Te-ai trezit vreodată în miezul nopţii cu o poftă nebună de prăjitură cu brânză? Soţia ta însărcinată te-a implorat vreodată să-i aduci murături şi brânză, care să meargă cu un sandviş cu unt de arahide şi banane? Poftele alimentare reprezintă unul din lucrurile pe care aproape orice om le-a simţit. Una dintre cele mai răspândite teorii privind cauza lor este aceea că oamenii râvnesc după mâncărurile care conţin substanţele nutritive de care corpul duce lipsă.

Din cauza complexităţii mecanismelor prin care corpul uman reglează senzaţia de foame şi din cauza posibilităţii ca oamenii să prezinte anomalii la nivelul acestora, ştiinţa a fost până acum incapabilă să dovedească fără urmă de îndoială de ce avem anumite pofte în anumite momente. Acestea fiind spuse, deşi ştiinţa nu a reuşit să afle motivul din spatele anumitor pofte, ea a reuşit totuşi să infirme unele teorii. Aşadar, răspunsul la întrebarea din titlu este că multe studii au arătat că poftele alimentare nu au nicio legătură cu nivelurile substanţelor nutritive din corp (cu excepţia unor cazuri rare, cum ar fi tulburarea cunoscută sub numele de Pica, tulburare ce face ca organismul să râvnească la pământ sau argilă ca reacţie la nivelurile scăzute de fier sau zinc. Cum niciunul din cunoscuţii mei nu a poftit vreodată la pământ la 2 dimineaţa, mă voi concentra asupra persoanelor obişnuite şi voi vorbi despre Pica în secţiunea de date suplimentare de mai jos).

Deci, dacă nu e vorba de faptul că organismul caută anumite substanţe nutritive, atunci de ce poftim la anumite alimente ciudate uneori? În prezent, cea mai acceptată teorie privind motivul pentru care avem poftele pe care le avem este aceea că oamenii râvnesc la mâncare drept rezultat al unei reţele complexe de factori psihologici, sociali şi culturali, care pot fi puternic influenţaţi de sugestiile înconjurătoare. Sună într-o anumită măsură a scuză, ştiu. Dar haide să analizăm câteva exemple pentru a încerca să clarificăm lucrurile.

Să luăm, de exemplu, faptul că americancele menţionează ciocolata ca pe cel mai „poftit” aliment (apropo, japonezele au menţionat sushi-ul ca fiind numărul 1). 50% din femeile din SUA spun că pofta de ciocolată este cea mai puternică la începutul ciclului menstrual. Dacă aceasta ar fi cauzată de deficienţele nutriţionale, te-ai aştepta ca ea să scadă după instalarea menopauzei sau chiar şi pe termen scurt, odată cu un aport suficient din acea substanţă nutritivă. Un sondaj din 2009 a descoperit că asta nu se întâmplă. Şi atunci ce e cu pofta de ciocolată în timpul menstruaţiei? Se crede că cea mai probabilă cauză a acestei pofte sunt neurotransmiţătorii din creier responsabili cu starea de bine, precum serotonina, care sunt eliberaţi după ce mâncăm dulciuri şi carbohidraţi. Deşi nu sunt femeie, pot să-mi imaginez că, dacă aş fi în perioada menstruaţiei, mi-aş dori un mic desert de „stare de bine” care să meargă cu felul principal compus din crampe, dureri de cap şi senzaţie de balonare.

Acelaşi gen de lucru poate fi observat în numeroase tipuri de pofte de anumite alimente. Pentru a înţelege de ce, haide să aruncăm o privire asupra mecanismelor care controlează senzaţia normală de foame. Aceasta este reglată de un sistem complex de hormoni şi neurotransmiţători, care joacă diferite roluri în cadrul proceselor normale ale corpului. În mare parte, ea este controlată de eliberarea de hormoni din hipotalamus, o regiune a creierului, cât şi de un hormon aflat în circulaţie periferică, eliberat de celulele grase, cunoscut drept leptină.

