Un medicament gratuit poate ajuta la tratarea multor boli fără efecte secundare: mintea noastră. Vom vorbi despre şase moduri de a-i exploata puterea. Doar vorbind cu medicamentele tale le poţi "ajuta" să îşi facă efectul mult mai bine. Detalii, în continuare...
,,Le vorbesc medicamentelor mele” spune Dan Moerman, antropolog al Universității Michigan-Dearborn. ,,Le spun: hei, eu ştiu că voi o să faceţi o treabă minunată.”
Acest lucru ar putea părea excentric, dar bazându-ne pe ceea ce am învăţat despre efectul placebo, avem motive întemeiate să credem că "vorbitul" cu medicamentele tale le poate ajuta pe acestea să îşi facă efectul mult mai bine. Felul în care gândim şi simţim în legătură cu tratamentele medicale poate influenţa vizibil modul în care răspunde corpul fiecăruia.
Doar crezând că tratamentul va funcţiona poate declanşa efectul dorit, chiar dacă tratamentul nu produce nici o reacţie chimică în corp – o pastilă cu zahăr, o injecţie cu sare. Pentru o gamă largă de afecţiuni, de la depresie la Parkinson, osteoartrită şi scleroză multiplă, este evident că răspunsul corpului la efectul placebo este departe de a fi unul imaginar.
Studiile au arătat schimbări majore cum ar fi: eliberarea de analgezice naturale, modele neuronale de ardere modificate, scăderea presiunii sangvine sau a ritmului cardiac şi răspuns imun amplificat, toate depinzând de credinţa pacientului. Există chiar şi dovezi referitoare la faptul că anumite medicamente funcţionează prin amplificarea efectului placebo – atunci când oamenii ştiu că acestea au fost datorate medicamentelor, ele încetează să îşi mai facă efectul.
Pe de altă parte, pur şi simplu crezând că un medicament are efecte secundare nocive poate să ducă la apariţia acelor simptome. După cum se ştie, efectul nocebo (Puterile nebănuite ale efectului nocebo) poate chiar să ucidă (New Scientist, 13 May 2009, p 30).
Mereu s-a presupus că efectul placebo funcţionează doar dacă persoanele sunt făcute să creadă că iau de fapt un medicament cu substanţă activă. Dar acum se pare că acest lucru nu este adevărat. Să crezi în efectul placebo însuşi – mai degrabă decât într-un anumit medicament – poate să fie suficient să ajute corpul nostru să se vindece.
Într-un studiu recent, Ted Kaptchuk şi colegii săi de la Harvard Medical School din Boston au administrat unor oameni ce prezentau sindromul colonului iritabil o pastilă falsă. Le-au spus pacienţilor că pastilele "sunt făcute dintr-o substanţă inactivă, cum sunt pastilele din zahăr şi că s-a dovedit în studii clinice că pot produce îmbunătăţiri remarcabile în sindromul IBS (colonului iritabil) prin intermediul proceselor de autovindecare realizate prin intermediul puterii minţii", fapt total adevărat. În ciuda faptului că ei ştiau că pastilele sunt inactive, în medie voluntarii au resimţit o diminuare a simptomelor după ce le-au luat, în timp ce persoanele care nu au luat pastile au simţit doar uşoare schimbări (PLoS ONE, vol 5, e15591).
"Toată lumea a crezut că nu este posibil, că nu se va întâmpla." spune co-autorul studiului Irving Krisch, psiholog la Universitatea Hull din Marea Britanie. El crede că motivul este acela că pacienţilor li s-a oferit ceva în care să creadă. "Nu le-am spus pur şi simplu că este o pastilă de zahăr. Le-am explicat de ce s-ar putea să meargă, într-o manieră convingătoare."
Pe lângă implicaţiile asupra actului medical, studiile scot la iveală şi posibilitatea de a folosi efectul placebo pentru a ne convinge că, de exemplu: luând o bomboană sau bând un pahar cu apă, vom alunga o durere de cap, vom vindeca o afecţiune a pielii sau vom mări eficienţa unui medicament pe care îl luăm. "Studiul nostru sugerează că aceasta s-ar putea să ne ajute într-adevăr.” spune Kirsch. În timp ce Moerman le vorbeşte pastilelor sale, Kirsch recomandă vizualizarea îmbunătăţirilor dorite şi autosugestionarea că totul va fi bine.
Textul de mai sus reprezintă traducerea şi adaptarea Heal thyself: The power of mind over body publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Alexandra Guta
