Ochii noştri reprezintă ferestrele către lumea exterioară. Sistemul vizual ne oferă o cantitate imensă de informaţii legate de mediul care ne înconjoară. O scurtă privire ne oferă detalii despre mărimea, culoarea şi forma unui obiect.
Putem preciza de asemenea dacă un obiect se află în mişcare, viteza şi direcţia de deplasare a acestuia în acest caz. Milioane de oameni se confruntă cu probleme ale ochilor. Dacă sunt lăsate netratate, multe dintre aceste afecţiuni pot conduce la orbire.
Glaucomul
Ce este acesta?
Glaucomul reprezintă un grup de tulburări cauzate de creşterea presiunii din interiorul globului ocular. În cazul unui ochi normal, un lichid numit umoarea apoasă este produsă şi drenată în mod constant. În caz de glaucom, umoarea apoasă se acumulează şi creşte presiunea din interiorul ochiului. O astfel de presiune crescută poate deteriora nervul optic, fie direct, fie prin restricţionarea fluxului de sânge, ducând astfel indirect la deteriorarea nervului optic. Această deteriorare poate duce la apariţia unor pete oarbe la nivelul câmpului vizual. În absenţa unui tratament adecvat efectuat la timp glaucomul poate provoca orbirea permanentă.
Simptome
Glaucomul poate conduce la pierderea vederii periferice, fotofobie, orbire, afectarea vederii nocturne, vedere înceţoşată.
Factorii de risc:
Vârsta: pe măsură ce oamenii înaintează în vârstă, riscul de apariţie al glaucomului creşte.
Rasa: afro-americanii prezintă un risc de 3-4 ori mai crescut de a face glaucom decât populaţia albă.
Antecedentele heredo-colaterale: dacă un părinte suferă de glaucom, copiii prezintă un risc cu 20% mai crescut de a suferi de glaucom. Dacă un frate are glaucom, fraţii şi surorile au o şansă de 50% de a avea glaucom.
Persoanele cu diabet zaharat au un risc de 3 ori mai mare de a avea glaucom decât persoanele fără diabet zaharat.
Leziunile oculare: prezenţa unor leziuni la nivelul ochiului creşte riscul de a face glaucom.
Utilizarea corticosteroizilor: persoanele care consumă medicamente cu corticosteroizi au un risc mai mare de a evolua spre glaucom.
Diagnosticul se poate realiza prin tonometrie, examinarea nervului optic şi a câmpului vizual. Tonometria măsoară presiunea globului ocular. O presiune crescută la nivelul globului ocular poate sugera prezenţa unui glaucom. Examinarea nervului optic presupune examinarea retinei de către un oftalmolog care va verifica prezenţa unei eventuale afectări a acesteia.
Examinarea câmpului vizual: câmpul vizual al unui pacient (zona din faţă) va fi mapat pentru a verifica pierderea vederii.
Nu se cunoaşte nici un tratament pentru glaucom şi în cazul în care nervul optic este deteriorat acesta nu poate fi refăcut. Cu toate acestea, efectele şi progresia glaucomului pot fi controlate prin scăderea presiunii intraoculare. Printre medicamentele care reduc producţia de umoare apoasă se numără: beta-blocantele, alfa-adrenergicele, inhibitorii anhidrazei carbonice. Medicamentele care cresc fluxul de umoare apoasă sunt: prostaglandinele, prostamidele. O altă posibilitate de tratament este reprezentată de intervenţiile chirurgicale care urmăresc îmbunătăţirea fluxului de umoare apoasă., implantarea unui dispozitiv pentru a drena lichidul de la nivelul ochiului.
Ştiaţi că?
Glaucomul afectează 3-4 milioane de oameni în SUA şi 50 milioane de oameni din întreaga lume.
Glaucomul reprezintă o cauză principală a pierderii vederii în Statele Unite.
Limitele normale ale presiunii intraoculare sunt 10-22 mm Hg.
Cataracta
Cum se poate defini?