Senzaţia de foame poate fi precedată de mai multe lucruri, precum o creştere a nivelului insulinei, care provoacă o scădere a nivelului de glucoză din sânge. Studiile au arătat că o scădere de aproximativ 10% a nivelului de glucoză din sânge apare aproape înainte de fiecare masă. Şi eliberarea unui hormon pe nume grelină va provoca apariţia foamei. Stimulenţii cunoscuţi drept neuropeptida Y şi anandamida te determină şi ei să-ţi doreşti o gustare, anandamida legându-se de receptorii canabinoizi – aceiaşi receptori care îţi dau o poftă nebună de mâncare dacă fumezi marijuana.

Pentru a lupta împotriva nevoii de a te îndopa cu dulciuri, mecanismul principal al corpului prin care acesta îţi spune că eşti plin este eliberarea de leptină. Leptina contracarează efectele neuropeptidei Y şi ale anandamidei. Ea ajută şi la producerea unui alt inhibitor al poftei de mâncare, cunoscut drept alfa-MSH (hormonul melanocito-stimulator). Aşa cum v-aţi putea aştepta, s-a demonstrat că absenţa nivelurilor normale de leptină duce la supraalimentare şi la obezitate severă. Un alt hormon care inhibă pofta de mâncare este colecistochinina. În plus, ea stimulează corpul să digere grăsimile şi proteinele.

Fie că îţi stimulează sau inhibă pofta de mâncare, pornirea generală care te face să-ţi doreşti să mănânci poate fi reglată parţial de oricare dintre aceste mecanisme. Producţia lor anormală sau inhibiţia lor pot duce şi ele la diverse tipare alimentare.

O consecinţă chimică a consumării diferitelor tipuri de alimente joacă şi ea un rol în determinarea cantităţii de hrană consumate. Aşa cum am menţionat mai devreme, consumarea diferitelor tipuri de alimente poate declanşa eliberarea neurotransmităţorilor din creier responsabili cu starea de bine. Rezultatul poate fi un comportament asemănător dependenţei în ceea ce priveşte modul în care mâncăm. De exemplu, consumarea de proteine va duce la producerea unui aminoacid numit tirozina. Asta ajută la producerea de dopamină, norepinefrină şi epinefrină. Dopamina este responsabilă pentru învăţatul determinat de recompensă de la nivelul creierului.

Consumarea de carbohidraţi precum zaharurile, pâinea şi pastele va declanşa o creştere a producţiei de insulină. Nivelurile de insulină rezultate ajută la eliminarea unei părţi din aminoacizii din sânge. Ceea ce rămâne este un aminoacid numit triptofan. El este transformat în serotonină la nivelul creierului. Serotonina ajută la inducerea sentimentelor de bunăstare şi fericire. Ea este şi neurotransmiţătorul pe care anumite antidepresive încearcă să-l stimuleze.

Aşa cum am menţionat anterior, femeile însărcinate sunt văzute de societate ca fiind cele mai mari pofticioase, din cauza faptului că „au nevoie de anumite substanţe nutritive”. Dar, în loc să fie vorba de lipsa anumitor substanţe nutritive din mâncare, cauza pare să fie aceeaşi ca mai sus. Femeile însărcinate au niveluri hormonale foarte diferite faţă de cele normale. Aceşti hormoni determină, printre altele, o „ascuţire” a simţului olfactiv şi a celui gustativ. Lăsând deoparte nivelurile diferite de hormoni care ar putea induce senzaţia de foame, se crede că din cauza acestor simţuri ascuţite anumite mâncăruri şi mirosuri pot fi mai îmbietoare sau mai repulsive. Drept urmare, asta le poate face să poftească uneori la anumite alimente pe care n-ar dori niciodată să le consume nefiind însărcinate, dar pe care acum le consideră ca fiind cele mai delicioase de pe pământ.

