Austin Considine de la ʺMotherboardʺ l-a intervievat recent pe filozoful John Fischer UC Riverside cu privire la proiectul său de a studia imortalitatea şi implicaţiile sale asupra condiţiei umane. În timpul discuţiei lor au vorbit despre meduzele nemuritoare, experienţele din apropierea morţii, imprevizibilul boson  Higgs, precum şi despre posibilitatea de a trăi  miliarde de ani.

 

 


În mod uimitor, Fischer tocmai a primit o donaţie de 5 milioane dolari pentru a finanţa ʺProiectul Imortalităţiiʺ, o iniţiativă care va îngloba oameni de ştiinţă, filozofi şi teologi din întreaga lume. Scopul lor este să cerceteze toate aspectele legate de imortalitate. În luna iunie a anului următor, Fischer împreună cu o comisie de judecători va anunţa 10 de proiecte câştigătoare pentru a studia acest subiect, fiecare câștigător urmând să primească 250.000 dolari. Proiectul este finanţat de către Organizaţia ʺJohn Templetonʺ.

Şi nu ducem lipsă de material pentru studiu. "Imortalitatea umană este un subiect larg", scrie Considine. "Este ştiinţă şi religie. Este vorticism şi conservatorism. Aceasta cuprinde biologie, cibernetică, filozofie, teologie, cosmologie şi fizică cuantică."

Iată câteva fragmente din interviu:

ʺAm scris  recent o relatare care a demonstrat că unii neuroni, cum sunt cei ai hidrei, ar putea trăi la infinit atunci când nu sunt ataşaţi de organismele gazdă, o descoperire care pare să aducă un pic mai aproape acel scenariu al unui ʺcreier într-un borcanʺ. Adepţii futurismului, cum ar fi Ray Kurzweil, sunt de părere că vom  dobândi nemurirea sau cel puţin longevitatea pe termen extrem de lung, în aproximativ 40 de ani. Credeţi că va fi aşa?

ʺSunt foarte interesat de acest lucru şi este cu siguranţă scopul acestei finanţări. Avem propuneri privind meduzele, hidra şi creaturile biologice înrudite. Există, de asemenea, studii interesante ale unor viermi care se reproduc asexuat. Şi astfel biologii analizează aceste creaturi, având posibilitatea de a face descoperiri care ar putea servi la împiedicarea îmbătrânirii. În realitate, Kurzweil nu este biolog. El este un adept al futurismului şi un antreprenor. Dar, este într-adevăr un susţinător important al suplimentărilor  şi amplificărilor de diferite tipuri.ʺ

Ar  fi oare posibil ca cibernetica să facă parte face parte din acest cadru?

ʺDa, în cele din urmă. Kurzweil şi ceilalţi sunt de părere că la un moment dat vom dobândi un status biologic care să ne permită să fim călcaţi de un camion sau loviţi de un meteorit sau să murim într-un incendiu, dar să fim nemuritori din punct de vedere medical. Noi nu am îmbătrâni sau deceda din cauze naturale. Şi, odată ce vom ajunge în acest punct, vom fi capabili să trăim suficient de mult timp până când în cele din urmă vom avea posibilitatea să introducem datele regăsite în mintea noastră, în computere sau dispozitive cibernetice.

Eu, însumi, sunt sceptic în privinţa realizării acestui lucru în viitorul apropiat. Cred că afirmaţia că se va realiza peste 40 de ani, este probabil una optimistă. De asemenea, sunt destul de rezervat în privinţa acestor aspecte, ştiind că ne-am înşelat înainte cu privire la posibilitatea de a avea un progres ştiinţific. Dar sunt uimit de faptul că putem recurge la o operaţie simplă şi lucrurile să decurgă prost. Deci,  sunt un pic mai sceptic.ʺ

Cei doi, au vorbit, de asemenea, despre posibilitatea de a ne plictisi şi de a fi nesatisfăcuţi, un subiect care a fost mult dezbătut anterior.

Aţi scris despre moarte ca fiind "rea", pentru că ne privează de lucruri de care  ştim că ne-am putea bucura. Dar este posibil ca unul dintre motivele datorită căruia ne bucurăm de lucruri este acela că ştim că nu vor dura? Mă gândesc la plictiseala continuă a lui Dorian Gray. Proust scrie o mulţime de lucruri despre insatisfacţia în dragoste, care ia naştere imediat după ce o persoană posedă obiectul dorinţei sale. Ne-am bucura oare de nemurire după un timp?

ʺEi bine, aceasta este o întrebare importantă. Sunt de părere că Heidegger este renumit, de asemenea, deoarece a demonstrat că simplul fapt că suntem conştienţi de propriile noastre limite, ne structurează viaţa, într-un fel îi dă sens, face ca totul să fie preţios şi urgent. Şi că, dacă nu am fi conştienţi, viaţa noastră nu ar fi plină de însemnătate. Cred că în măsura în care iubim pe cineva cu adevărat, cu ardoare, sincer, nu dorim să pierdem acea persoană. Nu vrem să se termine. Şi vom încerca din răsputeri să menţinem frumuseţea şi intimitatea relaţiei şi nu vom permite ca aceasta să se risipească  şi să se termine.ʺ

Traducere de Ecaterina Pavel după how-will-humans-respond-to-immortality

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.