De fiecare dată când ne tăiem sau suferim o leziune, aşa cum ştim, sângerăm, dar în scurt timp sângerarea se opreşte. De ce se întâmplă acest lucru? De ce nu rămânem fără pic de sânge în corp atunci când ne rănim?


Hemostaza este răspunsul la aceste întrebări. Hemostaza este un proces de apărare datorită căruia organismul se opune hemoragiilor (lezarea unui vas sangvin care are ca urmare scurgerea mai mult sau mai puţin abundentă a sângelui).

Prima reacţie a organismului în cazul în care un vas sangvin este lezat este vasoconstricţia peretelui acestuia, reducându-se astfel fluxul de sânge ce ajunge la rană. Se formează, apoi, dopul plachetar (trombocitele se alipesc la marginea rănii). Dopul plachetar este o soluţie de moment pentru că nu reuşeşte să ofere control deplin asupra sângerării. Acesta este hemostaza primară.

După ce s-a trecut prin aceste etape, are loc hemostaza secundară, care mai este numită şi coagularea sângelui. Coagularea constă în transformarea sângelui din stare lichidă în stare de gel, adică, prin alte cuvinte, are loc formarea cheagului de sânge, ce opreşte definitiv sângerarea. Coagularea are loc în 3 etape.

1. Prima etapă este formarea tromboplastinei. Fără ionii de calciu, formarea acesteia este practic imposibilă şi coagularea nu va mai avea loc. Tromboplastina intervine în cea de-a doua etapă a coagulării.

2. Vitamina K are şi ea un rol important în coagularea sângelui. În prezenţa ei, ficatul fabrică protrombina (o proteină), care este transformată de tromboplastină în trombină.

3. Trombina transformă fibrinogenul, o substanţă ce se află în plasma sângelui, în fibrină insolubilă, o proteină de culoare alb-cenuşie. Fibrina formează o reţea, în ochiurile căreia se fixează elementele figurate, formându-se astfel cheagul de sânge.

Cheagul de sânge se retrage după câteva ore (între 2-24 ore). Acesta este dizolvat treptat, astfel reluându-se circulaţia în vasul afectat. Există cazuri când acest proces complex de hemostază nu funcţionează cum trebuie, astfel apărând diverse afecţiuni.

Hipocoagulabilitatea apare în urma scăderii concentraţiei unuia sau mai multor factori ce provoacă coagularea sângelui, aceasta având loc mai greu. Hipercoagulabilitate apare în urma creşterii concentraţiei unuia sau sau mai multor factori ai coagulării, apărând astfel depuneri în vasele sangvine, depuneri ce împiedică circulaţia normală a sângelui.

O altă afecţiune, de data aceasta mult mai gravă, este hemofilia. Este o boală ereditară, X-linkată, adică mutaţia ce o provoacă are legătură cu cromozomul X. De această boală suferă numai băieţii, prin moştenirea genei de la mamă, care este purtătoare. Hemofiliile sunt de 2 tipuri. Hemofilia A este forma severă a bolii, 80% din cei afectaţi de hemofilie suferind de această formă. Hemofilia B apare mult mai rar şi este o formă mai uşoară.

Suntem obişnuiţi ca, atunci când ne tăiem sau suferim o altă leziune minoră, sângerarea să se oprească de la sine. Însă, cei mai mulţi dintre noi sunt foarte norocoşi că nu suferă de o boală care să afecteze coagularea.





Bibliografie:
en.wikipedia.org/wiki/Hemostasis
en.wikipedia.org/wiki/Coagulation

Write comments...
symbols left.
Ești vizitator ( Sign Up ? )
ori postează ca „vizitator”
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.