În cazul ochiului sănătos lumina străbate o lentilă clară înainte de a ajunge la nivelul retinei. Lentila concentrează lumina pe retină. În situaţia în care ochiul este afectat de cataractă obiectivul devine tulbure. Această opacifiere denaturează razele de lumină şi previne fixarea luminii pe retină. Acest lucru duce la o denaturare a acuităţii vizuale a unei persoane. Lentila ochiului este compusă în principal din proteine. Cataracta este produsă de modificări ale compoziţiei chimice a cristalinului. Odată cu înaintarea în vârstă lentila se îngroaşă şi devine mai puţin clară.
Simptome
Cataracta poate cauza: vedere înceţoşată, vedere dublă (diplopie), scăderea acuităţii vizuale nocturne. Datorită acesteia, atunci când citim am putea necesita o lumină mai puternică.
Factorii de risc
Vârsta: pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, creşte riscul apariţiei cataractei. Aproximativ 50% din totalul persoanelor din SUA cu vârstă de peste 65 de ani suferă de cataractă.
Radiaţiile ultraviolete: expunerea excesivă la soare creşte riscul apariţiei cataractei.
Fumatul: fumătorii au un risc mai crescut de a avea cataractă în comparaţie cu nefumătorii.
Leziuni oculare: leziunile de la nivelul ochiului cresc riscul de a dezvolta cataractă.
Diagnostic se stabileşte prin examinarea ochilor. Lentila ochiului unui pacient va fi examinată de un medic oftalmolog pentru a verifica dacă este prezentă cataracta.
Tratament
Tratamentul chirurgical implică îndepărtarea cataractei şi introducerea unei noi lentile la nivelul ochiului.
Ştiaţi că?
Termenul de "Cataractă" provine din latinescul ″cataracta″, care înseamnă "cascadă". Privitul printr-o cascadă este similar cu vederea determinată de prezenţa cataractei.
Pictorul impresionist Claude Monet (1840-1926) a avut cataractă şi până în 1922 a fost aproape orb. El a suferit o intervenţie chirurgicală pentru cataractă la ochiul drept în 1922. (Bibliografie: Stelle, M. and O'Leary, J.P. Monet's cataract surgery. American Surgeon, 67:196-198, 2001.)
Retinopatia diabetică
Cum se poate defini?
Corpurile noastre folosesc produsele alimentare ca sursă de energie. Principala sursă de energie din alimente este glucoza, o formă de zahăr. Pe măsură ce mâncarea este digerată, ea se descompune în molecule de glucoză care intră în fluxul sanguin şi sunt distribuite la nivelul celulelor din tot corpul. Cu toate acestea, pentru ca glucoza să poată intra în celule este necesară prezenţa insulinei, un hormon produs de pancreas.
În mod normal este secretată suficientă insulină pentru a permite pătrunderea glucozei produse în celule. Cu toate acestea, la persoanele care suferă de diabet zaharat insulina fie nu este produsă în cantitate suficientă, fie celulele nu răspund corect la insulină. Ca rezultat, glucoza rămâne în sânge şi celulele sunt private de sursa lor principală de energie.
Nivelurile ridicate de zahăr din sânge afectează multe ţesuturi din organism inclusiv pielea, inima, rinichii, sistemul nervos, picioarele, dinţii, gingiile şi ochii. Retinopatia diabetică se referă la deteriorarea vaselor de sânge de la nivelul retinei cauzată de diabet. Aceste vase de sânge asigură aportul de oxigen şi substanţe nutritive la nivelul retinei. În cazul în care vasele de sânge sunt deteriorate pereţii acestora slăbesc şi uneori se rup producând scurgeri de lichid în retină şi ducând la edemaţierea retinei. Pe măsură ce noi vase de sânge proliferează pe retină se poate ajunge la înceţoşarea vederii sau la orbire temporară. Se poate forma ţesut cicatricial care provoacă orbirea în zonele în care vasele de sânge îmbătrânite au fost ataşate la nivelul retinei.
Imagine de la nivelul retinei care arată vase de sânge noi anormale şi ţesut cicatricial prezente în stadiul avansat al neuropatiei retinei. Imagine modificată după Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases and National Eye Institute, National Institutes of Health
Simptome
Neuropatia diabetică poate provoca: prezenţa unor pete la nivelul câmpului vizual, pierderea vederii, diminuarea vederii nocturne, vedere înceţoşată.
