Studii recentă arată că sunt diferențe mari între oameni în modul în care organismul reacționează la diferite alimente, ceea ce arată necesitatea nutriției personalizate și inadecvarea metodelor curente.
Nu există două persoane care să reacționeze identic la același tip de aliment, nici măcar gemenii identici. Răspunsul organismului la alimente depinde de mulți factori, unul foarte important fiind microbiomul (totalitatea microbilor din intestine); genetica are un rol mai puțin important decât se credea. Modificările aduse alimentației pot modifica microbiomul, ceea ce înseamnă, pe cale de consecință, modificarea răspunsului organismului la alimentele ingerate, la stres, modificarea stării de spirit și reducerea inflamației.
Afirmațiile de mai sus au la bază un studiu denumit PREDICT-1 (Personalized Responses to Dietary Composition Trial-1), coordonat de profesorul Tim Spector și echipa sa de la King’s College London și ZOE, în colaborare cu cercetători din SUA, Marea Britanie, Italia și Suedia. Studiul PREDICT-1, care a implicat 1.103 subiecți, inclusiv 660 de gemeni identici și neidentici, din Marea Britanie și SUA, a început în iunie 2018 și măsurat o gamă largă de markeri, de la nivelurile de glucoză din sânge, grăsimi și insulină până la nivelul de activitate fizică, inflamația din organism, calitatea somnului și calitatea (diversitatea) microbiomului.
În cadrul studiului, subiecții au fost monitorizați continuu pentru o perioadă de 2 săptămâni, pentru a se stabili răspunsul la diverse alimente. Nivelul de glucoză din sânge a fost monitorizat permanent, prin intermediul unor dispozitive atașate participanților.
Ceea ce arată studiul, și este revoluționar, este că fiecare organism este unic în modul în care reacționează la nutriție. Asta înseamnă că abordarea curentă, de urmare a unor diete diverse, nu are cum funcționa pentru toți la fel. Este, prin urmare, necesară o abordare personalizată, care să aibă la bază o monitorizare inițială a pacientului, identificarea profilului său din punct de vedere al reacției organice la diverse alimente, și abia apoi stabilirea unui plan alimentar funcțional.
Iată, pe scurt, principalele descoperiri ale studiului:
• S-a crezut, până la acest studiu, că principala cauză pentru care răspunsurile la alimente sunt diferite între oameni au o bază genetică.
• Oamenii au aceleași gene (99,7%), dar din punct de vedere ale geneticii microbiomului sunt mari diferențe (doar 25% similaritate).
• Microbiomul se stabilizează în primii 3 ani de viață, dar este continuu modificat prin infecții, medicație (antibiotice), condițiile de mediu și dietă.
• Probabil cea mai surprinzătoare descoperire a studiului a fost aceea că există diferențe enorme (niveluri de 10 ori mai mari între participanți) între răspunsurile la aceleași alimente între subiecții studiului (nivelul de insulină, glucoză și grăsimile din sânge). Diferențe majore au fost observate și în cazul gemenilor identici. Concluzia este clară: nu există o variantă optimă de alimentație unică pentru toți!
• O altă concluzie a observației precedente, plecând de la rezultatele obținute pe gemenii identici, este următoarea: genetica joacă un rol minor în determinarea răspunsului organismului la alimente. Asta înseamnă că stabilirea dietei potrivite pentru o persoană pe baza stabilirii profilului genetic (există companii care fac asta) nu este relevantă.
• Ora la care sunt ingerate anumite alimente contează din punct de vedere al modului în care acestea sunt procesate de organism, în sensul că aceleași alimente mâncate la micul-dejun au generat reacții diferite dacă au fost utilizate la prânz. Dar diferențele au fost observat doar la unii dintre participanți; la alții, diferențele au fost neglijabile.
De exemplu, s-a observat pe timpul studiului că majoritatea participanților a avut creșteri mai mici ale nivelului de glucoză, pentru același aliment, dimineața.
Cei mai importanți factori în stabilirea nivelului de glucoză din sânge sunt: compoziția hranei (0,154), genetica (0,096), contextul (0,077) și microbiomul (0,060).
• Unu din patru participanți au avut scăderi ale nivelului de glucoză sub cel bazal (cel „normal”, dintre mese) la circa 3 ore după ce au mâncat la micul-dejun brioșe. Această scădere a nivelului de glucoză a dus la o senzație de oboseală, dar și la apariția senzației de foame, care i-a făcut pe acești participanți să mănânce cu 20% mai multă mâncare în acea zi (în total, acest tip de alimentație, pentru acest tip de persoană, poate duce la o creștere de 10 kg în greutate într-un an).
