1. "Cucerirea Naturii de către Om" este o expresie folosită adesea pentru a descrie progresul ştiinţelor aplicate. [...] În ce sens este omul posesorul unei din ce în ce mai mari puteri asupra naturii?
2. Să luăm trei exemple tipice: avionul, radioul cu tranzistori şi contraceptivele. [...] Accesul unor oameni la oricare dintre cele trei lucruri pe care le-am pomenit sau la toate la un loc poate fi împiedicat de către alţi oameni - de cei care vând, de cei care permit vânzarea, de cei care deţin sursele de producţie sau de cei care fabrică bunurile. Ceea ce numim puterea omului este în realitate puterea deţinută de anumite persoane, putere de care aceste persoane pot să le permită şi altora să se folosească sau nu.
3. Şi în cazul avionului, şi în cazul radioului, omul este şi subiectul şi posesorul lor, de vreme ce este atât ţinta bombelor, cât şi al propagandei. Iar în ce priveşte contraceptivele, există un aspect paradoxal, negativ, în sensul că potenţialele generaţii viitoare constituie subiectul sau pacientul unei puteri de care dispun generaţiile în viaţă. [...] Din acest punct de vedere, ceea ce numim puterea omului asupra naturii se dovedeşte a fi o putere exercitată de unii oameni asupra altora, cu natura ca instrument.
4. Cucerirea naturii de către om, dacă se îndeplinesc visurile unora ce se ocupă cu planificarea ştiinţifică a omenirii, înseamnă stăpânirea câtorva sute de oameni asupra a miliarde de alţi oameni. Nu există, nici nu poate exista o simplă sporire a puterii omului. Fiecare nouă putere câştigată de către om este totodată o putere asupra omului. Fiecare pas înainte îl face, în acelaşi timp, mai slab şi mai puternic. În fiecare victorie, omul este şi generalul triumfător, dar şi prizonierul din urma carului triumfal.
5. Vom fi ajuns în etapa finală în momentul în care omul, prin eugenie, condiţionare prenatală, prin educaţie şi propagandă bazate pe o psihologie perfect aplicată, va fi obţinut controlul total asupra lui însuşi. Natura umană va fi ultima parte din natură care va capitula în faţa omului. [...] Bătălia va fi într-adevăr câştigată. Dar cine anume o va fi câştigat? Căci puterea omului de a se transforma pe sine însuşi în orice doreşte înseamnă, precum am văzut, puterea anumitor persoane de a-i transforma pe alţii în ceea ce doresc primii. Fără îndoială că în toate epocile creşterea copilului şi procesul educativ au încercat, într-un sens, să exercite această putere. [...] Până acum teoreticienii educaţiei putea realiza prea puţin din planurile lor. [...] Însă făuritorii de oameni din era nouă vor fi înarmaţi cu puterile unui stat omnicompetent şi cu o tehnică ştiinţifică irezistibilă: în cele din urmă vom avea o rasă de programatori sociali (original, în eng: conditioners) care pot sculpta întreaga posteritate în forma pe care o doresc.
6. În sistemele vechi, atât soiul de om pe care voiau să-l producă învăţătorii, cât şi motivele pentru care voiau să-l producă, erau prescrise prin Tao - o normă căreia i se supuneau şi învăţătorii, de la care ei înşişi nu intenţionau să se abată. [...] Valorile sunt acum doar simple fenomene ale naturii. Judecăţile de valoare vor fi produse în elev în cadrul programării sociale. Orice fel de Tao ar fi să existe de aici înainte, el va fi produsul şi nu motivul educaţiei.
Prin Tao, C.S.Lewis numeşte acel set de valori morale prezent în toate concepţiile morale ale omului. Conform autorului, "este vorba de doctrina privind valoarea obiectivă, despre credinţa că anumite atitudini sunt realmente adevărate, iar altele realmente false în raport cu tipul de realitate care este Universul şi cu tipul de realitate care suntem noi". Într-un addendum la carte, C.S.Lewis include o serie de reguli morale ce indică prezenţa unui nucleu comun al umanităţii sub aspect moral.
7. Una dintre hotărârile pe care trebuie să o ia acum programatorii sociali este dacă ne vor condiţiona sau nu, pe noi ceilalţi, astfel încât să păstrăm vechea idee de datorie şi vechile reacţii faţă de această idee. [...] Ei ştiu cum să creeze în noi o duzină de concepţii diferite asupra binelui. Problema este dacă să creeze vreuna; iar dacă da, pe care.
