Avem o speranță de viață la naștere a treia cea mai scăzută din UE, arată cele mai noi date privind Starea Sănătății în UE 2023. După noi mai sunt doar Letonia și Bulgaria. Nu este singurul indicator care ne situează la coada clasamentului Uniunii. Pentru prima dată de la începutul seriei, ediția din 2023 a profilurilor de sănătate pe țară introduce o secțiune specială dedicată sănătății mintale.

România are cea mai scăzută prevalență a tulburărilor de sănătate mintală dintre țările UE, dar povara e mare, potrivit estimărilor Institutului de Statistică Medicală și Evaluare a Sănătății (IHME). Datele sunt aferente anului 2019.

Proporția populației diagnosticată cu afecțiuni mintale este de 13%, față de 17%, media UE. Cele mai răspândite tulburări sunt anxietatea și depresia. Fiecare dintre acestea fiind estimată la 4% din populație. Celelalte proporții – mai reduse – sunt date de consumul de alcool și de droguri, de alte boli mintale, precum și de schizofrenie și tulburări bipolare.

În schimb, ponderea adulților care consideră că sunt la risc de depresie a fost de 60% în 2022, mai mare decât media UE de 55%. Pandemia nu a modificat riscul de depresie în rândul românilor, acesta rămânând stabil din 2020, subliniază documentul. Costurile economice directe și indirecte ale bolilor mintale în 2015 au fost estimate la 2,1% din PIB-ul României, respectiv 3,4 miliarde de euro.

Nu avem strategie privind sănătatea mintală

În timpul pandemiei, România a dezvoltat servicii comunitare de sănătate mintală pentru copii și adolescenți, parte a Proiectului „Minți Deschise”.  Aceasta a inclus consolidarea capacității serviciilor locale de tineret și implicarea comunităților prin intermediul părinților, profesorilor, profesioniștilor din domeniul sănătății, educatorilor și asistenților sociali pentru a crea o plasă de siguranță pentru tinerii aflați în situații de risc.

Deși România nu are o strategie sau un plan național privind sănătatea mintală, obiectivele de sănătate mintală sunt incluse în Strategia Națională de Sănătate 2022-2030.

Prioritățile includ dezvoltarea asistenței medicale mintale comunitare în spitalele generale, dezvoltarea serviciilor specializate de îngrijire a sănătății mintale pentru persoanele în vârstă, pentru tineri, pentru persoanele cu dependențe și altele, precum și asigurarea unei finanțări adecvate. Totodată, se are în vedere consolidarea colectării datelor și utilizarea metodelor standardizate de evaluare a educației și practicii continue. În plus, se mai arată în document, Senatul a primit propuneri de la diverse părți interesate, ca parte a unei inițiative de dezvoltare a unui plan național de sănătate mintală.

  • Datele EHIS din 2019 arată că, înainte de pandemie, doar 1% dintre români declaraseră că au experimentat depresia. Tulburările depresive au fost mai frecvente în rândul femeilor și a persoanelor cu venituri mici.
  • Cu toate acestea, datele trebuie interpretate cu precauție, deoarece adevărul poate rămâne ascuns. Aceasta pentru că frica de stigmatizare determină multe persoane să ezite în a apela la serviciile de sănătate mintală.
  • Potrivit documentului mia sus citat, cât privește rata sinuciderilor, aceasta s-a situat la un nivel similar cu media UE, în 2019, la bărbați, indicatorul fiind mai scăzut decât media UE, la femei. În perioada pandemiei de COVID-19, ratele au rămas stabile pentru ambele sexe, reprezentând 3% din mortalitatea prevenibilă.

Trăim cu peste 5 ani mai puțin

În 2022, speranța de viață la naștere, în România, a fost de 75,3 ani: respectiv 71,5 ani, la bărbați și 79,3 ani, la femei, potrivit aceleiași surse. Speranța de viață a crescut mai lent la noi între anii 2010 și 2019, comparativ cu alte țări europene, iar pandemia de COVID-19 a făcut ca acest indicator să scadă și mai mult – cu 0,3 ani – nivel care s-a plasat la jumătatea mediei UE. Trebuie spus însă că media speranței de viață la naștere în România este cu 5,4 ani mai scăzută, comparativ cu cea europeană, fiind a treia cea mai scăzută din UE, în 2022.

