeaua oceanică Neptune Canada este condusă de savantul american Kate Moran, care tocmai a preluat funcţia de director al reţelei în iulie anul acesta. Anterior, ea a deţinut pentru 2 ani funcţia de director asistent la Biroul de Politică Ştiinţifică şi Tehnologică de la Casa Albă, consiliind administraţia Obama pe probleme de oceanografie, dar şi pe probleme legate de zona arctică şi încălzirea globală. “Reţelele de observare a Pământului sunt esenţiale pentru înţelegerea ecosistemului planetar, în special în mări şi oceane, pe măsură ce acestea sunt tot mai afectate de schimbările climatice, cât şi în zone cu activitate seismică, precum coasta de vest a Canadei,” a spus Moran într-un comunicat de presă.
Instalarea sistemului a costat 106.000.000$, iar pentru operarea sa este alocat un buget anual de 12.000.000 $. La asemenea sume de bani investite, îmi doresc să văd imagini de calitate ale unui kraken (monstru marin de dimensiuni gigantice. n.n.) sau măcar ale unui calamar uriaş.
Articolul este traducerea Can the World’s Largest Undersea Observatory Find a Kraken in the Next 25 Years?, publicat de Gizmodo.com.
Traducerea: Ioan Florea
