O nouă şi îndrăzneaţă teorie susţine că bolile mentale precum autismul persistă la un nivel atât de mare deoarece în trecut confereau avantaje umanităţii. Continuăm seria de articole pe tema posibilelor avantaje pe care afecțiunile minţii le-ar fi adus primilor H. sapiens.
Bolile mentale au avantajat primii oameni
Spikins susține că această revoluție a tehnologiei uneltelor ar fi putut fi declanşată de o toleranță mai ridicată a oamenilor cu trăsături din aria autismului. „Nu spun că cineva care nu este autist nu ar putea înțelege această tehnologie, ci că este mai probabil ca inovaţiile să vină din partea cuiva cu o gândire sistematică și care se axează doar pe precizie", declară aceasta. Spikins punctează de asemenea că alți umanoizi, incluzând Neanderthalienii, au arătat puține semne de dezvoltare a uneltelor și că nu au atins niciodată nivelul sofisticării atins de strămoșii noștri.
În jurul aceleiași perioade în care s-a produs revoluția uneltelor, arheologii au observat o creștere rapidă a creativității artistice. Aceasta s-a manifestat prin apariţia colierelor din scoici și mărgele și decorarea oaselor cu ocru, iar mai târziu prin apariția figurinelor sculptate și a instrumentelor muzicale simple. Cu aproximativ 35.000 de ani în urmă, oamenii moderni realizau picturi rupestre înfățișând animale și oameni izbitor de realiste. Între acestea și desenele realizate de unii autiști cu sindromul savantului a fost observată, de către Nicholas Humphrey de la Școala Londoneză de Economie (Cambridge Archaeological Journal, vol. 8, p. 165), o asemănare frapantă. „Această apariție a artei extrem de realistă, realizată cu o incredibilă precizie, s-ar putea afla în legătură cu tolerarea autiștilor, ce aveau abilitatea necesară executării acestora,” susține Spikins.
Dovezile existenței religiei și a spiritualității apar în aceeaşi perioadă. A fost propus că șamanii sunt responsabili pentru picturile rupestre mai metaforice. Spikins susține că ar fi avut un impact major asupra societății. „Consider că ajutau oamenii să se conecteze, ajutându-i să înțeleagă lumea în care trăiau prin mituri, ritualuri și credința într-o lume spirituală,” declară aceasta. În societățile de vânători-culegători moderne șamanii erau în general oameni neobișnuiți și creativi, ce intrau câteodată în transe. Unii prezentau de asemenea trăsături asociate cu schizofrenia, precum auzitul vocilor, și alte afecțiuni mentale. „Utilizând criteriile moderne de diagnosticare a bolilor mentale, am ajunge probabil la concluzia că majoritatea șamanilor aveau tulburări de stare – cel mai probabil tulburare bipolară,” declară David Whitley, autor al lucrării Picturile Rupestre și Spiritul Uman (Prometheus, 2009).
Antropologul Henry Harpending de la Universitatea din Utah, Salt Lake, consideră că ideea lui Spikins este plauzibilă. „Argumentele aduse de aceasta bazate pe tehnologia uneltelor și de nivelul de detaliu din artă sunt cu certitudine adevărate.” Dar ar fi trecut bolnavii mental testul „Supraviețuirii celui mai puternic”? „Persoanele cu tulburare bipolară ar putea foarte ușor să formeze comunități împreună, dar mai întâi ar fi nevoie să supraviețuiască și să se reproducă,” comentează acesta. „În ceea ce privește schizofrenia, există date în societățile contemporane industrializate ce indică faptul că aceasta cauzează o reducere considerabilă a ratei de supraviețuire.” Mințile diferite ar fi putut contribui la succesul nostru evolutiv, declară Catriona Pickard de la Universitatea din Edinburgh, Marea Britanie, dar există o probabilitate mai mare ca bolile mentale să fie rezultatul nefericit al evoluției creierului deja dezvoltat (Cambridge Archaeological Journal, vol. 21, p. 357). Alții susțin că nu este corespunzătoare analogia societății din trecut cu cea modernă.
