În ciuda acceptării cvasi-universale a beneficiilor vaccinării, unele persoane sunt îngrijorate cu privire la riscurile asociate. Din fericire oamenii de ştiinţă sunt vigilenţi în a identifica posibile riscuri, astfel încât acestea să fie eliminate înainte de apariţia unor probleme serioase. Un studiu recent publicat în PLOS Biology, de exemplu, a fost prezentat de anumite publicaţii ca mărturie a faptului că anumite vaccinuri fac viruşii mai periculoşi.
Studiu a arătat că e posibil ca găinile tratate cu un vaccin să transmită o tulpină virulentă a virusului bolii Marek, care afectează păsările menţionate.
Raționamentul e simplu: vaccinul utilizat în studiu are ca ţintă boala Marek, nu virusul care o cauzează. Acest tip de vaccin este cunoscut sub denumirea de "vaccin imperfect" (eng. leaky vaccine) pentru că nu afectează abilitatea virusului de a se reproduce şi de a se transfera la alte organisme; acest tip de vaccin doar împiedică virusului să mai producă boala.
Vaccinul creat împotriva bolii Marek utilizează un virus (care nu provoacă nicio boală) pentru a infecta celulele organismului în care este introdus. Această infectare preventivă previne formarea de tumori şi moartea atunci când celulele sunt infectate cu virusul bolii Marek.
Dar virusul bolii Marek se poate replica, putând infecta alte găini. Toate vaccinurile împotriva bolii Marek, încă de la introducerea lor în 1970, au fost imperfecte; acestea au permis găinilor să poarte şi să răspândească virusul fără a se îmbolnăvi.
Ipoteza vaccinurilor imperfecte
Efectul vaccinurilor imperfecte cu privire la modul în care boala se răspândește este explicat de "ipoteza vaccinului imperfect". Această teorie susţine că, fără vaccinare, un virus foarte virulent poate infecta o populaţie şi ucide organismele-gazdă (animale sau oameni) foarte rapid - înainte ca acestea să poată răspândi virusul. Asta înseamnă că virusul va muri, de asemenea, foarte repede, de vreme ce toate gazdele sale mor sau sunt imune.
Un vaccin imperfect poate preveni ca un virus virulent să ucidă gazda, dar nu blochează răspândirea virusului de către aceasta. Asta înseamnă că un virus virulent poate supravieţui pentru perioade lungi în interiorul organismului-gazdă. Acesta poate continua să se răspândească, fiind mai puţin probabil ca el să moară.
Studiul menţionat mai sus a arătat că există o probabilitatea mai mare ca găinile vaccinate să răspândească virusul decât cele nevaccinate. Găinile nevaccinate au murit toate în mai puţin de 10 zile, înainte de a putea răspândi virusul.
Găinile vaccinate, pe de altă parte, au fost protejate de boală, aşa că au putut răspândi virusul către alte găini (nevaccinate). Ca urmare, găinile infectate au murit de boala Marek.
Găini Gallus gallus domesticus
Unul dintre motivele pentru care cercetătorii s-au aplecat asupra bolii Marek este acela că a devenit mult mai letală. Iniţial boala afecta doar găinile bătrâne şi provoca paralizia. O nouă formă a apărut în anii 50 ai secolului trecut şi de atunci această formă a devenit cea dominantă. Această tulpină ucide până la 100% din păsările nevaccinate.
Ce înseamnă asta pentru viitorul vaccinării?
Primul aspect ce merită menţionat este că acest studiu a arătat că păsările vaccinate au supravieţuit în procent foarte mare (46 din 50). Doar 3 dintre cele 50 de păsări nevaccinate au supravieţuit infectării.
Autorii studiului au notat că vaccinul a fost foarte eficient în combaterea bolii Marek. Aceştia nu au specificat dacă vaccinarea a jucat vreun rol în crearea unei tulpini mai virulente a virusului.
Vaccinurile previn apariţia bolii, chiar dacă sunt imperfecte. Dar e important de menţionat că nu există niciun vaccin imperfect care să fie folosit pe oameni. Vaccinurile utilizate stimulează reacţia sistemului imunitar împotriva virusurilor.
Dar e posibil ca vaccinuri împotriva unor boli ca SIDA, Ebola ori malaria (împotriva cărora organismul uman nu poate dezvolta un răspund eficient) să fie imperfecte. Dar în cazul acestor boli chiar şi vaccinuri imperfecte ar reprezenta un progres enorm.
Efectul vaccinurilor imperfecte cu referire la modul în care virusurile se răspândesc reprezintă un domeniu de studiu interesant. Dar există o serie de alte căi prin care virusurile se schimbă, ca răspuns la vaccinare.
O cursă a înarmării
Unul dintre răspunsurile virusurilor la vaccinare constă în evoluţia proteinelor virale, care le permite să scape de efectele vaccinării. Această modificare este cunoscută drept "evoluţie epitopă" şi reprezintă motivul pentru care vaccinurile împotriva gripei se schimbă în fiecare an.
Chiar dacă un vaccin este eficient împotriva unei anumite tulpini de virus, alte tulpini îi pot lua locul. Acest aspect a reprezentat o îngrijorare atunci când vaccinul împotriva HPV (Human Papilloma Virus - virusul papilloma uman) a fost introdus, acum circa 10 ani. Dar în urma investigaţiilor efectuate a rezultat că niciun tip de HPV neinclus în vaccin nu a devenit mai răspândit.
Interacţiunea dintre virusuri şi ţintele lor poate evolua în timp. În cazul bolii Marek virusul a devenit din ce în ce mai letal.
Utilizarea la scară largă a găinilor Broiler (Gallus gallus domesticus), lipsa diversităţii genetice şi creşterea în spaţii înguste - toate ar putea să joace un rol important în evoluţia bolii Marek.
Beneficiile vaccinării depăşesc cu mul riscurile. Studii ca cel analizat în acest articol îi ajută pe cercetătorii din domeniul medical să identifice posibile pericole, putând astfel să evităm boli ce i-au îngrozit pe înaintaşii noştri.
Traducere după Are vaccines making viruses more dangerous?
Autorul, Dave Hawkes, este profesor la Departmentul de farmacologie şi terapeutici din cadrul Universtităţii din Melbourne
