Aceste ţigarete din plastic eliberează vapori de nicotină, dar şi nu vreuna dintre substanţele nocive care se regăsesc în fumul de tutun. Ideea este să încercăm să satisfacem nevoia unui fumător de a inhala o doză de nicotină fără a-i pune viaţa în pericol. Şi deoarece aceasta nu este o ţigară reală, ea poate fi "fumată" în spaţii închise.
Evident, barurile şi restaurantele sunt avantajate. Dispozitivul inventat de Lik Hon care lucrează pentru compania de electronice ʺRuyanʺ din China este de fapt destul de inteligent. Pare să fie o ţigară, dar este de fapt un tub de plastic în interiorul căruia se găseşte o baterie reîncărcabilă, o bobină de încălzire şi un cartuş care conţine nicotină. Un senzor detectează atunci când un fumător trage un fum, trimite un curent prin bobină, care apoi se încălzeşte şi nicotina se vaporizează. Există chiar şi o diodă care emite lumină, care este activată atunci când se trage din ţigară, dând iluzia unei străluciri. Fumul este produs prin vaporizarea propilenglicolului inclus în cartuş. Acesta este, de fapt, acelaşi procedeu utilizat la maşinile de fum de la teatru. Propilen glicolul este un lichid care se transformă într-un gaz uşor prin încălzire, dar de îndată ce intră în contact cu aerul rece se condensează şi formează mici picături de lichid care se seamănă cu fumul. Dar din moment ce nu există ardere, nitrozaminele şi hidrocarburile policiclice urât mirositoare care provin de la o ţigară obişnuită nu sunt produse.
Deşi nu există nici o îndoială că nicotina dintr-o ţigară electronică ajunge în sânge, nu există nicio dovadă că pufăitul acestor tip de ţigări ne ajută să renunţăm la fumat. Iar companiile nu pot face o astfel de afirmaţie pentru că ar clasa ţigările electronice în categoria de medicament sau dispozitiv medical, fapt care ar impune furnizarea de către companii a unor dovezi ale eficacităţii acestor ţigări.
Prin urmare, cei din domeniul marketingului îşi promovează produsul ca o alternativă sănătoasă la fumat. Şi probabil că este. Cu toate acestea, Organizaţia Mondială a Sănătăţii nu este convinsă şi doreşte ca ţigările electronice să fie interzise până când vor exista dovezi certe. Există unele preocupări cu privire la inhalarea de propilen glicol, precum şi de mici cantităţi de acetaldehidă, care provin de la alcoolul utilizat ca solvent pentru a prepara soluţia de nicotină în cartuş. Comparativ cu riscul determinat de fumat, aceste riscuri sunt minime.
Deoarece multor fumători nu li se pare pufăitul unui tub de plastic foarte atrăgător, producătorii vin cu câteva idei ingenioase. Una dintre acestea ar fi adăugarea unui extract de rădăcină de valeriană în fum, pornind de la ideea că 30-40 de astfel de pufuri inhalate cu două ore înainte de culcare pot induce somnul şi reduce anxietatea. Puteţi adăuga, de asemenea, lichid cu aromă de ciocolată belgiană sau lichide cu aromă de trabuc cubanez în cartuş dacă doriţi. Dar ce altceva adăugăm în fum? A luat în considerare cineva vreodată faptul că plasticul din care ţigara este confecţionată sau cartuşul nu eliberează substanţe chimice nedorite atunci când este încălzit? Nu am găsit nici un studiu legat de acest lucru. De fapt, nu am reuşit să aflu nici măcar ce plastic este folosit.
Deci, cred că trebui să cercetăm mai în amănunţime înainte de a declara că ţigările electronice ne ajută să trăim mai mult.
Traducere de Ecaterina Pavel după are-electronic-cigarettes-the-new-trend cu acordul editorului
