Datorită dezvoltării selecției genetice, am putea ajunge să reușim în a testa materialul genetic al embrionului și să reducem răspândirea bolilor precum schizofrenia și autismul. Ar putea fi acest lucru de fapt un pas înapoi? Nu am şi pierde ceva astfel?
O sabie cu două tăișuri
Dar poate de asemenea conferi avantaje. „Varianta scurtă pare a se afla în legătură cu răspunsurile emoționale. Într-un mediu stresant aceasta pare a crește vulnerabilitatea la depresie, dar într-un mediu propice oamenii cu această genă au adesea un incredibil succes, având capacități de comunicare excelente.” Iar acestea ar putea să nu fie singurele beneficii. „O trăsătură pe care oamenii și maimuțele rhesus o au în comun este că pot trăi aproape oriunde,” declară Lesch. Observând că alte primate prosperă doar în anumite medii, acesta speculează că trăsăturile comportamentale legate de versiunea scurtă a genei SERT ar putea să îi fi ajutat atât pe oameni, cât și pe aceste maimuțe să se adapteze la noi și provocatoare medii.
O astfel de adaptabilitate ar fi fost crucială pe durata ultimilor 50.000 de ani în care strămoșii noștri au migrat în jurul lumii, și se dovedește că gena responsabilă pentru SERT este una dintre multele gene ce au evoluat rapid pe durata acestei perioade (Explozia de 10.000 de ani de Henry Harpending și Gregory Cochran, 2009). Analiza genetică ce a relevat această accelerație dramatică a evoluției umane a adus la lumină și apariţia unei alte variante a genei aflată în legătură cu boala mentală – de această dată, responsabilă de reglarea nivelului de dopamină, neurotransmiţătorul asociat cu plăcerea și recompensa. Harpending și colegii săi au descoperit că frecvența apariției la oameni a unei anumite variante a genei care codifică receptorul de dopamină D4 a crescut extrem de rapid. Persoanele cu această variantă, cunoscută drept DRD4-7R, tind a avea multă energie și un risc crescut de dezvoltare a unei tulburări de atenție (ADHD). Însă predominanța acestei variante în cadrul anumitor grupuri – se găsește la 80% dintre indienii de câmpie din bazinul amazonian, spre exemplu – indică faptul că extra-energia are și avantaje. „În trecut aceste trăsături erau foarte bine privite în anumite societăți,” comentează Lesch.
„Întâlnim un procentaj mai mare de trăsături asociate cu ADHD în popoarele migratoare, spre exemplu.” Precum gena SET, DRD4-7R poate fi atât o binecuvântare, cât și un blestem. Anumiți cercetători numesc astfel de gene „gene orhidee”: îngrijește-le, și cel ce le are prosperă, sau neglijează-le, și vor apărea trăsături de personalitate de neadaptabilitate. Dacă Spikins are dreptate, multe alte gene asociate cu afecțiunile de dezvoltare și bolile mentale posedă astfel de caracteristici Jekyll-și-Hyde. Strămoșii noștri au beneficiat poate de pe urma acestora, dar societățile moderne tind, din contră, să privească mințile diferite ca un obstacol major. „În zilele noastre, să fii 'nebun' este un lucru rău,” spune Whitley. „În vest, continuăm să patologizăm diferențele și să pierdem potențialele avantaje de adaptare ale acestora.” În loc să ostracizăm persoanele cu minți ce nu se încadrează în normalitate, poate ar trebui să ne bucurăm de acestea. Tatăl meu, spre exemplu, a susținut întotdeauna că a suferi de schizofrenie aduce anumite beneficii. Dacă talentele speciale ale unor oameni ca el ne-au ajutat să ajungem atât de departe, am putea avea nevoie de modurile diferite de gândire ale acestora pentru a supraviețui următoarelor mii de ani. Dacă trecutul ne învață ceva, este că umanitatea prosperă când vine vorba de adaptabilitate.
"Mințile sclipitoare" - minţi frumoase ori minţi suferinde?
Datorită dezvoltării selecției genetice, am putea ajunge să reușim în a testa materialul genetic al embrionului și să reducem răspândirea bolilor precum schizofrenia și autismul. Ar putea acesta fi de fapt un pas înapoi? Așa consideră Simon Baron-Cohen, director adjunct al Centrului pentru Studiul Autismului de la Universitate Cambridge, și nu doar pentru că o consideră o formă de eugenism. Consideră de asemenea că această întreprindere ar putea priva umanitatea de anumite atribute cruciale.
Baron-Cohen și colegii săi au raportat de curând că oamenii ce locuiesc și muncesc în Eindhoven – un centru major al informaticii și al industriei din Olanda – au o șansă de două ori mai mare în a concepe copii cu autism decât locuitorii Haarlemului și ai Utrechtului, orașe de mărimi apropiate cărora le lipsesc industriile bazate pe tehnologie (New Scientist, 22 iunie).
„Munca noastră sugerează că părinții copiilor autiști – care au așadar anumite forme ale genelor responsabile pentru autism – au talent la sistematizare, responsabilă pentru inovații în domenii precum știința, matematica, muzica, tehnologia, arta și ingineria,” susține acesta.
De asemenea, câteva studii au indicat o aparentă conexiune între genele asociate cu schizofrenia și creativitate. Iar în 2005, Daniel Nettle de la Universitatea Newcastle din Marea Britanie a demonstrat că marii poeți și artiști prezintă în general anumite trăsături ce duc la diagnosticarea schizofreniei, precum amăgiri, halucinaţii, toane și dificultăți în a se concentra (Journal of Research in Personality , DOI:10.1016/j.jrp.2005.09.004).
Asemenea descoperiri ajută la explicarea motivului pentru care mulți oameni de știință privesc cu îndoială posibilitatea screeningului genetic. „Dacă începem să selectăm limitele oricăror trăsături, am putea pierde ceva valoros pentru cultura noastră,” declară Robert Cook-Deegan, director al Centrului de Etică, Lege și Politică a Genomului la Universitatea Duke din North Carolina. „Dar pe de altă parte poveștile despre durerea și suferința celor ce trăiesc acele extreme sunt și ele reale.”
Textul reprezintă traducerea articolului Mental problems gave early humans an edge, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Anca Negulescu
