RMNRMN-ul este una dintre cele mai moderne tehnici imagistice folosite în prezent în spitale. Este o tehnică neinvazivă şi neiradiantă, cu ajutorul căreia se pot obţine imagini de rezoluţie şi claritate superioare ale interiorului organismului uman (video inclus).

 

 

 

Ce este tomografia computerizată ?

GENERALITĂŢI

Rezonanţa magnetică nucleară, titulatură înlocuită în ultimii ani cu cea de imagistică prin rezonanţă magnetică, din cauza conotaţiei negative a cuvântului "nuclear" (procedura nu implică folosirea de substanţe radioactive), este o procedură de a obţine imagini ale diferitelor părţi ale organismului fără utilizarea razelor X, aşa cum se întâmplă în cazul radiografiei tradiţionale şi a tomografiei computerizate. Un scaner RMN constă, în mare, dintr-un magnet de mari dimensiuni în interiorul căruia este aşezat pacientul. O antenă radio este folosită pentru a transmite semnale spre organism, dar şi pentru a recepţiona ceea ce se întoarce dinspre corpul pacientului. Aceste semnale recepţionate sunt transformate în imagini de către un calculator ataşat scanerului. Pot fi obţinute imagini din aproape orice zonă a organismului, sub orice unghi. Semnalele radio folosite sunt, în fapt, câmpuri magnetice variabile mult mai slabe decât câmpul static foarte puternic generat de magnetul scanerului.

 

scaner RMN

 

CUM FUNCŢIONEAZĂ REZONANŢA MAGNETICĂ NUCLEARĂ

Imagistica prin rezonanţă magnetică (mai cunoscută sub numele de RMN - rezonanţa magnetică nucleară) este una dintre cele mai noi tehnologii imagistice disponibile în spitale pentru diagnoză. RMN-ul reprezintă o tehnică tomografică (în sensul că sunt analizate secţiuni ale corpului uman) care are la bază fenomenul rezonanţei magnetice nucleare. Din punct de vedere tehnic vorbim despre o tehnică destul de complexă, dar a cărei prezentare pe înţelesul tuturor este posibilă, totuşi, într-o oarecare măsură.

Nu sunt folosite raze X, aşa cum este cazul cu radiografia tradiţională ori cu tomografia computerizată, în acest caz pacientul fiind plasat în interiorul unui câmp magnetic foarte puternic (în jur de 30000 de ori mai puternic decât câmpul magnetic al Pământului). Nucleele atomilor de hidrogen (protoni) sunt caracterizate de o proprietate specială cunoscută sub numele de spin. Asta înseamnă că anumite proprietăţi ale protonilor sunt similare celor ale unor minusculi magneţi bară, care într-un câmp magnetic static au doar două orientări posibile; fie aliniate, fie opuse câmpului magnetic (a se vedea figurile de mai jos). Sunt mai numeroşi protonii care se aliniază cu câmpul magnetic, deoarece pentru acest lucru este nevoie de o cantitate mai mică de energie. Astfel că, în interiorul corpului pacientului, magnetizarea netă la nivelul ţesuturilor este caracterizată de o aliniere paralelă cu câmpul magnetic aplicat.

 

 

Aliniere aleatorie protoni
Protoni orientaţi aleatoriu

Protoni aliniati RMN
Alinierea protonilor în prezenţa câmpului magnetic

 

Depăşirea acestei stări a protonilor poate fi realizată prin aplicarea unui câmp electromagnetic în spectrul radio, în mod obişnuit în regiunea 20 la 100 de MHz în cazul celor mai multe scanere RMN. Frecvenţa necesară, cunoscută sub numele de frecvenţă de rezonanţă ori frecvenţă Larmor, variază liniar cu intensitatea câmpului magnetic static aplicat. Câmpul electromagnetic este aplicat sub forma unui foarte scurt puls radio, cu o durată de câteva microsecunde. Semnalul detectat de scaner reprezintă componenta vectorului câmpului magnetic net rezultat la nivelul diferitelor ţesuturi perpendiculară pe câmpul magnetic aplicat.

Semnalele sunt detectate folosind dispozitive speciale (un soi de bobine, ori antene), de anumite forme, de pildă pentru cap, genunchi, etc. Faptul că aceste dispozitive pot fi montate în imediata vecinătate a zonei investigate contribuie la calitatea imaginilor obţinute. În cadrul clipului următor este folosit un asemenea dispozitiv pentru cap.

