Spinul este o proprietate intrinsecă a particulelor fundamentale. Deşi nu există nicio modalitate de a explica spinul prin intermediul vreunei analogii în contextul fizicii clasice, el nu ridică nicio problemă teoreticienilor, fiind uşor de descris matematic.
- Detalii
- de: Markus Ehrenfried
- Atomul
Deşi modelele atomice mai vechi au fost puternic influenţate de imaginea sistemului solar, experimentele au arătat că, în cazul spinului electronilor, analogia cu mişcarea planetelor în jurul propriilor axe este una inexactă.
- Detalii
- de: Markus Ehrenfried
- Atomul
Albert Einstein (spate stânga) alături de Willem de Sitter (spate dreapta), Arthur Eddington (faţă stânga), Hendrik Lorentz (faţă dreapta) şi Paul Ehrenfest (centru) într-o fotografie făcută la Observatorul Leiden, Olanda, în septembrie 1923.
Credit: AIP Emilio Segrè Visual Archives
Două dintre erorile majore atribuite lui Albert Einstein se referă, pe de o parte, la faptul că şi-a modelat după raţiuni estetice ecuaţiile de câmp din relativitatea generalizată, iar pe de alta la atitudinea sa îndreptată împotriva interpretării Copenhaga a mecanicii cuantice.
- Detalii
- de: Steven Weinberg
- Teoria relativităţii
Albert Einstein este considerat cel mai mare fizician al secolului al XX-lea. Deşi descoperirile acestuia au schimbat modul în care înţelegem lumea, acesta a făcut şi greşeli. În acest articol puteţi citi despre aceste erori, în înţelesul lui Steven Weinberg.
- Detalii
- de: Steven Weinberg
- Teoria relativităţii
După o analiză mai atentă a fenomenelor care au dat naştere ideii că mecanica cuantică este o teorie foarte ciudată, concluzia care se desprinde este că teoria nu este stranie şi de neînţeles din cauză că descrie ceva complet diferit de realitatea cotidiană. Este bizară şi neinteligibilă tocmai pentru că descrie întocmai lumea în care trăim.
- Detalii
- de: T. Ov.
- Mecanica cuantică
Partea a treia a articolului dedicat analizei ciudăţeniei mecanicii cuantice ori - poate - a lumii în care trăim, prezintă o ilustrare a modului în care funcţionează principiul acţiunii minime, folosind ca dispozitiv pentru a măsura acţiunea corespunzătoare drumurilor posibile către fiecare destinaţie o simplă roată.
- Detalii
- de: T. Ov.
- Mecanica cuantică
Suntem atât de obişnuiţi cu unităţile de măsură, fie că este vorba de măsura timpului, fie că este vorba de măsura distanţei ori a greutăţii, încât probabil că cei mai mulţi nu ne-am pus vreodată întrebarea: cum sunt aceste unităţi standardizate? Cât înseamnă de fapt o secundă? În raport cu ce dat fundamental este ea stabilită?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Fizică
Mecanica cuantică este o teorie de succes, chiar dacă ea a fost contestată chiar de unul dintre fondatorii acesteia, Albert Einstein. Dar mecanica cuantică este o teorie nelocală (vedeţi ce înseamnă acest lucru în textul articolului), ceea ce dă mari bătăi de cap, întrucât sfidează simţul realităţii. John Bell arată că mecanica cuantică este corectă.
- Detalii
- de: Paul Quincey
- Mecanica cuantică
O scurtă paralelă între teoriile newtoniene privind legităţile care descriu mişcarea corpurilor şi interpretarea ulterioară a mecanicii clasice introdusă de Pierre-Louis de Maupertuis şi cunoscută drept "principiul acţiunii minime", cu detalii inclusiv despre interpretarea dată de Richard Feynman acestui din urmă principiu.
- Detalii
- de: T. Ov.
- Mecanica cuantică
Fizica nu constă în diversele opinii ale fizicienilor, fie ei şi celebri, ci în rezultate obţinute pe cale experimentală. În a doua parte dedicată mecanicii cuantice, aflaţi câteva puncte de vedere ale unor mari fizicieni faţă de teoria cuantică şi citiţi o interpretare a celebrului experiment cu două fante.
