Hepatita virală de tip B este şi ea, ca şi hepatita virală de tip A, o boală inflamatorie a ficatului, dar mult mai gravă prin capacitatea acesteia de cronicizare. Infecţia cu virusul hepatitei B poate fi diagnosticată făcând anumite teste speciale din sânge.
Virusul hepatitei B se transmite de la o persoană la alta prin fluide corporale, inclusiv sânge, lichid seminal (din spermă) sau secreţii vaginale. Virusul poate fi transmis şi de la mamă la făt, în timpul sarcinii.
Infecţia cu virusul hepatic de tip B poate evolua sub două forme – forma acută care se vindecă şi forma acută care cronicizează, ajungându-se uneori la ciroză hepatică.
Infecţia acută
Infecţia acută evoluează rapid şi se poate vindeca singură, fără tratament. Ca la hepatita de tip A, există bolnavi care fac forme asimptomatice. La alţi bolnavi simptomele dispar după 3 – 4 săptămâni, iar vindecarea completă se produce în aproximativ 8 săptămâni. O infecţie acută devine cronică atunci când virusul este prezent mai mult de 6 luni, infecţia cronică având consecinţe mult mai grave. Vindecarea duce la formarea de anticorpi anti – B, care vor proteja organismul de o nouă infectare. Statisticile arată că 85% dintre adulţii infectaţi cu virusul hepatic B se vor reface complet.
Infecţia cronică
Infecţia cronică apare la aproximativ 90% din copiii infectaţi la naștere cu virusul hepatic de tip B, la 30% din copiii infectaţi între 1 şi 5 ani şi în 10% din celelalte cazuri. În tratarea infecţiei cu virusul hepatic B se poate folosi interferon. Acest medicament pe lângă avantaje are efecte adverse, iar procentajul de vindecare este mai mic de jumătate. Mai există şi alte medicamente, mai eficiente şi cu mai puţine efecte adverse (lamivudină).
Cum putem preveni infecţia cu virusul hepatic B?
Te poţi proteja de infecţia cu virus hepatic B evitând contactul cu fluidele corporale ale unei persoane infectate sau care are deja hepatită de tip B. Poţi preveni infecţia prin evitarea partenerilor sexuali multiplii şi folosind prezervativul în cazul oricărui dubiu privind starea de sănătate a partenerului. Obiectele de uz personal nu se împrumută – periuţa de dinţi, lame de ras, acestea pot infecta persoana care le foloseşte. La saloanele de înfrumuseţare sau frizerii nu trebuie acceptat un instrument dacă nu a fost dezinfectat – foarfece, brici.
Vaccinul împotriva hepatitei B este cea mai eficientă metodă de prevenire a infecţiei cu virusul hepatic B. Vaccinul are o eficacitate de peste 90% şi asigură o protecţie împotriva infecţiei pentru cel puţin 12 ani. Care sunt persoanele cu risc sau la care vaccinarea este recomandată: toţi nou-născuţii sau tinerii sub 18 ani care nu au primit încă vaccinul; personalul care lucrează în spitale sau în închisori; pacienţii care suferă de o afecţiune ce impune primirea periodică de transfuzii de sânge sau folosirea aparatelor de dializă în afecţiuni renale.
Mai există varianta unei doze cu imunoglobuline anti-B. Dacă o persoană a fost expusă la virus, fără să fie vaccinată, se poate administra o doză de IGHB (imunoglobuline anti B), care va preveni infecţia apoi se va administra vaccinul anti-B în trei doze.
Cauza hepatitei de tip B a fost discutată încă din anii 40’, când a fost suspectat un virus transmis prin sânge. Primele descoperiri au fost făcute în 1963, de dr. Baruch Blumberg care descoperă “antigenul Australia”, o proteină din sânge care avea reacţii neobişnuite cu anticorpii pacienţilor care au primit transfuzii de sânge – prin care au fost infectaţi cu virusul hepatic de tip B.
Bibliografie
en.wikipedia.org/wiki/Hepatitis_B
www.hep.ro/informatii/hepatita-b/
