Noi, oamenii, putem face sex oricând ne dorim. Atunci de ce o facem cel mai adesea pe întuneric? Iată ce are de spus ştiinţa despre preferinţa noastră pentru relaţiile sexuale nocturne, concluzii bazate pe două studii cu privire la acest subiect.
Întrebarea 1: Când?
Multe studii au cercetat momentul în care şi frecvenţa cu care oamenii tind să facă sex pe parcursul mai multor intervale de timp ciclice. De dragul simplităţii, ne vom concentra asupra ritmurilor zilnice şi săptămânale observate în două asemenea studii.
Primul a fost realizat de către cercetătorii John Palmer, Richard Udry şi Naomi Morris şi publicat într-un număr din 1982 al Human Biology. Palmer şi colegii lui au analizat activitatea sexuală a 78 de cupluri tinere de-a lungul unei perioade de peste 12 luni şi au observat un ritm săptămânal distinct al activităţii lor sexuale, pe care autorii l-au caracterizat drept ”constant în timpul săptămânii, cu o creştere semnificativă în week-end-uri”. Următorul grafic ilustrează descoperirile lor:
Cercetătorii au observat şi un ritm zilnic, caracterizat printr-un apogeu seara – cuprinzând 58% din totalitatea raporturilor sexuale - şi un al doilea, mai mic, dimineaţa.
Adeziunea la constructul social ”o săptămână” sugerează că există o componentă socială puternică ce influenţează momentele când facem sau nu sex. Şi, cu toate acestea, faptul că oamenilor le place să facă sex urmând un ritm zilnic sugerează faptul că activitatea sexuală ar putea fi dictată, într-o anumită măsură, de biologie. ”În calitate de cercetător care studiază ritmurile circadiene, ştiu că practic toate funcţiile corpului uman prezintă o variaţie (zilnică)”, spune biologul Roberto Refinetti de Universitatea din Carolina de Sud într-un interviu acordat io9. ”Este rezonabil să ne aşteptăm ca şi nivelul de excitaţie sexuală să prezinte o ritmicitate (biologică)”.
În 2005, Refinetti a încercat să reproducă rezultatele privitoare la ritmul zilnic obţinute de Palmer şi colegii săi, cu ajutorul unui eşantion de oameni de vârste mai îndepărtate, căutând şi nişte posibile explicaţii legate de mediu pentru ritmurile lor sexuale:
Descoperirile sale – care au scos la iveală un apogeu al activităţii sexuale la ora la care se mergea în pat şi încă unul, mai mic, în jurul orei 6 dimineaţa – se potriveau incredibil de bine cu cele obţinute de echipa lui Palmer. Aceste momente coincideau cu orele de culcare şi de trezire ale subiecţilor, care, subliniază Refinetti, se şi ”încadrează fără probleme în sfera orelor de culcare şi de trezire observate în mai multe societăţi din lumea întreagă”.
Aceste studii ne readuc la întrebare iniţială – de ce noaptea? -, ridicând totodată o alta: în ce măsură sunt aventurile noastre sexuale determinate de societate şi cultură şi în ce măsură de biologie?
Întrebarea 2: De ce?
Pentru multe specii de pe Pământ şi pentru majoritatea mamiferelor, abilitatea de a lua parte la actul sexual este dictată de eliberarea periodică a hormonilor gonadali. Însă oamenii (şi primatele, în general) sunt diferiţi. Există multe dovezi în sprijinul teoriei conform căreia variaţiile nivelurilor de hormoni pot afecta interesul oamenilor pentru sex, însă abilitatea noastră de a ne implica într-un act sexual, de a face efectiv sex, a fost mai mult sau mai puţin separată de controlul hormonal. Drept rezultat, putem face sex practic oriunde şi oricând ne dorim. Dar nu prea o facem.
