Moartea nu vă poate opri organismul de la a face unele din lucrurile de care poate chiar vă bucuraţi cât sunteţi în viaţă. E vorba de funcţiile de bază. Anumite funcţii ale corpului continuă să funcţioneze pentru minute, ore, zile şi chiar săptămâni după moarte.
Nu o să credeţi ce fel de lucruri poate face un organism trecut în nefiinţă cu timpul infinit pe care îl are după moarte.
Apropo, acest articol nu este recomandat celor cu stomacul slab.
10. Creşterea unghiilor şi a părului (tehnic vorbind, nu e tocmai exact)
Aceasta este o funcţie mai degrabă aparentă, nu una reală. Corpul nu produce mai mult păr sau unghii, dar ambele „cresc” în următoarele zile de după moarte. De fapt, pielea îşi pierde hidratarea (un fenomen la care companiile de cosmetice lucrează din greu pentru a găsi o cremă salvatoare) şi se retrage, iar astfel este expus mai mult păr şi unghiile par mai lungi. Ţinând cont că măsurăm lungimea părului sau a unghiilor din punctul unde acestea fac contact cu pielea şi până la vârful firului de păr, atunci părul şi unghiile chiar au „crescut”.
9. Activitatea cerebrală (cu medicamente)
Unul dintre efectele secundare ale tehnologiei moderne este o confuzie dintre a fi mort şi a fi viu. Activitatea cerebrală poate lipsi aproape în totalitate, dar inima poate pompa în continuare. Dacă inima se opreşte pentru un minut, nu există respiraţie, iar persoana moare oricum, majoritatea doctorilor declară persoana decedată, deşi, tehnic, creierul lor funcţionează în continuare câteva minute. Celulele din creier petrec acele minute zbătându-se după oxigenul şi nutrienţii necesari pentru a rămâne în viaţă, până în punctul când se lezează iremediabil, chiar dacă inima poate porni din nou. Acele minute până când distrugerile sunt iremediabile pot fi prelungite cu medicamentele potrivite, în anumite circumstanţe. Ideal, acest lucru oferă doctorilor şansa de a te salva, dar nimic nu este garantat. Majoritatea dintre voi vă gândiţi „Ce amuzant! Cea mai mare problemă cu moartea este să fie rapidă şi nedureroasă, fără şansa ca un creier viu să rămână blocat într-un corp mort pentru zile în şir”. Dar acum nu trebuie să vă mai faceţi griji pentru asta.
8. Celulele pielii cresc
Aceasta este o funcţie a diferitelor părţi ale organismului ce moare desfăşurată la nivele diferite. În timp ce lipsa circulaţiei sângelui poate ucide creierul în câteva minute, alte celule nu necesită o grijă la fel de delicată. Celulele pielii, ce iau contactul cu exteriorul, se hrănesc cu substanţe introduse prin procesul de osmoză, iar astfel pot rămâne vii pentru mai multe zile. Este un lucru bun că nu au creier, şi îmi pare rău pentru ele, săracele organisme cu un destin tragic.
7. Urinatul
Urinatul, ne gândim noi, este o funcţie voluntară. În mare avem dreptate, doar dacă nu se întâmplă ceva cu adevărat amuzant. Cu toate acestea, urinarea nu este o funcţie voluntară. Niciodată nu trebuie să ne gândim la asta, deoarece o anumită parte a creierului mereu se va ocupa de urinat. E aceaşi parte care este implicată în regularea respiraţiei, a bătăilor inimii, de aceea unii oameni tind să urineze involuntar când sunt în stare de ebrietate. Partea din creier care ţine sfincterul uretrei închis este inhibată. (mai mult alcool va inhiba porţiunile ce controlează respiraţia şi bătăile inimii, de aceea prea mult alcool este periculos) Deşi rigor mortis întăreşte muşchii, acest lucru nu se întâmplă decât la câteva ore după moarte. Imediat după moarte, muşchii se relaxează, de aceea oamenii urinează după ce mor.
6. Defecarea
Cu toţii ştim că pe timp de stres eliminăm reziduuri, de multe ori în faţa oamenilor. Corpul îşi relaxează anumiţi muşchi şi atunci lucrurile chiar...progresează. În cazul unui organism mort, tot procesul este ajutat de gazele produse în interiorul corpului. Acest lucru se poate întâmpla la câteva ore după moarte. Ore. Se consideră că fetuşii pot defeca în uter (e adevărat!), acest proces poate fi primul şi ultimul pe care îl facem în viaţă. Asta chiar pune lucrurile într-o altă lumină, nu?
