Adaptarea hedonicaTrăim într-o lume în care abundenţa materială este mai mare decât ne-am fi imaginat vreodată. Cu toate acestea, nivelul de fericire pe care bunurile materiale ni-l oferă nu este atât de mare pe cât ne-am aştepta. Acest lucru se întâmplă, în mare parte, din cauza adaptării hedonice, ce reprezintă modul în care ne obişnuim cu lucrurile plăcute din viaţa noastră, reducându-le astfel impactul asupra stării de bine pe care o resimţim pe termen lung.

 

 

Studii recente arată că renunţarea temporară la lucrurile care ne fac plăcere reprezintă un mod eficient de a ne spori fericirea prin combaterea adaptării hedonice şi creşterea capacităţii de a aprecia şi savura orice lucru.

Oamenii evaluează anumiţi stimuli într-un mod mai pozitiv atunci când experienţa este întreruptă temporar decât atunci când este continuă. Spre exemplu, participanţii dintr-un studiu au evaluat un masaj de 3 minute ca fiind mai plăcut şi au dorit să plătească mai mult pentru a-l repeta atunci când acesta a fost întrerupt la mijloc de o pauză de 20 de secunde.

Jordi Quoidbach şi Elizabeth Dunn au sugerat faptul că restricţionarea accesului la plăcerile de zi cu zi ar putea spori savurarea acestora.

Savurarea reprezintă o formă de reglare emoţională care atrage după sine menţinerea şi creşterea emoţiilor pozitive provenite în urma unei experienţe plăcute.

Prin definiţie, aceasta este caracterizată prin 4 componente esenţiale:
1) A rămâne în momentul prezent pe durata experienţei;
2) A anticipa sau a-ţi reaminti experienţa;
3) A povesti celorlalţi despre ea;
4) A exprima emoţii pozitive nonverbal.

Aşa cum renunţarea stimulează savurarea, abundenţa poate submina fericirea. Din acest motiv oamenii ar putea experimenta o creştere a bunei dispoziţii dacă consumă o anumită resursă într-o măsură limitată, decât dacă o consumă din abundenţă.

Pentru a testa această ipoteză, cei doi cercetători au realizat un studiu în care au rugat 55 de studenţi să mănânce ciocolată în două întâlniri separate, la distanţă de o săptămână.

Au existat 3 grupuri:
1) Grupul cu acces restricţionat – participanţilor li s-a spus să nu mănânce deloc ciocolată timp de o săptămână, până când se vor reîntoarce în laborator.
2) Grupul cu acces din abundenţă – experimentatorul le-a oferit participanţilor aproximativ 1kg de ciocolată (o tabletă mare de ciocolată pe zi) şi le-a spus să mănânce atât cât se simt confortabil pe durata unei săptămâni.
3) Grupul de control – participanţii nu au primit nicio instrucţiune cu privire la consumul de ciocolată.

La prima întâlnire toţi participanţii au fost rugaţi să guste o bucată de ciocolată înainte de a completa chestionarele legate de savurare şi emoţii pozitive. La o săptămână după aceasta participanţii s-au întors în laborator, au gustat din nou o bucată de ciocolată şi au completat aceleaşi chestionare ca în primul caz. Acestora li s-a cerut, de asemenea, să spună câtă ciocolată au mâncat pe durata săptămânii dintre cele două sesiuni de testare.

Rezultatele au arătat că participanţii din grupul cu acces restricţionat au savurat mai mult ciocolata în cea de-a doua etapă, fapt ce a produs apariţia emoţiilor pozitive. Spre deosebire de aceştia, cei din grupul cu acces din abundenţă şi cei din grupul de control au prezentat o scădere semnificativă a emoţiilor pozitive faţă de prima săptămână în care au fost testaţi.



Aceste concluzii scot în evidenţă o barieră importantă ce stă în calea fericirii: aprecierea şi plăcerea pe care o resimţim în urma unei experienţe pozitive se poate diminua rapid atunci când acea experienţă este repetată. În aceste condiţii, ceea ce putem face pentru a evita acest lucru este să renunţăm temporar la ceea ce ne place.

Cea mai mare parte a cercetărilor asupra adaptării hedonice s-au concentrat pe evenimentele negative lăsând procesul care se află la baza experienţelor pozitive relativ neexplorat. Acest studiu aduce evidenţe în sprijinul ideii că savurarea reprezintă un mecanism important pentru a înţelege când şi de ce oamenii se adaptează la emoţiile pozitive. O experienţă pozitivă poate produce o reducere a stării de fericire atunci când este repetată din cauza faptului că suntem mai puţin capabili să ne stimulăm emoţiile pozitive în aceste condiţii.

Multe din lucrurile care există în societatea noastră ne sunt accesibile. Dacă majoritatea studenţilor îşi permit să cumpere o ciocolată, oamenii bogaţii pot vedea viaţa ca un magazin de dulciuri în care o mare varietate de plăceri pot fi achiziţionate cu uşurinţă. În mod ironic, tocmai această abundenţă poate submina aprecierea, reducând emoţiile pozitive pe care experienţele plăcute le oferă. Acest lucru arată o relaţie surprinzător de scăzută între bogăţie şi fericire.

Renunţarea poate fi o strategie bună, dar necesită autocontrol, fiind astfel mai potrivită pentru unii oameni decât pentru alţii. Această idee este în concordanţă cu teorii recente care susţin că intervenţiile pentru îmbunătăţirea fericirii nu reprezintă o metodă universal valabilă, fiind nevoie şi de o potrivire cu trăsăturile individuale.

Există studii care arată că simpla creştere a percepţiei asupra timpului scurs de la ultimul consum al unui produs, contează mai mult decât consumul în sine atunci când vine vorba despre formarea dorinţelor actuale. Chiar şi aşa, în viaţa de zi cu zi cel mai simplu mod de a altera percepţia consumului este prin reducerea efectivă a acestuia pentru o anumită perioadă. Adoptând această strategie, există şanse mari ca în viitor acesta să fie savurat mai mult sporind astfel emoţiile pozitive resimţite.



Bibliografie:
Quoidbach J., Dunn E., W (2012) Give It Up: A Strategy for Combating Hedonic Adaptation. Social Psychological and Personality Science 4(5) 563-568

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.