Sau, mai exact, o facem până la un anumit punct. Contextul social şi convenţiile culturale dictează într-un fel momentul când noi, primatele, ne punem pe treabă. Dacă eşti o maimuţă, de exemplu, faptul de a face sex în momentul nepotrivit al zilei te poate face vulnerabil la atacuri. Dacă eşti om, să faci sex pe terenul de joacă unei şcoli primare într-o dimineaţă de marţi te face vulnerabil la arest, încarcerare şi includerea în registrul naţional al delincvenţilor sexuali.
Cu alte cuvinte: există o mulţime de factori motivanţi puternici care ne împiedică pe majoritatea dintre noi să ne călărim ca iepurii în timp ce, să spunem, mergem cu transportul în comun. Şi astfel, în general, facem lucrurile ”murdare” în particular, departe de privirile curioase ale celorlalţi oameni.
Această alegere – alegerea de a face sex abandonându-ne pasiunii, dar numai acolo unde şi atunci când vrem – subliniază un aspect important al naturii umane, şi anume abilitatea noastră de a amâna, planifica şi raţionaliza ceva atât de evident pasional şi impulsiv precum pornirea de a face sex.
Să luăm, de exemplu, frica de a rămâne însărcinată. Aşa cum observă psihologul Kim Wallen în lucrarea sa asupra hormonilor şi motivaţiei sexuale la primate, ”oamenii sunt, din câte ştim, singura specie care evită în mod activ sarcina şi care o recunoaşte drept consecinţă a activităţii sexuale”. (Se ştie că unele specii, precum maimuţele Gelada, avortează fetuşi nenăscuţi pentru a-şi păstra forma fizică evoluţionistă, însă nu există nicio dovadă a faptului că o fac în mod conştient.)
La urma urmelor, spune Wallen, rolul hormonilor şi al altor factori circadieni în interacţiunea dintre dorinţa sexuală (i.e. atunci când vrem să facem sex) şi raportul sexual (i.e. atunci când facem într-adevăr sex) este probabil acela de a creşte ”motivaţia” (”excitaţia”, aşa cum a numit-o Refinetti). Acestea fiind spuse, ”această motivaţie crescută ar putea fi insuficientă pentru a depăşi alţi factori motivanţi”, precum evitarea sarcinii sau ostracizarea socială. Rezultă atunci că faptul de a face sex noaptea ar putea fi o trăsătură emergentă a structurii noastre sociale. În general, nu faci sex dacă iei micul dejun, conduci spre sau dinspre serviciu ori pregăteşti cina. Poate că motivul pentru care facem sex noaptea este că e convenabil.
Şi, într-adevăr, descoperirile lui Refinetti confirmă această ipoteză. Într-un studiu ulterior investigaţiei sale asupra sexului circadian, subiecţii au primit un scurt sondaj conţinând două întrebări principale: ”în ce moment al zilei faci de obicei sex?” şi ”de ce faci faci sex atunci (şi nu în alte momente ale zilei)?”.
Răspunsurile puteau fi completate liber în cazul ambelor întrebări, însă următoarele răspunsuri deja formulate era oferite pentru cea din urmă:
• Mă simt mai excitat în aceste momente.
• Sunt singurele momente când partenerul meu este disponibil.
• Programul meu de lucru/ cu familia nu-mi permite să fac sex altcândva.
• Sunt deja în pat, aşa că de ce să nu fac sex?
”Am concluzionat că această alegere a momentului se datorează pur şi simplu convenienţei – mai exact, acesta este momentul când cele două persoane sunt în pat, întinse aproape una de cealaltă, aşa că îi dau drumul şi fac sex”, spune Refinetti. O explicaţie biologică a ritmurilor sexuale umane ar putea foarte bine să existe, spune acesta, ”însă mă aştept ca efectul ritmicităţii circadiene asupra dorinţei sexuale să fie unul slab”.
”Pentru a-l studia, ar trebui să ţinem cuplurile singure pe întuneric timp de mai multe zile şi să observăm când iniţiază actul sexual”, crede acesta.
Sună a un studiu sexy.
Traducere de Ana Cristina Dumitrache după why-do-we-have-sex-at-night.