5. Digestia
Se pare că atunci când murim, nu doar eliminăm „chestii”, ba chiar producem mai multe. Sau, măcar ceva se produce mai mult. Aţi uitat că împărţim corpul cu foarte multe creaturi, multe din ele fiind benefice. Bacteriile din interiorul intestinului nu mor dacă noi o facem. Deşi multe din ele sunt parazite, altele sunt ajutoare formidabile în digestie, şi chiar lucrează pentru noi. Ele îşi continuă munca deşi suntem morţi. Altele se hrănesc cu mucoasa intestinului producând mai mult gaz ce va împinge „lucrurile” înainte.
4. Erecţia şi ejacularea
Când inima opreşte circulaţia sângelui în corp, acesta se deplasează spre zonele cele mai joase ale corpului. Uneori oamenii mor stând în picioare, alteori mor stând întinşi cu faţa în jos. Cred că toată lumea de aici este destul de raţională să înţeleagă cam spre ce zone se duce sângele. Între timp, din discuţia cu relaxarea muşchilor după moarte, am înţeles că nu durează prea mult. Unele tipuri de celule musculare sunt activate de ionii de calciu. După activare, celulele cheltuie energie pentru a da înapoi afară ionii de calciu. După moarte, membrana celulelor devine mai permeabilă pentru calciu, iar celulele nu mai consumă energie încercând să scoată calciul afară, iar astfel muşchiul se contractă. Acest lucru duce la rigor mortis şi chiar la ejaculare. Este real. Se întâmplă. Acum să nu ne mai gândim la asta din nou.
3. Mişcarea muşchilor
Deşi creierul poate muri, alte zone ale sistemului nervos pot rămâne funcţionale. Asistentele au spus că au văzut reflexe, ce implicau transmitere nervoasă prin măduva spinării şi nu prin creier, aceste reflexe ducând la o mişcare a muşchilor şi la spasme după moarte. Unii au spus că au văzut mişcări superficiale ale toracelui după moarte. (Deşi e posibil ca doctorul să fi greşit pe undeva în acest caz.)
2. Vocalize
Corpul nostru este practic un sac de gaz şi substanţă susţinută de oase (şi oasele la rândul lor sunt umplute de aceeaşi substanţă). Descompunerea se produce când bacteriile încep lucrul şi proporţiile de gaz cresc. Şi având multe bacterii în interior, gazul se adună în interior. Am văzut diferite moduri prin care se elimină. Unul dintre acestea este prin trahee. Deoarece rigor mortis întăreşte toţi muşchii, chiar şi cei ce controlează corzile vocale, această combinaţie conduce la nişte sunete sinistre venite din corpul celui mort. Oamenii aud gemete sau chițăiri venite de la morţi şi de ce au stat prin preajmă să se asigure că organismul este mort de-a-binelea în loc să urineze pe podea şi să fugă pentru viaţa lor, nu pot să înţeleg.
1. Naşterea
Oh. Nu se poate! Nici o scena din “Twilight” nu poate fi mai proastă decât aşa ceva. Întorcându-ne pe timpul când oamenii se năşteau precum muştele, unele femei mureau însărcinate, iar uneori era prea frig pentru a le putea înmormânta. Aceasta a condus la termenul de “naştere în sicriu”. Gazele acumulate în interiorul corpului, în combinaţie cu carnea înmuiată, au fost de ajuns pentru a face ca corpul să expulzeze fetusul. Aceste cazuri au fost rare şi au dat naştere multor zvonuri, dar au fost consemnate înainte de apariţia îmbălsămării şi a înmormântărilor rapide. Sună ca o scenă desprinsă din unul dintre romanele lui Edgar Allan Poe, dar chiar s-a întâmplat. Şi acesta este încă un motiv pentru care să fim bucuroşi că trăim într-o societate modernă.
Bucură-te de mâncarea rămasă. Şi încearcă să nu te gândeşti la ce ai face după ce mori.
Textul reprezintă traducerea articolului 10 Bodily Functions That Continue After Death, publicat de io9.com.
Traducerea: Duceac Irina
