Întâi de toate trebuie menţionat că mass-media mileniului trei, cu foarte puţine excepţii, este dominată de superficialitate, tendinţa aproape maladivă de a transforma orice nimic în "breaking news", lipsă de autocontrol şi autocenzură (în sensul de limitare a prostiilor propagate non-stop). Pe acest fond, ştirile "senzaţionaliste" despre "alimente minune" ori alimente "apocaliptice", la care trebuie renunţat în regim de urgenţă, pentru că sunt nocive ori chiar letale, abundă.

 



Privind la diverşi "guru" de la TV, lucrurile par simple: alimentul X e rău, alimentul Y e bun. Ce e în spatele acestei înţelepciuni neîntinate de niciun dubiu? Probabil lecturi superficiale de pe Internet.

Dar asta e doar o parte a poveştii. Cealaltă parte este din grădina ştiinţei şi reprezintă, în sine, un eşec al cercetării ştiinţifice şi al comunicării rezultatelor sale.

Aflăm că pâinea prăjită, laptele, hot dogul, ba chiar şi pasta de dinţi ieftină - favorizează apariţia cancerului. E o listă scurtă. Sunt convins că orice cititor ştie o listă de alte produse alimentare mult mai lungă, despre care a auzit/citit că ar favoriza cancerul.

În New York Times s-a publicat cu ceva în urmă un articol care a arătat că rezultatele unei cercetări indică existenţa unui risc dublu privind cancerul pancreatic al persoanelor care beau cafea de două ori pe zi. Tot în urma unor studii a rezultat că în cazul femeilor care consumă iaurt cel puţin o dată pe lună există un risc de două ori mai mare de a avea cancer ovarian decât femeile care urăsc iaurtul. Chiar să provoace iaurtul cancer? Chiar aşa să stea lucrurile? Cum au ajuns cercetătorii respective la astfel de rezultate?

Cum a ajuns ştiinţa să se implice în acest joc haotic al impactului alimentelor asupra sănătăţii? În cele mai multe cazuri prin intermediul studiilor observaţionale. Cum sunt acestea efectuate? Cercetătorii analizează anumite grupuri de persoane, care mănâncă anumite alimente, iau anumite medicamente ori duc un anumit tip de viaţă - şi compară rezultatele obţinute în urma acestei analize cu rezultatele obţinute în urma analizei unui grup de control. De exemplu, ca să ne întoarcem la cafea, comparând un grup de persoane care beau o cafea pe zi şi un grup de persoane care beau două cafele pe zi şi observând că al doilea grup are o incidenţă de două ori mai mare a cancerului pancreatic, concluzia e gata: două cafele favorizează cancerul!

Pornind de la astfel de studii, ştiinţa s-a aflat în poziţia de a spune azi un lucru, iar mâine, referindu-se la acelaşi subiect (aliment), pe dos. De aici şi impresia unora că ştirile din ştiinţă, în special pe linia alimentaţiei, sunt contradictorii.

S-a ajuns şi la rezultate ridicole, cum ar fi că femeile consumatoare de cereale la micul dejun nasc mai mulţi băieţi decât cele care urăsc cerealele...

În urmă cu 23 de ani, un grup de cercetători au efectuat o analiză a literaturii existente pe subiecte care aveau legătură cu sănătatea (factori generatori ai cancerului). Au constatat că cele 56 de ipoteze ale studiilor observaţionale erau în conflict direct unele cu altele. Pentru fiecare ipoteză avansată 2,4 studii susţineau ipoteza, în timp ce 2,3 studii ajunseseră la concluzia opusă.

În anul 2011 statisticienii S. Stanley Young şi Alan Karr au analizat 12 studii clinice randomizate care revedeau rezultatele a 52 de studii observaţionale. Multe dintre cercetări indicau rezultate pozitive ale consumului de vitamine. Cu toate acestea, studii de verificare nu au confirmat rezultatele iniţiale.

Prin urmare, există limite evidente ale studiilor observaţionale. În trecut acestea au avut şi o valoare certă ştiinţifică. De pildă, observând care este incidenţa cancerului de plămâni la fumători, comparativ cu nefumători, se poate trage o concluzie ştiinţifică validă.

Aşa stând lucrurile, ce e de făcut? Regula de bază este o bună informare. O informare competentă înseamnă să utilizaţi surse de prima mână, publicaţii științifice (nu, Libertatea, Click sau site-ul Jurnalului Naţional nu reprezintă publicaţii ştiinţifice) şi să citiţi cu atenţie modul în care cercetătorii au ajuns la concluzia articolului. De exemplu, cum a fost cazul cu circa 2 ani în urmă, dacă un studiu arată că cei care consumă carne roşie prezintă un risc de apariţie a cancerului cu 50% mai mare decât cei care nu consumă carne roşie, dar că grupul studiat constă din 200 de persoane, în cazul consumatorilor de carne roşie au fost 6 cazuri de cancer, iar în grupul ne-consumatorilor de carne roşie doar 4 cazuri - puteţi trage liniştiţi concluzia că studiul nu are cine ştie ce relevanţă.

Pe de altă parte, nu vă lăsaţi uşor impresionaţi de ştiri senzaţionale. Cel mai probabil puteţi mânca liniştiţi şi iaurt, şi pâine prăjită, fără vreun risc de a vă îmbolnăvi de cancer.

Care este rolul dezirabil al ştiinţei/cercetătorilor în această poveste? Să stabilească şi să respecte reguli clare, care să permită studii observaţionale relevante. Statisticienii Young şi Karr, menţionaţi mai sus, realizează în acest material o analiză a metodei studiilor observaţionale şi propun o abordare în 7 paşi, care implică validare ştiinţifică a întregului proces (colectarea datelor, analiza datelor, tragerea concluziilor, scrierea lucrării ştiinţifice).

Articol inspirat de Everything causes cancer. A science failure

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.