Cum se manifestă intoxicaţiile cu benzen? Dar cele cu toluen? Cât de importanţi sunt hormonii tiroidieni? Ce sunt astrocitele? Ce sunt trofinele? Ce este sebumul? Cu cât timp întârzie sinapsele impulsul nervos? Detalii, în continuare.
Corpul uman. 10 aspecte puţin ştiute (15)
1. Benzenul este un lichid inflamabil şi liposolubil (se dizolvă în grăsimi). Datorită proprietăţii sale de a fi liposolubil, intoxicaţiile cu benzen se produc frecvent prin contactul cu pielea. Intoxicaţiile acute sunt de obicei accidentale, datorate confuziei cu băuturile alcoolice, iar cele cronice sunt datorate expunerii în mediul industrial – benzenul este folosit ca solvent, diluant sau degresant.
Intoxicaţia acută: inhalarea benzenului produce iniţial o stare de excitaţie euforică, apoi narcoză şi deces, iar la nivel local benzenul are efecte iritante.
Intoxicaţia cronică: benzenul acumulat în organism ajunge să fie depus la nivelul măduvei hematogene – alterează producerea şi maturarea leucocitelor.
Doza letală de benzen ingerat este de 15 ml, iar tratamentul constă în menţinerea funcţiilor vitale – respiratorie şi cardiacă.
2. Proprietăţile toluenului sunt asemănătoare benzenului, cu diferenţa că este mai puţin volatil. Efectele intoxicaţiei acute sunt mai grave decât în cazul benzenului – este mai iritant, iar efectul narcotic este de durată. Narcoza datorată toluenului se produce mai rar deoarece expunerea pe o perioadă îndelungată nu este posibilă din cauza iritaţiei puternice. Intoxicaţia cronică cu toluen produce tulburări neuropsihice, cefalee, oboseală şi tulburări digestive. În cazul ingestiei, doza letală de toluen este de 15 ml, iar tratamentul este nespecific – menţinerea funcţiilor vitale.
3. Tiroida secretă doi hormoni: tiroxina şi triiodotironina. Tiroxina conţine 4 atomi de iod, iar triiodotironina, după cum îi spune şi numele, conţine 3 atomi de iod. Ceea ce este interesant, este faptul că tiroxina poate fi deiodată. Pierzându-şi un atom de iod, ea se transformă în triiodotironină.
4. În urma unui experiment, s-a constatat faptul că lipsa tiroidei la amfibieni are drept efect oprirea metamorfozei: mormolocii nu se mai transformă în broaşte. În schimb, dacă în apa în care se găsesc mormolocii se adaugă cantităţi foarte mici de tiroxină, procesul metamorfozării se grăbeşte, iar în câteva zile mormolocii se transformă în broaşte pitice. Iată cât de importanţi sunt hormonii tiroidieni pentru diferenţierea celulară şi tisulară.
5. Astrocitele sunt celule gliale de formă stelată, cu rol în metabolismul şi funcţionalitatea neuronilor. Ele stochează glicogen (polizaharid compus din mai multe molecule de glucoză) pentru nevoile energetice neuronale. Aşadar, neuronii sunt mari consumatori de glucoză. În plus, astrocitele active intervin în cazul leziunilor neuronale pentru a „curăţa” locul. Astrocitele sunt cele mai mari şi cele mai numeroase celule gliale.
6. Un alt tip de celule gliale sunt oligodendrogliile, care spre deosebire de astrocite, sunt mici, cu puţine prelungiri şi depozitează glicogen în cantităţi infime.
7. În interiorul organismului, calciul se poate găsi legat de proteine (în special de albumine), astfel încât 1g de proteine poate conţine 0,55- 0,85 mg de calciu.
8. Una dintre caracteristicile funcţionale ale sinapselor este întârzierea impulsului nervos. Atunci când impulsul nervos trece de la un neuron la altul, intervine o întârziere de 0,5-1 ms. Acest timp este necesar pentru străbaterea de către impulsul nervos a fantei sinaptice.
9. Trofinele reprezintă totalitatea principiilor alimentare: glucide, lipide, proteine, vitamine, substanţe minerale, aminoacizi esenţiali. Trofinele intervin în buna funcţionare a organismului.
10. Sebumul este un amestec de lipide, dintre care enumerăm trigliceridele şi colesterolul.
Corpul uman, 10 lucruri puţin ştiute (17)
