Crezi că nişte bani te-ar face să fii mai interesat de hobbyurile tale? Mai gândeşte-te o dată. Efectul suprajustificării spune că, dacă plăteşti pe cineva ca să îndeplinească o sarcină care îi face plăcere, cu siguranţă îl vei determina să renunţe la ea.
Nu este nevoie decât de nişte bani şi de puţină planificare pentru a distruge plăcerea oricui.
Unul dintre vechile moduri prin care consilierii de îndrumare şi orientare profesională încearcă să direcţioneze elevii de liceu către carierele lor ideale este să-i întrebe ce ar face dacă n-ar trebui să câştige niciun ban. Răspunsul realist este cel mai probabil ”să joc jocuri video, să dorm până târziu şi să mănânc Cheetos”, niciuna dintre aceste activităţi nefiind remunerată. Totuşi, mulţi copii spun lucruri de genul ”să repar maşini scumpe” sau ”să călătoresc pe un vas de croazieră” sau ”să scot din sărite oameni pe Facebook”. Consilierul va concluziona că persoana care vrea să lucreze cu maşini trebuie să devină mecanic, persoana care vrea lucreze pe un vas de croazieră ar trebui să fie director de vas de croazieră, iar persoana care vrea să enerveze oameni pe Facebook ar trebui ori să fie consultant media, ori să iasă din casă în timpul unei furtuni de zăpadă fără giacă sau hartă. Ideea este că, dacă vrei să faci ceva oricum, faptul că primeşti şi bani pentru asta va contribui la o viaţă fericită.
Un sfat mai bun ar fi probabil să nu laşi niciodată ca hobbyul tău să se transforme într-o carieră. Şi asta nu numai din cauza faptului că exigenţele unei slujbe pot distruge plăcerea. Psihologii au observat un fenomen numit efectul de suprajustificare. Oamenii identifică activităţi pe care le-ar face în mod gratuit. Psihologii le oferă o compensaţie bănească mică în schimbul lor. În unele studii, acest lucru este suficient pentru a distruge interesul. Un studiu legat de donarea de sânge a arătat că femeile (însă nu şi bărbaţii) tindeau să-şi piardă interesul pentru donare dacă li se oferea o mică recompensă bănească. Dacă puteau folosi recompensa în scopuri caritabile, erau din nou interesate.
Cel mai adesea, când se renunţă la recompensă ori aceasta este micşorată, dispare chiar şi interesul preexistent. Dacă oamenii se obişnuiesc să fie plătiţi pentru a face anumite lucruri, nu mai vor să le facă dacă nu sunt plătiţi. Au fost efectuate studii asemănătoare şi asupra animalelor, rezultatele fiind similare. Şoarecii care parcurgeau un labirint în schimbul unei recompense care scădea cu timpul şi-au încetinit ritmul până când au devenit mai lenţi chiar şi decât şoarecii cărora li se oferise o recompensă mai mică de la bun început. Atunci când ne obişnuim cu o compensaţie mai mare, o scădere bruscă diminuează motivaţia până sub nivelul de bază.
Însă există moduri de a evita acest efect. Unul dintre ele este o scară de remuneraţie pentru rezultate mai bune. Un studiu a arătat că oamenii cărora li se oferea o plată despre care credeau că nu era în acord cu priceperea demonstrată în cadrul sarcinii erau lipsiţi de motivaţie, în timp ce aceia care credeau că sunt recompensaţi just pentru capacităţile lor primeau un impuls motivaţional. Oamenii care erau plătiţi prea puţin erau adesea mai motivaţi decât cei care erau plătiţi prea mult.
Totuşi, dacă ai fi puţin sadic şi ai avea nişte bani de dat, ai putea să-l angajezi în mod anonim pe cel mai mare duşman al tău să facă activităţi care îi fac plăcere pentru câteva luni. Ai putea chiar să-l plăteşti în exces. Atunci când ai renunţa la el, ai putea nu numai să-i spulberi speranţa unei slujbe plătite care îi plăcea, ci să-i răpeşti, pe parcurs, şi dragostea pentru acea activitate. Cine ar fi zis că cea mai bună metodă de a face rău unei persoane este de a o recompensa?
Traducere de Ana Dumitrache după How do you get someone to lose interest in their hobby? Pay them to do it. Credit imagine: PD Photo.
