Recent, mulți părinți din întreaga țară își vor lăsa copiii la facultate. Această tranziție poate trezi un vârtej de sentimente: durerea despărțirii, tristețea legată de schimbarea definitivă a dinamicii familiale, incertitudinea privind viitorul, dar și mândria de a-și vedea copilul îndreptându-se spre independență. Unii ar putea descrie despărțirea ca fiind „dulce-amăruie” sau ar putea spune că simt emoții mixte.
În acest scenariu, ce ai face dacă ți-aș cere să îți evaluezi sentimentele pe o scară de la 1 la 9, unde 1 este cel mai negativ și 9 cel mai pozitiv?
Această întrebare pare absurdă în contextul dat. Cum ar trebui să evaluezi acest amestec de sentimente bune și rele? Totuși, această scală este ceea ce cercetătorii în psihologie folosesc adesea pentru a măsura sentimentele în studiile științifice, tratând emoțiile fie ca pozitive, fie ca negative, dar niciodată ambele simultan.
Sunt un neurolog care studiază modul în care emoțiile mixte sunt reprezentate în creier.
Oare oamenii simt cu adevărat atât emoții pozitive, cât și negative în același timp? Sau doar alternează rapid între ele?
Ce fac emoțiile pentru tine
Oamenii de știință definesc uneori emoțiile ca stări ale creierului și corpului care te motivează să te apropii sau să te îndepărtezi de anumite lucruri. Oamenii le experimentează, în general, ca fiind fie pozitive, fie negative.
De exemplu, dacă mergi prin pădure și vezi un urs, ritmul cardiac și respirația se accelerează, dându-ți impulsul să fugi; cel mai probabil, te ajută să iei o decizie care îți salvează viața. Mulți oameni de știință ar eticheta această reacție ca fiind emoția de „frică”.
În mod similar, sentimentele față de persoanele dragi te fac să dorești să stai în preajma lor și să cultivi acele relații, contribuind la întărirea rețelei tale sociale.
Această perspectivă a apropierii și evitării emoțiilor ajută la explicarea motivului pentru care emoțiile au evoluat și cum influențează luarea deciziilor. Oamenii de știință au folosit acest principiu ca ghid în încercarea de a înțelege biologia din spatele emoțiilor.
Însă emoțiile mixte nu se încadrează în acest cadru. Dacă sistemele biologice opuse se inhibă reciproc și dacă emoțiile sunt biologice, nu poți experimenta emoții contrare în același moment. Această logică ar însemna că este imposibil să simți două emoții opuse simultan; trebuie să treci rapid de la una la alta. De când oamenii de știință au propus primele teorii despre bazele biologice ale emoțiilor, așa au conceptualizat emoțiile mixte.
Biologia emoțiilor mixte
Metodele tradiționale de măsurare a emoțiilor tratează în continuare emoțiile pozitive și negative ca părți opuse ale unui spectru. Însă cercetătorii constată că participanții la studii raportează frecvent emoții mixte.
De exemplu, oamenii din diverse culturi experimentează unele sentimente, cum ar fi nostalgia și uimirea, ca fiind simultan pozitive și negative.
Un grup de cercetători a descoperit că răspunsurile fiziologice ale voluntarilor – precum ritmul cardiac și conductivitatea pielii – prezintă modele unice în timpul experiențelor care sunt simultan și dezgustătoare, și amuzante, comparativ cu oricare categorie analizată separat. Acest lucru sugerează că reacțiile de dezgust și amuzament apar într-adevăr simultan pentru a crea ceva nou.
În mod aparent contradictoriu, cercetările care au folosit imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) pentru a studia răspunsurile creierului la umorul dezgustător nu au găsit un model de activitate cerebrală distinct de simplul dezgust. Stările cerebrale ale oamenilor care raportau că erau atât dezgustați, cât și amuzați reflectau doar dezgustul – nu un model unic pentru o nouă emoție mixtă.
Dar studiile fMRI se bazează, în general, pe medierea activității cerebrale în rândul oamenilor și în timp. Esența întrebării – experimentarea cu adevărat a emoțiilor mixte față de fluctuația între stările pozitive și negative – se referă la ceea ce face creierul în timp. Este posibil ca, analizând activitatea cerebrală medie în timp, oamenii de știință să ajungă la un model care arată foarte mult ca o singură emoție – în acest caz, dezgustul – dar să piardă informații importante despre cum se schimbă sau se menține aceeași activitatea, secundă cu secundă.