„Excentricitatea este mult mai acceptată în cadrul societăților restrânse de vânători-culegători, deoarece fiecare membru are un rol,” spune Benjamin Campbell, un antropolog de la Universitatea Wisconsin-Milwaukee. El susține ideea lui Spikins și este de acord că emoțiile complexe precum compasiunea ne diferențiază de alte specii. „Oamenii moderni înţeleg că altcineva are gânduri diferite, și ne-am dezvoltat această capacitate enorm de mult,” declară acesta. Cu siguranță, dovezile arheologice sunt circumstanțiale, dar studiile genetice încep să susțină teoria. Secvențierea genomului Neanderthalian indică faptul că în jur de 99,8% dintre gene sunt aceleași cu cele ale oamenilor moderni (Science, vol. 328, p. 710). Acest lucru nu este surprinzător având în vedere faptul că avem un strămoș comun în ultimii 500.000 de ani. Dar David Reich de la Școala Medicală Harvard din Boston atrage atenția asupra unor diferențe cheie. „Am descoperit că Neanderthalienii prezentau forme puțin diferite ale genelor AUTS2, CADPS2 și NRG3 față de cele ale oamenilor moderni,” comentează acesta. AUTS2 și CADPS2 sunt asociate cu autismul, iar NRG3 cu schizofrenia. Cu toate acestea, adaugă Reich, nu este clar dacă aceste diferențe au influențat modul de gândire al strămoșilor noștri.
Neanderthalienii au dispărut cu aproximativ 30.000 de ani în urmă, iar Spikins nu este singura care consideră că puterea mai mare de adaptare a jucat un rol în depășirea acestora de către primii oameni moderni. Dacă strămoșii noștri au fost ajutați de faptul că au avut gene asociate cu boli mentale este o altă poveste, dar un fapt cert este că oamenii sunt singurii umanoizi ce au supraviețuit până în zilele noastre. Mai mult, în ultimii ani a devenit clar că strămoșii noștri au avut mai mulți contemporani decât s-a crezut. Cu aproximativ 80.000 de ani în urmă pe planetă existau cel puțin cinci specii de umanoizi, susține Chris Stringer de la Muzeul Natural de Istorie din Londra. În timp ce H. sapiens predominau în Africa, iar Neanderthalienii în vestul Eurasiei, descendenții H. erectus trăiau probabil încă în Indonezia, H. florensiensis (aka Hobbiții) în insula indoneziană Flores, și s-ar părea că nu de mult descoperiții reprezentanți ai speciei Denisovan ar fi populat câmpiile Asiei (New Scientist, 2 August, p. 34). Nu se știe încă dacă primii oameni moderni aveau mai multe gene asociate cu bolile mentale decât celelalte specii, dar e posibil să aflăm în curând, considerând viteza incredibilă cu care avansează secvențierea ADN-ului oamenilor antici.
Ceea ce știm este că bolile mentale moștenite sunt extrem de rare în rândul primatelor. Klaus-Peter Lesch de la Universitatea din Würzburg, Germania, și colegii săi au studiat gena responsabilă pentru transportul serotoninei, SERT, care este implicată în mai multe afecțiuni moștenite. Responsabilă pentru reglarea circulației serotoninei – un neurotransmițător crucial stării afective, printre altele –, gena vine în două variante, „lungă” și „scurtă”. Fiecare persoană are o combinație a acestora două. Cei cu combinația lungă/lungă s-ar părea că sunt protejați de stările proaste, pe când cei ce prezintă variantele scurtă/scurtă sau scurtă/lungă sunt mai susceptibili la depresie. Lesch și grupul său au studiat gena în 12 specii de primate și au descoperit că versiunea scurtă este prezentă doar la oameni și încă o specie de primate, maimuța rhesus (Molecular Psychiatry, DOI: 10.1038/sj.mp.4001157). „Prezența unei gene SERT scurte, atât la oameni și maimuța rehsus, parte să ducă la dereglări emoționale adesea asociate cu tulburările afective, pe care nu le întâlnim la alte specii,” spune Lesch.
Să ne bucurăm de "mințile sclipitoare"? (3)
Textul reprezintă traducerea articolului Mental problems gave early humans an edge, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Anca Negulescu
