Minciuna este des întâlnită la copiii în vârstă de doi ani şi devine o regulă la vârsta de trei ani. Deşi la această vârstă sunt prea mici ca să aibă nevoie să născocească ceva legat de rujul de pe guler sau chiar despre temele neterminate, un nou studiu ne arată că minciuna nu le e străină.
Studiul scoate la iveală însă că majoritatea copiilor care au împlinit vârsta de trei ani sunt practic deja mincinoşi. Existenţa acestui tip de comportament la copiii foarte mici a fost documentată şi până acum, dar aceasta este prima dată când a fost testată sistematic în cadrul unui laborator.
Angela Evans şi Kang Lee au inclus în studiu în vederea testării 65 de copii cu vârste cuprinse între doi şi trei de ani. 28 dintre aceştia au fost fete. Fiecare dintre aceştia au fost duşi într-o cameră liniştită. Unui grup dintre aceşti copii i s-a spus să nu tragă cu ochiul la o anumită jucărie. În ciuda acestui lucru, 80% din copii au aruncat o privire. Şi atunci când au fost întrebaţi dacă s-au uitat, aproximativ un sfert dintre cei cu vârsta de doi ani au minţit, procentul celor care au trişat ridicându-se la 90% în rândul celor cu vârsta de peste 43 de luni.
Deşi minciuna a fost în floare în rândul acestor copii mici, cei mai mulţi dintre aceştia nu erau experţi în acest sens. Când au fost întrebaţi despre ce jucărie era vorba, 76% dintre mincinoşi s-au dat de gol în momentul în care au răspuns, scoţând la iveală absenţa sincerităţii.
Mai mult, cercetătorii au supus copii mici unei serii de teste mentale pentru a vedea dacă vreo abilitate specială merge mână în mână cu minciuna. Testarea uneia dintre aceste abilităţi s-a realizat cu ajutorul unei versiuni pentru copii a testului Stroop. Acesta presupunea ca aceşti copii să indice imaginile mici cu fructe, ignorând în acelaşi timp versiunile mai mari ale acestor imagini. Ca şi în cazul variantei pentru adulţi a testului Stroop, este ştiut faptul că succesul ducerii la bun sfârşit a acestei sarcini necesită prezenţa unui amestec dintre memoria de lucru şi un control al inhibării memoriei. Evans şi Lee au constatat că acei copii care au excelat la versiunea pentru copii a jocului Stroop spun minciuni mult mai adesea, ceea ce susţine ideea că dezvoltarea abilităţii de a minţii depinde de combinaţia dintre capacitatea de inhibare şi cea de a-şi aminti răspunsul dorit.
O semnificaţie importantă a acestui ultim aspect este faptul că sinceritatea mai mare a copiilor mai mici nu este un semn al purităţii lor morale, ci pur şi simplu un efect secundar al "instabilităţii iscusinţei lor de a funcţiona activ."
Un punct slab al studiului este că nu analizează diferitele tipuri de minciuni şi nu ne spune nimic despre motivaţia de a minţi a copiilor.
Traducere de Ecaterina Pavel după lying-is-common-at-age-two-becomes-norm, cu acordul autorului.