Prin comparație, cea mai ridicată speranță de viață s-a înregistrat în Spania – 83,2 ani; după care urmează Suedia – 83,1 ani, Italia și Luxemburg, fiecare cu câte 83 de ani. Media UE este de 80,7 ani.

Cât privește factorii de risc, datele arată că unu din cinci adulți este fumător – proporție care ne plasează la nivelul mediei UE – 19% – însă consumatorii de alcool sunt de aproape două ori mai mulți la noi, comparativ cu media UE. Respectiv 35%, față de 19%. Rata obezității este de 11%, comparativ cu 16%, media europeană.

Mortalitatea prin cancer peste media UE

Ratele de mortalitate – atât în ceea ce privește rata mortalității din cauze tratabile, cât și în ceea ce privește rata mortalității din cauze prevenibile – sunt mult peste media UE, se mai arată în document. Mortalitatea din cauze tratabile este produsă mai ales de bolile ischemice, pneumonii și atacuri vasculare, în timp ce mortalitatea prevenibilă este cauzată atît de bolile de inimă, cât și de cele legate de consumul de alcool.

În materie de accesibilitate, conform datelor EU-SILC, nevoile de îngrijire medicală rămân nesatisfăcute pentru aproape 5% din populație, proporția fiiind de două ori mai ridicată decât media UE, de 2,2%. Nevoile rămân nesatisfăcute mai ales printre românii cu venituri mici, principalul factor fiind costurile, la care se adaugă lipsa personalului sanitar și a disponibilității îngrijirilor.

Mortalitatea prin cancer se situează peste media UE, iar serviciile de screening nu sunt cuprinzătoare. Cancerul pulmonar și colorectal sunt cele două cauze principale ale deceselor prin cancer care pot fi prevenite. Ratele de mortalitate la cancerele de vezică urinară, pancreas, prostată, sân, ficat și colorectal au crescut între 2011 și 2019, în timp ce s-a observat o ușoară scădere a ratei mortalității prin cancer pulmonar (OECD, 2023).

Documentul mai arată că datele privind îngrijirea pacienților cu cancer și calitatea acesteia lipsesc. Majoritatea registrelor active de cancer din România nu colectează date în mod regulat, lucru care face dificilă identificarea decalajelor, a inegalităților de acoperire cu screening a diverselor categorii de populație și discuția asupra parametrilor de calitate și de siguranță. Finanțarea din Planul Național de Redresare și Reziliență va fi utilizată pentru a ajuta la digitalizarea sectorului sănătății, lucru ce ar trebui să contribuie la creșterea eficienței colectării și analizării datelor privind cancerul.

Datele Anchetei europene de sănătate realizate prin interviu (EHIS) din 2019 arată că doar 9,2% dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 50 și 69 de ani din România au declarat că au participat la un screening pentru cancerul de sân în ultimii doi ani, în timp ce media UE a fost de 65,9%.

În mod similar, 25,3 % dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 20-69 de ani din România au declarat că au fost supuse screeningului pentru cancer de col uterin în ultimele 24 de luni – sub media UE de 59,9 % – în timp ce 4,3 % din populația românească cu vârsta între 50-74 de ani a raportat screening pentru cancerul colorectal, comparativ cu la media UE de 33,4 %. Românii cu venituri mai mari au mult mai multe șanse să acceseze screeningul cancerului decât cei cu venituri mai mici, în special pentru screeningul cancerului de col uterin.

Adoptat în noiembrie 2022, Planul Național de Combatere a Cancerului își propune să garanteze o abordare integrată și multidisciplinară a tratamentului cancerului, inclusiv o reproiectare a căii pacientului. Acesta include un fond de inovare în domeniul sănătății pentru a oferi servicii de sprijin integrate (inclusiv consiliere psihologică, paliativă și nutrițională) și pentru a dezvolta noi strategii de prevenire a cancerului. Normele de implementare a Planului sunt în curs de elaborare, urmând să fie aplicate între 2023 și 2026. Dar suntem la finalul anului 2023.

