Limba vorbită și scrisă de astăzi este atât de diformă uneori, că devine clar că un posibil cititor din viitor va avea mari probleme să înțeleagă modul în care vorbim.

O expresie care-mi „zgârie” auzul în ultima vreme este: „ridică suspiciuni”. O vedem și auzim în cele mai diverse contexte lingvistice.

Iată câteva exemple:
• „Noua listă a simptomelor ce ridică suspiciuni de COVID-19” (StirileProTv.ro).
• „Un nou lot de AstraZeneca, folosit și în România, ridică suspiciuni” (realitatea.net).
• „10 semne care pot ridica suspiciunea de tulburare bipolară” (facebook).
• „Nemții spun că și Dacia ridică suspiciuni privind emisiile poluante” (jurnaluldearges.ro).
• „Necesitatea sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele care ridică suspiciuni de spălare a banilor”.
• „Scandalurile din USR PLUS ridică suspiciuni: PLUS rupe rândurile și se lipește de PNL” (stiripesurse.ro).
• „În sarcină, chiar și cefaleea poate ridica suspiciunea unei stări de hipercoagulabilitate” (sanador.ro).
• „Procurorul dispune de îndată efectuarea unei autopsii [...] în cazul oricărui deces care ridică suspiciunea nerespectării drepturilor omului” (Codul de procedură penală)

Să încercăm să identificăm intenția autorilor. Ce au vrut ei să spună în fiecare caz de mai sus?
• „ce indică îmbolnăvirea de...”
• „ridică semne de întrebare”
• „indică prezența tulburării bipolare”
• „există indicii privind nereguli cu privire la..”
• „prezintă indicii”
• „ridică semne de întrebare”
• „poate indica existența unei...”
• „care indică o situație ce presupune...”

În primul rând, nu știu de existența acestei expresii în limba română... Sunt o sumedenie de expresii interesante care conțin verbul a ridica, cum ar fi: „A ridica o acuzație / casa în slavă / din cenușă / glasul / în slavă / la putere / moralul / ședința / obiecții / pretenții / steagul / sângele în cap / viața cuiva, dar nu „a ridica suspiciuni”.

Ce înseamnă „suspiciune”?

SUSPICIÚNE, suspiciuni, s. f. Lipsă de încredere în cineva, îndoială în ceea ce privește corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva; bănuială, neîncredere.
– Din fr. suspicion, lat. suspicio, -onis.
Sursa: DEX '09 (2009) via dexonline.ro

După cum se poate observa, sensul de bază este cel de „neîncredere” și „bănuială” (că ceea ce este aparent / prezentat nu prezintă încredere).

Iată câteva formulări care folosesc „suspiciune” cu sensul corect:
„Există suspiciunea că el și-a distrus mașina intenționat / el este autorul crimei”, adică există bănuiala, presupunerea că el ar fi autorul, dar nu este încă sigur.
„Există o atmosferă de suspiciune în acest colectiv”, adică există o atmosferă dominată de neîncredere între membrii colectivului.

Din ce observăm, cele două sensuri alte termenului „suspiciune”, adică „neîncredere” și „bănuială”, sunt subînțelese în diversele construcții de mai sus. Formulările sunt, însă, confuze, nefiind clar care este intenția vorbitorului.

Așadar, ce ar putea însemna „a ridica suspiciuni”?
1. există semne de întrebare / bănuiala
2. există indicii privind prezența (bănuiala privind existența a ceva)

Una peste alta, probabil că este o expresie de evitat, dacă urmăriți claritatea în exprimare.

 

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Ești „vizitator” ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Ar fi util dacă ne-ai sprijini cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro