Ştiaţi că planeta Uranus are axa de rotaţie perpendiculară pe planul orbitei? Dar că aerul Bucureştilor este foarte puţin "prăfuit" faţă de nebuloasele Căii Lactee? Aveţi idee cât durează "drumul" radiaţiei produse în interiorul Soarelui până la Terra?
Zece curiozităţi din astronomie (12)
1. Uranus are axa de rotaţie aproape perpendiculară pe planul orbitei, rezultată probabil în urma unui impact străvechi. Pur şi simplu se rostogoleşte în jurul Soarelui. De aceea ziua durează cât un anotimp, iar diferenţele de temperatură fiind mici, nu există furtuni apocaliptice ca pe ceilalţi giganţi ai sistemului nostru, fiind lipsită de orice formaţiune.
2. Norul lui Oort se presupune că ar conţine miliarde de comete. Acesta reprezintă o zonă foarte vastă, întinzându-se între 30.000 UA până la 1 an-lumină, sub formă de sferă (şi nu disc).
3. O gaură neagră, în teorie, închide complet în jurul ei timpul şi spaţiul, izolându-se complet de restul Universului.
4. Energia emisă de quasari este uriaşă. Aceasta ar putea fi dată de găuri negre hipermasive aflate în centrul lor, care ar consuma stele întregi. În medie, 10 stele pe an sunt devorate în cazul unor quasari tipici. Însă 1.000 de stele pe an ar fi necesare pentru a explica pe cei mai luminoşi dintre ei.
5. Mediul interstelar este atât de puţin dens încât materia adunată dintr-o regiune de mărimea Terrei abia ar ajunge pentru fabricarea unei perechi de zaruri...
6. Atmosfera Terrei este de 1 milion de ori mai puţin prăfuită decât nebuloasele din galaxie. Atmosfera Pământului e relativ un loc curat...
7. Stelele având a zecea parte din masa solară au nevoie de un miliard de ani pentru a se forma, şi trăiesc până la un trilion de ani.
8. Radiaţiei produsă în interiorul Soarelui îi ia peste un milion de ani până să ajungă la noi, însă neutrinii ce iau naştere în procesul de fuziune au nevoie de doar câteva minute pentru a călători până la Pământ, neinteracţionând cu materia obişnuită decât neglijabil. Aceştia reprezintă singura dovadă directă a fuziunii ce are loc şi în prezent în nucleul Soarelui.
9. Steaua de zece mase solare Rigel este foarte posibil să fi explodat deja. Aflată la 800 a.l., este posibil să fi murit deja în timpul Evului Mediu, însă datorită vitezei finite a luminii nu putem încă vedea ceea ce s-a întâmplat atunci cu ea. Tot din constelaţia Orion, Betelgeuse, de 15 mase solare, ar fi putut de asemenea exploda, însă mult mai recent. Alţi candidaţi de a exploda într-o bună zi mai sunt: Polaris, Antares şi Deneb.
10. Deşi alte galaxii abundă în supernove, în Calea Lactee, de când a fost inventat telescopul, nu a mai avut loc un asemenea eveniment. În ultimul mileniu au fost 6 supernove semnalate, nici una dintre acestea în ultimii 400 ani.