 

 

Principalele diferenţe dintre tomografia computerizată şi RMN sunt următoarele: RMN-ul poate fi folosit pentru a obţine imagini prin secţiuni ale organismului orientate în orice direcţie, spre deosebire de tomografia computerizată, în cazul căreia secţiunile erau doar transversale. Cu RMN-ul se pot produce şi secţiuni sagitale (plan vertical de simetrie), ori secţiuni orientate în orice plan. Contrastul imaginilor obţinute cu un scaner RMN poate fi modificat, obţinându-se aşa-numitele imagini ponderate în funcţie de timpii de relaxare T1 (timp de relaxare spin-spin) şi T2 (timp de relaxare spin-reţea) sau în funcţie de densitatea protonilor. În cazul tomografiei computerizate contratul este fix, depinzând de coeficientul de atenuare al ţesuturilor.

Câteva detalii despre aceşti coeficienţi de ponderare a contrastului. Odată pulsul de radiofrecvenţă aplicat şi magnetizarea netă definitivă, este nevoie de anumiţi timpi până când protonii revin la poziţiile originale, timpi guvernaţi de constantele T1 şi T2, care diferă de la un tip de ţesut la altul. Imaginile obţinute prin rezonanţă magnetică iau naştere folosind o serie de pulsuri de radiofrecvenţă atent calibrate. Prin modificarea acestor secvenţe la care sunt emise pulsurile se pot evidenţia diferenţele în funcţie de T1 ori T2. Este de asemeni posibilă setarea intervalului între pulsuri astfel încât contrastul să nu depindă de T1 şi T2 ci doar de densitatea de protoni a zonei investigate. Imaginile ponderate în funcţie de T1 înfăţişează ţesuturile caracterizate de o valoare mai mare a lui T1 (de pildă apa) cu nuanţe întunecate. În cazul imaginilor ponderate în funcţie de T2, ţesuturile caracterizate de o valoare mare a lui T2 apar mai strălucitoare. Această caracteristică poate fi folosită pentru a depista ţesuturi afectate de anumite maladii. Iată mai jos două secţiuni la nivelul capului obţinute cu tehnologie RMN, una axială - ponderată T2, care prezintă un creier normal, şi una sagitală, ponderată T1, a unui cap de copil.




sectiune axiala ponderata T2
RMN - secţiune axială ponderată T2 la nivelul creierului

Sectiune sagitala ponderata T1
RMN - secţiune sagitală ponderată T1 a capului unui copil

 

AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE

RMN-ul nu este o procedură 100% sigură, deşi nu implică utilizarea de radiaţie ionizantă. Aşa cum s-a specificat şi în filmul de mai sus, câmpurile magnetice puternice şi pulsurile de radiofrecvenţă pot afecta buna funcţionare a pacemaker-elor sau pot încălzi anumite implanturi metalice. Un alt pericol major care nu a fost prezentat în film constă în aşa-numitul "efect proiectil". Materialele feromagnetice sunt supuse unor forţe puternice în interiorul câmpului magnetic static, astfel că obiecte precum legăturile de chei pot deveni arme mortale. Puterea câmpului magnetic şi a radiaţiei electromagnetice sunt mult sub nivelurile dăunătoare. Totuşi, ca o precauţie, în mod normal nu se efectuează scanări RMN pe perioada sarcinii.

Ca o concluzie, avantajele imagisticii prin rezonanţă magnetică sunt o rezoluţie spaţială excelentă a imaginilor, o diferenţiere excelentă între diferitele tipuri de ţesuturi (de pildă, materia cenuşie poate fi deosebită de materia albă la nivelul creierului), absenţa radiaţiei ionizante, posibilitatea de a obţine imagini de-a lungul unor secţiuni orientate în orice plan. Printre dezavantaje se numără costul ridicat al echipamentelor şi cel aferent întreţinerii acestora, viteza mică de desfăşurare a procedurilor de scanare, dar şi faptul că anumite categorii de pacienţi (de exemplu cei care au montat un pacemaker) nu sunt eligibili pentru acest tip de investigaţie.

 

 

Articolul original, în limba engleză, este oferit în condiţiile licenţei Creative Commons pe site-ul OpenLearn.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.