Factorii de risc sunt reprezentaţi de:
Prezenţa diabetului
Bolile renale: persoanele cu boli de rinichi au un risc crescut de a dezvolta retinopatie diabetică.
Hipertensiunea arterială: persoanele cu hipertensiune arterială au un risc crescut de a dezvolta retinopatie diabetică.
• Nivelul ridicat de grăsimi din sânge: persoanele cu dislipidemii au un risc crescut de a face retinopatie diabetică.
• Obezitatea: persoanele supraponderale au un risc crescut de a face retinopatie diabetică.
• Sarcina: femeile însărcinate au un risc crescut de a dezvolta retinopatie diabetică.
Diagnostic
Examinarea ochilor: oftalmologul va urmări prezenţa unui edem la nivelul retinei, neovascularizaţia la nivelul vaselor de sânge, afectarea nervului optic şi existenţa unei dezlipiri de retină.
Tratament
Fotocoagularea: foloseşte laserul pentru a opri sângerarea vaselor de sânge retiniene.
Vitrectomia: presupune îndepărtarea ţesutului vitros şi cicatricial şi apoi înlocuirea cu un lichid clar.
Ştiaţi că?
Potrivit National Eye Institute, retinopatia diabetică este principala cauză de orbire în rândul americanilor adulţi. Retinopatia diabetică este responsabilă pentru 12% din toate cazurile noi de orbire în SUA (Bibliografie: EJ Duh, și Aiello, LP Pathobiology, L.P. Basic Pathobiology of the eye and its complications, in Porte, Jr. et al., editors, Ellenberg & Rifkin's Diabetes Mellitus, New York: McGraw-Hill 2002).
Degenerescenţa maculară legată de vârstă
Cum o definim?
După cum sugerează şi numele său, degenerescenţa maculară legată de vârstă (DMV) apare atunci când macula degenerează odată cu înaintarea în vârstă. Macula este situată în centrul retinei şi furnizează informaţii pentru vederea fină legată de privirea drept înainte. Afectarea maculei produce probleme cu vederea centrală.
Cauza exactă a DMV nu este cunoscută. Din anumite motive macula nu poate primi substanţele nutritive de care are nevoie pentru a supravieţui şi degenerează.
Simptomele
DMV poate conduce la: dificultatea citirii unei cărţi, diminuarea culorilor, prezenţa unor pete oarbe la nivelul câmpului vizual central.
Factorii de risc
Sexul: femeile sunt mai predispuse decât bărbații.
Fumatul: fumatul poate creşte riscul de DMV
Antecedentele heredo-colaterale: DMV poate coexista şi la alţi membrii ai familiei.
Colesterolul: persoanele cu un nivel ridicat de colesterol în sânge pot prezenta un risc mai mare de a dezvolta DMV.
Diagnosticarea
Examinarea ochilor: medicul oftalmolog va urmări dacă există probleme la nivelul maculei.
Angiofluorografia: pacientului i se injectează un colorant intravenos. Fotografiile sunt efectuate pe măsură ce colorantul trece prin vasele de sânge ale retinei.
Tratament
Fotocoagularea: utilizează laserul pentru a distruge vasele de sânge anormale care se dezvoltă în interiorul maculei.
Există două tipuri de DMV:
DM nonexudativă: cel mai frecvent tip de DM. Este întâlnită la aproximativ 90% din cei afectaţi de boală. DM nonexudativă conduce la pierderea lentă de celule retiniene din maculă. De aceea vederea centrală se pierde lent.
DM exudativă: o formă mai puţin frecventă, dar mai gravă a bolii, deoarece duce la pierderea severă a vederii. DM exudativă apare atunci când apar vase de neoformaţie în spatele retinei lângă maculă. Aceste vase de neoformaţie sunt fragile şi pot duce la sângerări în interiorul maculei.
Traducere realizată de Ecaterina Pavel după http://faculty.washington.edu/chudler/eyed.html, cu acordul editorului.