- Detalii
- de: Paul Quincey
- Mecanica cuantică
Teoria gravitaţiei a lui Newton s-a născut şi a rămas cu o mare problemă: nu a explicat cum funcţionează gravitaţia, cum anume se transmite aceasta între două corpuri. Această dificultate a fost admisă de Newton însuşi. În acest articol citiţi despre evoluţia conceptul de gravitaţie, incluzând relativitatea generală a lui Einstein.
- Detalii
- de: Paul Quincey
- Fizică
Din ce în ce mai multe voci din lumea fizicii moderne susţin că a venit momentul să revedem ideile teoriei cuantice dintr-o perspectivă adaptată la secolul XXI, pentru a observa dacă nu cumva mecanica cuantică este mai puţin ciudată decât credem ori poate pentru a concluziona că lumea în care trăim este mai bizară decât pare.
- Detalii
- de: T. Ov.
- Mecanica cuantică
Interferometrul folosit de Michelson şi Morley în 1887
În cadrul unuia dintre cele mai celebre experimente din istoria fizicii, Albert Michelson şi Edward Morley au încercat în anul 1887 să detecteze mişcarea eterului luminifer, un mediu imaginat în epocă pentru a explica propagarea undelor de lumină. Experimentul a fost un eşec, dar a contribuit la declanşarea unei adevărate revoluţii în fizică.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Teoria relativităţii
LEX PRIMA - PRINCIPIUL INERŢIEI
Un punct material îşi menţine starea de repaus relativ sau de mişcare rectilinie uniformă atâta timp cât asupra sa nu acţionează alte corpuri care să-i schimbe această stare.
Inerţia este proprietatea generală a corpurilor de a-şi menţine starea de repaus sau de mişcare rectilinie şi uniformă în absenţa acţiunilor exterioare respectiv de a se opune la orice schimbare a stării sale de repaus sau de mişcare rectilinie şi uniformă în prezenţa acţiunilor exterioare.
Masa este o mărime fizică scalară ce măsoară inerţia corpurilor.
Sistemul de referinţă inerţial este un sistem de referinţă în care este valabil principiul inerţiei.
Un sistem de referinţă care se mişcă rectiliniu uniform faţă de un sistem de referinţă inerţial este la rândul său un sistem de referinţă inerţial.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Fizică
Nimic nu poate călători mai repede ca lumina.
Ce se întâmplă dacă încercăm să lansăm o rachetă cu o viteză egală cu dublul vitezei luminii: 2c ? Factorul gama (γ) ce indică valoarea distorsiunii timpului va avea valoarea 1/√-3 , un număr fără sens din punct de vedere fizic, ca, de altfel, orice valoare în compunerea căreia intră un radical dintr-un număr negativ.
Cum rezultatul (valoarea lui γ) nu are corespondenţă în concret, concluzionăm că niciun obiect nu se poate deplasa mai repede decât lumina. Nici măcar egalarea vitezei luminii nu reprezintă un deziderat realizabil pentru obiectele materiale, deoarece acest caz ar presupune o valoare infinită pentru gama (γ).
Aşadar, Einstein a găsit o soluţie pentru paradoxul original legat de călătoria pe o motocicletă alături de o rază de lumină. Paradoxul este rezolvat deoarece este imposibil de atins viteza luminii în cazul motocicletei.
Majoritatea oamenilor, atunci când iau contact în premieră cu ideea că nimic nu poate merge mai repede ca lumina, încep imediat să imagineze metode de a încălca regula. De pildă, aplicarea unei forţe constante unui obiect pentru o perioadă lungă de timp, ceea ce presupune o accelerare constantă a acestuia, ar face ca în cele din urmă viteza obiectului să o depăşească pe cea a luminii (doar aparent).
Conform cu formula echivalenţei masă-energie, o parte din energia introdusă în sistem se transformă în masă, astfel că oricât mărim acceleraţia, o parte din energia care intră în sistem se regăseşte în surplusul de masă al obiectului, nu în creşterea vitezei sale. Formulele lui Einstein indică o limită a vitezei la valoarea c.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Teoria relativităţii
