Cu aproape un secol în urmă în revista Scientific American a apărut un articol în care autorul făcea o predicţie, nu doar îndrăzneaţă, ci şi vizionară, referitoare la faptul că ochiul stâng al omului va deveni un organ rezidual; singurul ochi disponibil ar fi urmat să deţină abilităţi de percepţie incredibile. Cel care a propus această teorie, în anul 1927, este Thomas Hall Shastid, un important oftalmolog, autor al mai multor articole ştiinţifice.
Argumentul său se baza pe premisa că centrii vorbirii din scoarţa cerebrală a creierului au afectat, în mod profund, dezvoltarea câmpului vizual uman. Drept urmare, acesta a crezut că, din moment ce majoritatea oamenilor erau dreptaci (caracteristică controlată de partea stângă a creierului), primii oamenii se bazau pe mâna lor dreaptă pentru a comunica prin gesturi însoţite de murmure; acesta este pasul anterior dezvoltării limbajului oral. Astfel, Shastid consideră că centrii vorbirii apar în partea stângă a creierului, oferind abilităţi cognitive care fac posibilă comunicarea cu mâna dreaptă. În concluzie, ochiul drept (cel care trimite informaţia vizuală părţii stângi a creierului), va deveni ochiul dominant, din moment ce viziunea detaliată a mâinii drepte era necesară pentru a permite comunicarea eficientă. În final, ochiul stâng urma să devină din ce în ce mai inutil,degenerarea sa fiind iminentă.
Shastid a extins teoria sa întortocheată , prezicând şi viitorul evoluţiei noastre:
,,Consider că, în decursul mai multor epoci, cei doi ochi umani se vor apropia din ce în ce mai mult unul de altul, partea de jos a nasului va deveni din ce în ce mai mică şi se va ,,îngropa'' în faţa umană (la fel ca şi în cazul botului animal); în final, cei doi ochi umani vor deveni unul şi acelaşi - un singur ochi mare, central, de ciclop.
Cel mai probabil ochiul drept se va micşora; prin urmare, ochiul drept va deveni ochiul final, de ciclop. Sunt convins de faptul că ochiul stâng, chiar şi în prezent, este folosit din ce în ce mai puţin. Viziunea binoculară şi stereoscopica a omului se distruge treptat. Acesta este preţul pe care omul trebuie să îl plătească pentru existenţa centrilor vorbirii.
Ochiul mare de ciclop îşi va recâştiga viziunea stereoscopică prin dezvoltarea a două pete galbene (macula lutea), la fel ca în cazul păsărilor, care deţin viziune stereoscopică în fiecare ochi. Chiar dacă câmpul vizual va fi mai mic decât în prezent, ochiul va avea, cel mai probabil, abilităţi microscopice şi telescopice, fiind extrem de receptiv în cazul culorilor, mişcărilor, formelor. În final, şi cel mai important dintre toate, ochiul va fi capabil să perceapă, ca şi lumină, multe forme de energie care, în prezent, nu produc niciun fel de percepţie în ochiul uman.''
O teorie amuzantă constă în faptul că cercetarea lui Shastid a fost finanţată pe ascuns de către fabricanţii de monocluri, îngrijoraţi de faptul că monoclul nu mai era la modă. Regretul principal constă nu în faptul că nu am devenit ciclopi, ci că am ratat oportunitatea evolutivă rară de a dezvolta un al treilea ochi.
Traducere de Marian Curuescu după the-scientist-who-predicted-humans-would-evolve-into-a-cyclop