Acestă informație este foarte importantă pentru mulți: creșterile nivelurilor de glucoză sunt urmate de scăderi bruște, însoțite de senzația de foame. Reducerea/ eliminarea alimentelor cu conținut glicemic ridicat este în mod evident utilă pentru evitarea stării de foame.
• Dimineața nivelul de glucoză poate crește, chiar dacă nu ai mâncat încă nimic. Organismul controlează permanent nivelul de glucoză, iar noaptea eliberează glucoză în sânge și face glucoză din alte molecule, pentru a păstra nivelul bazal. Dimineața, organismul produce mai multă glucoză, pentru a se pregăti pentru noua zi. De asemenea, eliberează insulină, pregătindu-se pentru prima masă a zilei, cu cele mai mari niveluri între orele 12 și 18.
• A fost identificat faptul că mâncatul duce la inflamație după masă, chiar și în rândul persoanelor aparent sănătoase. Inflamația alimentară este asociată cu un risc crescut de afecțiuni precum bolile de inimă, diabetul de tip 2 și obezitatea.
Creșterea nivelului grăsimilor și a glucozei din sângele după ce am mâncat inițiază un răspuns inflamator care diferă foarte mult între indivizi. Acest răspuns inflamator indus de alimente depinde în mare măsură de creșterea nivelului grăsimilor din sânge după masă.
Cercetările sugerează că o dietă bogată în alimente vegetale integrale, bogate în polifenoli și fibre, este o modalitate excelentă de a lupta împotriva inflamației. Contextul contează, în sensul că dacă alimentația zilnică este proastă, introducerea câtorva alimente bogate în polifenoli nu va rezolva problema.
• O altă descoperire surprinzătoare a studiului a fost aceea că structura chimică a unei mese (calorii, grăsimi, carbohidrați, proteine și fibre) a generat răspunsuri diferite la participanți. Unii participanți au asimilat mai bine carbohidrații, de exemplu.
• Răspunsul organismului la alimentație se schimbă odată cu vârsta. În cazul femeilor, începutul menopauzei este însoțit și de modificări ale modului în care reacționează la nutriție.
• Deși au observate diferențe mari între participanți apropo de răspunsul la alimentație, răspunsurile fiecărui participant au fost la fel la aceleași alimente folosite la același moment al zilei.
Asta înseamnă că, odată cunoscute date cu privire la nivelul de grăsimi din sânge, nivelul de glucoză, reacțiile la diverse alimente, stilul de viață (calitatea somnului, activitatea fizică etc.) - se poate prezice modul în care o persoană va reacționa la un anumit tip de dietă.
• Diferențe mari între oameni sunt și în ce privește impactul hranei asupra microbiomului. Într-un alt studiu pe 34 de voluntari s-a stabilit că aceleași alimente au avut reacții diferite la nivelul microbiomului. De exemplu, fasolea gătită a crescut numărul de bacterii de un anumit tip în cazul unor participanți, dar nu și cazul altora.
• Unele persoane metabolizează mâncarea mai bine înainte de exerciții fizice, altele după.
• Calitatea somnului și durata acestuia sunt importante în modul în care alimentele sunt metabolizate în dimineața următoare.
• În cazul celor mai mulți participanți la studiu, un mic-dejun caracterizat de un conțin ridicat în fibre și grăsimi a asigurat o stare de spirit mai bună pe timpul zilei (senzația de energie), decât în cazul în care au consumat alimente cu conținut de zahăr ridicat.
• În cazul unor persoane este recomandată renunțarea la micul-dejun, în cazul altora nu este nicio diferență dacă mănâncă de 2 sau 3 ori.
• Suntem diferiți în ce privește senzația de foame și de sațietate. Unii au un apetit foarte mare. Deși organismul deține un sistem inteligent de control hormonal care reglează senzația de foame, nu funcționează la toți la fel. În cazul celor cu obezitate extremă acest mecanism nu mai funcționează deloc.
• Sunt diferențe majore în ce privește dimensiunea intestinului subțire la oameni, de la 63 cm la 1,5 m, ceea ce face să existe diferențe între modul de absorbție a alimentelor.
• Modul în care mâncăm: cât de mult mestecăm mâncarea, rapiditatea cu care trecem de la un fel de mâncare la altul - au influență asupra modului în care se manifestă mecanismul de control al senzației de foame/ sațietate.
Notă: Informațiile din acest articol sunt luate din cartea Food for life de Tim Spector (am scris de carte aici) și de pe site-ul zoe.com, care prezintă rezultatele studiului PREDICT-1.