Emoțiile mixte în creier
Pentru a explora această posibilitate, am efectuat un studiu pentru a vedea dacă emoțiile mixte erau legate de o stare cerebrală unică care se menținea în timp.
În timp ce se aflau în RMN, participanții au vizionat un scurtmetraj animat „dulce-amărui” despre încercarea de-o viață a unei tinere de a deveni astronaut, cu sprijinul tatălui ei. Spoiler: tatăl ei moare. După scanare, aceiași subiecți au revăzut videoclipul și au marcat momentele exacte în care au simțit emoții pozitive, negative și mixte.
Colegii mei și cu mine am descoperit că emoțiile mixte nu au prezentat modele unice și constante în zonele cerebrale profunde, cum ar fi amigdala, care joacă un rol important în reacțiile rapide la elementele emoțional importante. Surprinzător, cortexul insular, o parte a creierului care leagă regiunile cerebrale mai profunde de cortex, a prezentat modele constante și unice pentru emoțiile pozitive și negative, dar nu și pentru cele mixte. Am interpretat această descoperire ca semn că regiuni precum amigdala și cortexul insular procesau emoțiile pozitive și negative ca fiind reciproc exclusive.
Totuși, am observat modele unice și constante în regiuni corticale precum cingulatul anterior, care joacă un rol important în procesarea conflictului și incertitudinii, precum și în cortexul prefrontal ventromedial, care este important pentru autoreglare și gândirea complexă.
Aceste regiuni cerebrale din cortex, care îndeplinesc funcții mai avansate, par să reprezinte stări mult mai complexe, permițând unei persoane să simtă cu adevărat o emoție mixtă.
Regiuni precum cingulatul anterior și cortexul prefrontal ventromedial integrează multe surse de informații – esențiale pentru formarea unei emoții mixte.
Descoperirile noastre se potrivesc, de asemenea, cu ceea ce știu oamenii de știință despre dezvoltarea creierului și a emoțiilor.
Interesant este că, în fapt, copiii nu încep să înțeleagă sau să raporteze emoții mixte până mai târziu în copilărie. Această evoluție se aliniază cu ceea ce știu cercetătorii despre cum dezvoltarea acestor regiuni cerebrale duce la o mai bună reglare și înțelegere emoțională.
Ce urmează
Acest studiu a dezvăluit ceva nou despre modul în care se formează sentimentele complexe în creier, dar mai sunt multe de învățat.
Emoțiile mixte sunt interesante, în parte, datorită rolului lor potențial în evenimentele importante din viață. Uneori, emoțiile mixte te ajută să faci față schimbărilor majore și se transformă în amintiri prețioase.
De exemplu, poți experimenta atât sentimente pozitive, cât și negative atunci când prietenii tăi organizează o petrecere de rămas-bun înainte de a te muta în alt oraș pentru jobul visurilor tale.
Alteori, emoțiile mixte sunt o sursă constantă de stres. Chiar dacă știi că ar trebui să te desparți de un partener romantic, asta nu înseamnă că toate sentimentele pozitive față de el dispar automat sau că o despărțire nu va aduce durere.
Ce duce la această diferență de rezultat? Ar putea aceste diferențe să aibă legătură cu modul în care creierul reprezintă aceste stări emoționale mixte în timp?
O mai bună înțelegere a emoțiilor mixte ar putea ajuta oamenii să se asigure că aceste sentimente puternice devin amintiri prețioase care îi ajută să se dezvolte, în loc de o despărțire stresantă peste care nu reușesc să treacă.
→ Citește și:
-- Ce sunt și care sunt emoțiile umane?
-- Emoțiile stau la baza conștiinței
-- Cum putem controla emoțiile
Traducere și adaptare după Mixed emotions
Autorul, Anthony Gianni Vaccaro, este cercetător post-doctoral în psihologie la USC Dornsife College of Letters, Arts and Sciences
Credit imagine: Gearstd/Shutterstock