Eficacitatea tratamentului pentru accident vascular cerebral și atac de cord pare să fie ridicată în România. În 2022, în ciuda faptului că este o cauză principală de mortalitate prevenibilă și tratabilă în România, mortalitatea la 30 de zile după internarea în spital pentru accident vascular cerebral a fost de 5,4 la 100 de pacienți cu vârsta de 45 de ani și peste. Aceasta a fost o rată relativ scăzută în rândul țărilor cu date disponibile și a fost mult sub cea mai recentă medie a UE de 14,6 la 100 de pacienți.

În mod similar, pentru infarct miocardic (infarct miocardic acut), rata mortalității la 30 de zile este mai mică în România (6,4 la 100 de pacienți) decât media UE a țărilor cu date disponibile (10,1 la 100 de pacienți). Astfel, nivelurile ridicate ale mortalității tratabile din cauza accidentului vascular cerebral și a atacurilor de cord par să fie legate mai degrabă de probleme de acces la îngrijire, în special de îngrijire în ambulatoriu și medicamente pentru pacienți ambulatoriu, decât de deficiențe în calitatea îngrijirii furnizate în spital.

Acoperirea vaccinării antigripale a crescut, dar rămâne sub media UE. În 2021, 34,8 % din populația cu vârsta de 65 de ani și peste a primit un vaccin antigripal. Aceasta a fost încă mult sub media UE de 50,8 %, dar a fost mai mult decât dublu față de rata de acoperire a populației țintă din România în 2018 (15,9 %). Din octombrie 2022, pentru a îmbunătăți accesul, farmaciștii comunitari din România au acum posibilitatea să administreze vaccinuri gripale. Înainte de aceasta, medicii de familie erau singurii practicieni capabili să facă acest lucru.

Date comparabile cu privire la difterie, tetanos și pertussis și privind vaccinările împotriva papilomavirusului uman nu sunt disponibile pentru România.

Rate mari de internare în spitale

Internările în spitale pentru afecțiuni cronice au scăzut drastic în timpul pandemiei de COVID-19. România are printre cele mai mari rate de internare în spitale pentru diabet din UE, la 169,6 internări la 100.000 de persoane în vârstă de 15 ani și peste, în 2021. Aceasta este cu mult peste media de 106,6 la 100.000 în țările UE.

Înainte de pandemia din 2019 însă, am avut 351,6 internări pentru diabet la 100.000 de locuitori – cea mai mare rată dintre toate țările UE și mai mult de dublu față de media europeană.

Scăderea internărilor evitabile pentru pacienții cu astm și boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC) s-a situat sub media UE, pentru prima dată, în 2019. Având în vedere impactul pandemiei asupra activității spitalicești, scăderea internărilor în spital pentru afecțiuni cronice în timpul pandemiei de COVID-19 nu poate fi interpretată ca semne de accesibilitate îmbunătățită sau de calitate a îngrijirii în ambulatoriu, se mai arată în document.

Înainte de pandemie, ratele ridicate de admitere evitabile în spitale au fost parțial explicate de servicii medicale precare acordate în medicina primară, dar și de lipsa de medici de familie, lucru care a limitat accesul pacienților la sănătate. În 2019, 1.098 de localități din România aveau un număr insuficient de medici de familie, în timp ce 424 de localități nu aveau niciunul.

Teleconsultațiile au îmbunătățit accesul la servicii

Documentul mai arată că teleconsultațiile au îmbunătățit accesul la îngrijirea primară în timpul pandemiei de COVID-19, dar că din cauza disponibilității scăzute a medicilor și a infrastructurii limitate mai ales în rural, serviciile medicale au rămas inaccesibile pentru o mare parte a populației.

Procentul de adulți care au declarat că au avut o teleconsultație de la începutul pandemiei a crescut cu aproximativ un sfert între vara 2020 și iarna 2021, conform datelor sondajului Eurofound (2021; 2022).

Accesul la serviciile medicale la distanță a fost îmbunătățit prin simplificarea procedurilor administrative pentru consultațiile virtuale, ușurând procesul pentru medicii de familie de a prescrie medicamente pentru pacienții cu afecțiuni cronice și extinderea valabilității documentelor medicale și a trimiterilor.

