Planeta Saturn și cinci sateliți ai acesteia (Janus, Pandora, Enceladus, Rhea și Mimas)

În 1997, sonda spațială Cassini, construită de NASA, a pornit într-o călătorie de 7 ani către Saturn. Din 2004, când a început să transmită date, și până în 2017, când și-a încheiat misiunea dezintegrându-se în atmosfera planetei, Cassini a făcut peste 450.000 de poze și a efectuat aproape 300 de orbite complete, descoperind lucruri uimitoare.


Saturn...

Cassini a surprins de aproape o caracteristică interesantă a inelelor lui Saturn: milioane de mici luni (eng. moonlets)  deviază particulele de gheață din inele, asemănător unui bolovan care stă în mijlocul unui râu și modifică cursul apei din jurul lui. Fotografiate de aproape, cele mai dense inele ale lui Saturn sunt presărate de mici perturbări în formă de elice.



Credit: NASA

În 2006, a fost confirmată și prezența furtunii în formă de hexagon de la Polul Nord al planetei, observată inițial în anii '80 de sonda Voyager. Motivul pentru care furtuna a rezistat zeci de ani este probabil adâncimea ei - ceea ce pare doar o pată este mai degrabă o tornadă înaltă de mii de kilometri. După ani de observație s-a descoperit că aceasta își schimbă culoarea în funcție de anotimp, din albastru în auriu, depinzând de cantitatea de lumină care ajunge în atmosferă și care încurajează producerea de reacții chimice ale particulelor din acea zonă.


Furtună pe Saturn
Credit: NASA




...și lunile sale

În cei 13 ani de observații, Cassini a descoperit 7 noi sateliți naturali și a studiat ceea ce cercetătorii numesc „probabil cea mai interesantă lume din sistemul nostru solar, în afară de Pământ„ - satelitul Enceladus.

 


Enceladus
Credit: NASA

 

Deși are doar 500 de kilometri în diametru și este de 10 ori mai departe de Soare decât Pământul, Enceladus are un ocean planetar sub crusta groasă de gheață. La Polul Sud gheața are o fisură prin care apa înghețată iese direct în spațiu: o parte se întoarce pe suprafața lui Enceladus ca ninsoare, iar restul ajunge în preajma lui Saturn și formează inelul E.


Enceladus, luminat de Soare din dreapta, evidențiind ejectarea de material în spațiu
Credit: NASA/JPL/Space Science Institute

Alte zeci de luni au fost studiate mai în detaliu ca niciodată, de la imensul Titan, la „cartofi spațiali” precum Prometheus și Hyperion, care sunt prea mici pentru a fi rotunjiți de gravitație.

Una dintre cele mai interesante este Phoebe, întrucât este cea mai întunecată dintre ele, reflectând numai 6% din lumina primită. Își are originea în afara sistemului nostru solar - cel mai probabil în Centura Kuiper (o zonă cu comete, planete pitice și alte obiecte aflată după Neptun).  

Aproape 4.000 de lucrări științifice au fost publicate pe baza datelor primite de la Cassini, ceea ce face din misiunea Cassini-Huygens una dintre cele mai prolifice din istorie.

 

 





Surse: (1), (2), (3), (4), (5), (6) și documentarul Death Dive to Saturn (Netflix)

Puteți comenta folosind contul de pe site, de FB, Twitter sau Google ori ca vizitator (fără înregistrare). Pt vizitatori comentariile sunt moderate (aprobate de admin).

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Loghează-te ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Donează prin PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro