Gandirea"Apelul la noutate" şi "apelul la vechime" sunt două tipuri de erori de logică înrudite care, în esenţă, constau în justificarea unei opinii prin faptul că această opinie este susţinută de cunoştinţe foarte noi ori foarte vechi.

Exemplul nr.1 - Apelul la noutate

Am citit şi teoriile lui Einstein şi despre mecanica cuantică. Dar ambele au limitări evidente. Teoria care înlătură aceste limite este teoria  stringurilor. Este ultima teorie apărută pe piaţa ideilor. Chiar dacă nu mulţi cred în ea deocamdată, se va dovedi adevărată finalmente. Este mult mai nouă decât celelalte teorii şi astfel este superioară lor.

 

Faptul că o teorie este mai nouă decât o alta, nu înseamnă în mod obligatoriu că este mai bună, că o invalidează pe prima. Cel puţin în domeniul ştiinţei doar verificarea pe cale experimentală validează o teorie, nu data creaţiei acesteia.

Exemplul nr.2 - Apelul la vechime

În ultimul timp asistăm la un atac asupra valorilor biblice fără precedent. Se încearcă relativizarea oricărui adevăr, pentru a ne adânci în necunoaştere şi haos. Dar Biblia ne spune adevărul. Cum ar putea fi false învăţăturile biblice, când acestea dăinuiesc de mii de ani? Vor dura concepţiile moderne cât cele biblice?

 

Chiar dacă unele idei au o carieră îndelungată, durabilitatea acestora nu le face - doar prin faptul că au o vârstă venerabilă - corecte. Umanitatea a trăit vreme de mii de ani cu impresia că Soarele se învârte în jurul Pământului, iar Pământul este centrul Universului. Această credinţă, oricât de durabilă, s-a dovedit a fi falsă.

 

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.