Ultimul loc la cheltuielile de sănătate

Totodată, documentul notează că sistemul de sănătate este slab, în ciuda alocărilor din fonduri publice, care au crescut în termeni reali încă din 2015/2016 și s-au menținut și în perioada pandemiei. România a cheltuit, în 2021, 1.663 de euro per capita la sănătate, mai puțin decât media europeană de 4.030 de euro.

Suma ne plasează pe ultimul loc în UE la alocările destinate sănătății. Aceasta în condițiile în care cheltuielile curente pentru sănătate au cunoscut creșteri susținute din cauza pandemiei de COVID-19, respectiv 6,5% din PIB, în 2020 și 10,2%, în 2021.

Chiar dacă ponderea cheltuielilor publice a rămas ridicată – 78%, în 2021, la fel a rămas și ponderea contribuției pentru sănătate scoase de români din propriul buzunar. Respectiv 21%, față de media UE de 15%. În 2022, 18% dintre români au declarat că au fost nevoiți să ofere o plată suplimentară sau un cadou costisitor unei asistente sau unui medic sau au fost invitați să facă „donații” către unitățile sanitare. Media europeană a fost de 4%.

România continuă să fie un stat în care sănătatea este finanțată din contribuțiile salariale, multe dintre grupurile sociale fiind scutite de la plata asigurărilor sociale obligatorii pentru sănătate. Astfel, șomerii, pensionarii, persoanele care primesc ajutoare sociale, printre alte categorii sunt scutiți de la plata taxelor pentru sănătate. Gravidele, persoanele cu dizabilități, bolnavii cronici tinerii sub 26 de ani, copiii, sunt de asemenea categorii scutite de plată, acoperirea serviciilor de sănătate pentru acesștia suportându-se din contribuțiile salariaților. În 2020, doar 36% dintre beneficiari au plătit aceste contribuții.

Persoanele neasigurate beneficiază de un pachet minimal de servicii medicale constituit din servicii de urgență, tratament pentru boli infecțioase, precum și consultații pe parcursul gravidității.

Îngrijirea pacienților internați în spitale a reprezentat cea mai mare parte a cheltuielilor cu sănătatea în România, în 2021 – 44 %. Proporția se situează la cel mai înalt nivel din UE, media europeană fiind de 28%. Comparativ, serviciile oferite în ambulatoriu au fost de doar 18%, cea mai scăzută valoare din UE, cu toate că prioritizarea îngrijirii primare a ocupat agenda politică încă din anii 1990. Un sfert din cheltuielile cu sănătate sunt destinate produselor farmaceutice, plătite predominant din buzunarul propriu al românilor.

Reziliența sistemului de sănătate

Sistemul de sănătate din România, s-a axat până la venirea pandemiei pe îngrijirea în spital. Numărul de paturi și ratele de externare au fost peste media UE înainte de 2019.

Odată cu venirea pandemiei de COVID-19, accesul în spitale a devenit extrem de limitat, România cunoscând o prăbușire mai mare a acestor servicii, comparativ cu media UE. Rata de ocupare a scăzut de la 65% în 2019 până la 45%, în 2020, iar furnizarea de servicii a fost întreruptă. De exemplu, în primele 6 luni ale pandemiei, internările de urgență la pediatrie au scăzut de trei ori față de 2019, de la 20.117 copii, până la 7.291 de copii, un an mai târziu. Acest lucru a dus la apariția unor nevoi suplimentare nesatisfăcute și a subminat calitatea îngrijirii ducând la o creștere a numărului de situații de urgență.

Pandemia a mai arătat, că, în ciuda numărului mai mare de paturi de spital din România, cele de la Terapie Intensivă dotate cu ventilatoare sunt mai puține. Dintre cele circa 4.000 de paturi de TI disponibile înainte de pandemie, mai puțin de jumătate au fost echipate cu ventilatoare. Executivul a investiti circa 45 de miliarde de euro în creșterea capacității unităților de TI, dublarea numărului de paturi cu ventilatoare prin achiziții externe, producție națională și redistribuire din cadrul armatei.

Cea mai mare provocare a pandemiei însă a constituit-o asigurarea cu personal sanitar la un nivel suficient. România a creat 2.000 de locuri de muncă temporare, angajând și instruind personal în acest sens. Au fost oferite bonusuri și beneficii în natură pentru a-i stimula pe lucrătorii din sănătate. Cu toate acestea, deficitul existent încă înainte de pandemie s-a accentuat, înccărcarea personalului a subminat accesul la servicii medicale și a scăzut calitatea îngrijirii. În unele cazuri, pacienți au căutat alternativa internării în spitalele private. Mai mult decât atât, volumul mare de muncă al medicilor din spitale și ambulatorii, a medicilor de familie a crescut în timpul pandemiei ducând la burnout.

Medici și asistenți medicali puțini

Documentul menționează că, în ciuda creșterii forței de muncă din domeniul sănătății, numărul de medici și de asistenți medicali la 1.000 de locuitori rămâne sub media UE. Astfel, în 2021, existau 3,5 medici la 1.000 de locuitori – o rată dintre cele mai scăzute din UE. Media UE a fost de 4,1 la 1.000 de locuitori.

În același an, numărul de asistenți medicali (8,0 la 1.000 de locuitori) a fost, de asemenea, ușor sub media UE (8,5 la 1 000 de locuitori). Mulți lucrători din domeniul sănătății emigrează, iar criza din România a dus la o forță de muncă suprasolicitată și a limitat disponibilitatea îngrijirilor.

Pacienții tind să solicite îngrijiri spitalicești în mod direct, ocolind asistența primară.

În 2021, medicii generaliști reprezentau 18,5 % dintre medicii din România – puțin sub media UE de 20,4 %. Medicii de familie sunt responsabili la îngrijirea primară, în cabinetele individuale (private) și încheie contracte cu casele județene de asigurări de sănătate. Pentru servicii medicale ceva mai complexe, de multe ori, aceștia nu pot decât să elibereze trimiteri către medicii specialiști. Pentru anumite boli, pacienții se pot adresa direct medicilor specialiști. Pacienții sunt obișnuiți să caute îngrijiri medicale direct la spital, chiar și pentru afecțiuni care nu sunt urgente, deoarece mentalitatea generală este că aceasta este calea cea mai rapidă și mai ușoară de a primi îngrijiri medicale de specialitate. Aceasta face ca serviciile de medicină de familie să fie subutilizate, simultan cu suprautilizarea serviciilor spitalicești.

Sistemul de sănătate rămâne centrat excesiv pe spitale, cu cheltuieli relativ mari și cu un număr foarte mare de paturi (7,2 la 1.000 de locuitori în 2021) comparativ cu media UE (4,8 la 1.000 de locuitori). Programul guvernamental 2021/2024 se angajează să îmbunătățească asistența medicală primară și ambulatorie prin adăugarea de noi servicii pe care să le ofere medicii de familie, stimulându-i să ofere servicii de prevenție și de îngrijire la domiciliu.

Digitalizarea sănătății va trebui continuată

În timpul pandemiei, au fost create noi sisteme informatice electronice pentru a îmbunătăți gestionarea resurselor de sănătate. De exemplu, a fost creat un sistem informatic electronic pentru a îmbunătăți comunicarea dintre laboratoare, autorități județene de sănătate publică, medicii de familie și pacienți. Ministerul Sănătății a creat un centru operațional informatic de coordonare centralizată pentru a raporta zilnic ratele de ocupate a paturilor în spitale și a gestiona mai bine resursele.

Ca și alte țări, în timpul pandemiei, România a introdus noi instrumente de furnizare în sistem digital a serviciilor de sănătate. Digitalizarea sănătății beneficiază de o finanțare de 470 de milioane de euro prin PNRR, menită să conecteze 25.000 de furnizori de servicii de sănătate și îmbunătățirii sistemelor de medicină. O finanțare suplimentară este alocată îmbunătățirilor prin programul politicii de coeziune a UE.

Documentul mai arată că România are una dintre cele mai mari rate de folosire a antibioticelor, în condițiile în care rezistența antimicrobiană este un motiv real de îngrijorare la nivelul UE. Numărul deceselor estimate ca urmare a infecțiilor care nu mai răspund la antibiotice a fost de 35.000 de persoane, în 2022, costurile asociate îngrijirii sărind de un miliard de euro, potrivit ECDC.

Articol preluat de pe RaportulDeGardă, publicat sub licența Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 4.0 International License

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.