8. Programatorii sociali sunt oameni care şi-au sacrificat umanitatea tradiţională ca să se dedice sarcinii de a hotărî ce va însemna de acum înainte umanitatea. Aplicate lor, bun şi rău sunt cuvinte lipsite de conţinut: căci de acum înainte conţinutul acestor cuvinte va depinde de ei. Iar dificultatea nu este una artificială. Să presupunem că era posibil să spui "în definitiv, cei mai mulţi dintre noi vor, mai mult sau mai puţin, aceleaşi lucruri - mâncare, băutură, sex, distracţie, artă, ştiinţă şi, pe cât se poate, cea mai lungă viaţă pentru indivizi şi pentru specie. Iar ei să spună: "Întâmplător, asta ne place" şi să înceapă să-i condiţioneze pe oameni în modalitatea care ar avea cele mai multe şanse de a duce la acest rezultat. Care-i problema?". Însă ăsta nu este un răspuns. În plus, este fals că ne plac tuturor aceleaşi lucruri.
9. Supuşii acestor programatori sociali nu sunt neapărat nişte oameni nefericiţi. Nu sunt deloc oameni: sunt nişte produse artificiale. Victoria finală a omului s-a dovedit a fi desfiinţarea omului. [...] Înclin să cred că programatorii sociali îi vor urî pe programaţi. Deşi vor considera o iluzie conştiinţa artificială pe care o vor produce în noi, subiecţii, vor sesiza totuşi că această conştiinţă ne oferă o iluzie a sensului vieţii, ceea ce reprezintă un privilegiu în comparaţie cu inutilitatea vieţii lor: şi ne vor invidia aşa cum eunucii îi invidiau pe bărbaţi.
10. Dacă nu te supui faţă de Tao sau nu te sinucizi, singura cale ce-ţi mai rămâne deschisă este supunerea faţă de impulsuri; şi, pe termen lung, faţă de simpla natură. În acel moment, al victoriei omului asupra naturii, constatăm că întreaga rasă umană e supusă câtorva indivizi, indivizi la rândul lor supuşi acelei părţi din ei înşişi care este pur "naturală" - impulsurile iraţionale.
11. Astăzi nu mai socotim copacii driade ori obiecte frumoase atunci când îi tăiem pentru cherestea. [...] Stelele şi-au pierdut divinitatea odată cu evoluţia astronomiei, iar Zeul muribund nu-şi mai află loc în agricultura chimicalizată modernă. Neîndoielnic, mulţi văd acest proces ca pe descoperirea treptată a faptului că lumea reală nu e acelaşi lucru cu ce aşteptăm noi să fie şi consideră că vechea împotrivire faţă de Galileo ori faţă de "furnizorii de cadrave" pentru studii anatomice nu e nimic altceva decât obscurantism. Dar asta nu e tot. Nu savanţii moderni sunt cei mai încredinţaţi că obiectul deposedat de proprietăţile sale calitative şi redus la simpla cantitate devine astfel întru totul real. [...] Marile spirite ştiu prea bine că obiectul, astfel tratat, este o abstracţiune artificială, că s-a pierdut ceva din realitatea lui. [...] Reducem lucrurile la natură tocmai pentru ca să le putem cuceri. [...] Preţul cuceririi constă în a trata un obiect ca simplă natură. [...] A smulge puterea de la natură înseamnă şi a ceda lucruri către natură. [...] Dar de îndată ce vom face pasul final şi ne vom reduce propria specie la nivelul simplei naturi, procesul îşi va da pe faţă ridicolul, pentru că de data asta fiinţa care primeşte câştigul şi fiinţa care îndură sacrificiul sunt una şi aceeaşi.
12. Ce au acum toţi oamenii în comun e doar un universal abstract, un cel mai mare divizor comun, iar cucerirea omului de către om nu înseamnă altceva decât stăpânirea programatorilor sociali asupra materialului uman programat, lumea post-umanităţii, pe care se străduiesc în prezent s-o creeze aproape toţi oamenii, aparţinând tuturor naţiunilor, unii în cunoştinţă de cauză, iar alţii fără s-o ştie.
NOTE:
1. Extrasele de mai sus sunt luate din cartea lui C.S.Lewis, Desfiinţarea omului sau Cugetări asupra educaţiei, cu referire îndeosebi la predarea englezei în clasele mari, publicată la editura Humanitas în anul 2004. Având la dispoziţie şi ediţia originală, în limba engleză, nu întotdeauna am păstrat traducerea originală.
2. Paragrafele de mai sus sunt din partea a treia a cărţii, intitulată Desfiinţarea omului, care ni s-a părut că poate constitui o lectură utilă chiar independent de primele două capitole. Acolo unde au fost folosiţi termeni introduşi de autor - cum este cazul cu Tao, termen străvechi, dar care capătă un înţeles anume la C.S.Lewis - am oferit explicaţii, pentru ca textul să fie cât mai inteligibil cu putinţă. Desigur, recomandăm citirea integrală a lucrării pentru a vă bucura de o înţelegere deplină a ideilor prezentate în carte.