Dovada auxiliară a faptului că poftele sunt determinate de aceste mecanisme complexe mediate de hormoni şi neurotransmiţători şi nu de nevoile nutriţionale poate fi găsită în numărul şi felul poftelor pe care le avem. Un studiu din 2004 a arătat că grupurile de oameni forţate să consume doar o băutură proteică nu prea gustoasă, cu aromă de vanilie, timp de 5 zile, au poftit la aceeaşi băutură odată ce li s-a permis să înceapă din nou să aibă un regim alimentar normal. Consumarea unor cantităţi mari de alimente care ne stimulează centrii recompensei va face ca procesele normale care stimulează aceiaşi centrii să scadă producţia, în încercarea de a nu suprasolicita organismul. Rezultatul este acelaşi tip de toleranţă pe care o resimt anumiţi consumatori de droguri. În cele din urmă, consumarea unui singur baton de ciocolată nu-ţi mai potoleşte pofta şi, înainte să-ţi dai seama, înfuleci o pungă întreagă de bomboane de ciocolată Hershey’s Kisses doar pentru a te simţi iar normal. Ah, soluţia alimentară pentru dependenţii de ciocolată a fost descoperită! Cu cât mănânci mai mult un aliment, cu atât mai mult îţi vei dori să-l mănânci.

Aşa că data viitoare când vedeţi o femeie însărcinată mâncând un sandviş cu murături şi brânză şi bând apoi un pahar de suc rece de grepfrut, staţi liniştiţi, cel mai probabil hormonii şi neurotransmiţătorii din corpul ei au luat-o razna şi nu e vorba de faptul că organismului ei îi lipseşte o anumită substanţă nutritivă din acele alimente. Dacă vreţi să vă reduceţi poftele, respectarea dictonului „totul cu moderaţie” poate fi de ajutor. La fel şi exerciţiile fizice. Alimentează-te corect şi fă exerciţii fizice – e cea mai bună cale să-ţi creşti durata vieţii şi să-ţi şi îmbunătăţeşti calitatea vieţii pe termen lung. Serios, du-te şi mănâncă nişte legume proaspete şi fă câteva exerciţii cardio. La bătrâneţe îţi vei mulţumi singur şi, în multe din cazuri, vei observa relativ repede unele beneficii chiar şi în prezent.

Date suplimentare:
•    Aşa cum am menţionat mai sus, există o boală numită Pica. Această tulburare este caracterizată de pofta de materii non-alimentare. Dacă mănânci acel lucru o singură dată nu înseamnă că ai Pica. Pentru a fi diagnosticat de doctor cu această boală trebuie să prezinţi comportamentul mai mult de o lună şi să fii la o vârstă sau la un nivel de maturitate la care acesta să fie considerat nepotrivit. De exemplu, să mănânci hârtie, cretă, nisip, sticlă, baterii şi monede. Aşa cum am spus înainte, există unele cazuri în care copiii, indivizii subnutriţi şi femeile însărcinate încep să poftească la pământ şi argilă ca reacţie la nivelurile scăzute de fier şi zinc. În acele cazuri, pofta va dispărea după ce nivelurile vor reveni la normal.

•    Există şi cazuri cronice de Pica, iar acestea nu au de-a face cu nivelurile nutriţionale din organismul persoanei. Un caz extrem a fost cel al unei femei din Florida. Adele Edwards, care are acum 32 de ani, mănâncă spuma din canapele de peste 21 de ani. În 2011, ea consuma, în medie, echivalentul a trei perne pe săptămână. Ea a afirmat atunci că în anul precedent consumase aproximativ şapte canapele! Presupun că e şi asta o cale de a scăpa de o canapea veche.

•    85% dintre bărbaţi sunt de părere că este satisfăcător să cedezi unei pofte alimentare. Doar 57% dintre femei spun acelaşi lucru. Ca să vă tachinez puţin, doamnelor, voi spune că acest sondaj nu face decât să valideze convingerea bărbaţilor că nu sunteţi niciodată satisfăcute, indiferent ce lucruri bune vă apar în cale.



Traducere de Ana Dumitrache după myth-or-fact-the-human-body-craves-foods-that-have-nutrients-it-currently-is-short-on, cu acordul autorului.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.