Frederic al II-lea (1712 - 1786), devenit cunoscut sub numele de Frederic cel Mare (Friedrich der Große), a fost rege al Prusiei între 1740 și 1786. Și, printre altele, gândindu-se că va evita perioade de foamete și fluctuațiile prețurilor alimentelor, a vrut ca populația să cultive cartofi, plantă descoperită în Peru de spanioli pe la 1530 și cultivată ulterior, în primă fază, în Spania și în Italia.

Dar a apărut o problemă: țăranii nu voiau să cultive cartofi. De ce? Mai multe motive. Întâi de toate, cartofii nu erau menționați în Biblie. Faptul că nu avea cum să știe Dzeul din Orientul Mijlociu ce plante creșteau prin America de Sud pe când se scria Biblia nu era un răspuns, desigur. Apoi mai era problema indicată în mod clar de câini. Câinii nu voiau să mănânce cartofi. Ori dacă nici câinii nu mâncau cartofii, de ce ar fi mâncat oamenii?

Frederic a încercat cu metodele obișnuite ale unui conducător ferm, adică amenzi, coerciție etc., dar n-a mers. Țăranii nu erau interesați de culturile de cartofi și pace...

Atunci regele a încercat o șmecherie de care profesorii de psihologie de azi ar fi mândri, că ar avea cu ce să-și atragă studenții: o metodă de convingere subtilă. A ordonat ca în curtea palatului să fie dedicat un petec de pământ culturii de cartofi.

Apoi a declarat cartoful „legumă regală”, care poate fi consumat doar de membrii curții regale ori cu permisiunea regelui.

 


Mormântul lui Frederic cel Mare din curtea Palatului Sanssouci, pe care vizitatorii mai pun cartofi din când în când...

Acum lucrurile s-au schimbat. Lumea a auzit de asta, iar interesul a crescut. Cultura de cartof era păzită și nu prea (intenționat), așa că unul și altul din afara palatului se mai furișa până la acel petec de teren și fura cartofi, unii pentru a-i mânca, alții pentru a-i duce acasă și a-i cultiva. Să ai din „leguma regală” nu era puțin lucru! Și nici nu se găsea oriunde, ci doar la palat. Un lucru rar trebuie să fie de mare valoare. Mai ales că devenise o chestiune regală în exclusivitate.

Ușor, ușor cartoful s-a răspândit, țăranii au uitat că nu era în Biblie (ori poate doar au făcut o concesie, cine știe?) și de faptul că îl disprețuiau câinii (cine sunt câinii, la urma urmelor să ne spună nouă ce e bun și ce nu?), iar nemții au ajuns ca orice altă nație, adică să aprecieze și să consume cartoful în cantități mari, probabil în special cei prăjiți :)

 

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Ești „vizitator” ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Ar fi util dacă ne-ai sprijini cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro