Revista Nature Neuroscience a publicat în urmă cu două luni, pe 9 ianuarie 2011, un studiu efectuat de o echipă de cercetători de la Universitatea McGill din Montreal conform căruia fiorul pe care oricine îl simte atunci când ascultă o melodie ”bună” este determinat de eliberarea de dopamină. Dopamina este o substanţă ce se găseşte în anumite droguri ilegale, iar teoria semnatarilor studiului ar putea explica de ce muzica poate să străbată toate culturile de pe Terra.
Întreaga cercetare s-a bazat pe studiul efectuat de către Valorie N. Salimpoor şi alţi cercetători în laboratorul lui Robert J. Zatorre asupra a opt persoane ce au fost rugate să aducă cu ele muzica pe care o îndrăgeau. "Am folosit în cadrul testelor numai muzica familiară subiecţilor pentru a obţine un rezultat cât mai concludent", spune Zatorre.
Muzica adusă de subiecţi a fost una specială pentru ei, ascultarea respectivelor melodii dând naştere mai sus menţionaţilor ”fiori”. Folosindu-se tehnica imagistică a tomografiei cu emisie de pozitroni (PET) s-a măsurat cantitatea de dopamină eliberată de creier. Dopamina este o substanţă ce transmite semnalele neuronale şi este sintetizată din aminoacizi în creier.
Zona din creier asupra căreia s-a concentrat echipa de cercetătorii se numeşte striatum şi este alcătuită din două părţi: cea superioară sau dorsală şi cea ventrală, inferioară. Conform studiilor, echipa a determinat că dopamina acţionează asupra celor două zone.
Lecţie de muzică. Pictură pe o vază din Grecia Antică, aprox. 510 î.e.n.
credit: Wikimedia Commons
Ideea de bază a studiului a pornit din anii '50, de la Leonard B. Meyer. Acesta era muzicolog fără legături cu lumea ştiinţifică, dar care totuşi a asociat teoria muzicii cu psihologia şi cu neuroştiinţa, altfel spus a făcut legătura dintre răspunsurile emoţionale şi tiparele muzicale, fără a cunoaşte însă mecanismele biochimice care stau la baza funcţionării creierului.
Marii compozitori n-au avut habar despre existenţa dopaminei sau despre cum acţionează aceasta, dar totuşi au intuit modul în care trebuie să creeze muzică pentru a se ”juca” cu emoţiile publicului lor. Totodată, Zatorre crede că acelaşi rezultat, eliberarea de dopamină, poate apărea chiar dacă muzica respectivă nu ne este familiară. De asemenea, acesta spune că nu poate să-şi dea seama ce este în mintea compozitorului când scrie un astfel de cântec.
Întrebat dacă crede că ştiind despre rolul dopaminei, compozitorii vor aborda altfel actul muzical, Sharon Levy, care predă teoria muzicală la Şcoala Juilliard din New York şi la Institutul Peabody din cadrul Universităţii Johns Hopkins din Baltimore, a răspuns: ”Nu prea mult.”, adăugând: ”Studiul acesta îmi aminteşte de ceva ce am ştiut dintotdeauna, şi anume că muzica poate să-ţi schimbe dispoziţia.”
Sursa: InsideScience.
