Imaginați-vă că mergeți la spital pentru o infecție bacteriană la ureche și medicul vă spune: „Nu mai avem opțiuni”. Poate suna dramatic, dar rezistența la antibiotice împinge acest scenariu tot mai aproape de realitate pentru un număr tot mai mare de oameni. În 2016, o femeie din Nevada a murit din cauza unei infecții bacteriene care era rezistentă la toate cele 26 de antibiotice disponibile atunci în Statele Unite.
Numai în SUA apar anual peste 2,8 milioane de îmbolnăviri cauzate de bacterii rezistente la antibiotice. La nivel global, rezistența antimicrobiană este asociată cu aproape 5 milioane de decese pe an.
Bacteriile evoluează în mod natural în direcții care pot face medicamentele concepute să le omoare mai puțin eficiente. Însă, atunci când antibioticele sunt utilizate excesiv sau incorect în medicină ori în agricultură, aceste presiuni accelerează procesul de apariție a rezistenței.
Pe măsură ce bacteriile rezistente se răspândesc, tratamentele salvatoare de vieți se confruntă cu noi complicații – infecțiile comune devin mai greu de tratat, iar intervențiile chirurgicale de rutină devin mai riscante. Încetinirea acestor amenințări la adresa medicinei moderne necesită nu doar utilizarea responsabilă a antibioticelor și o bună igienă, ci și conștientizarea modului în care acțiunile cotidiene influențează rezistența.
De la apariția antibioticelor în 1910, odată cu introducerea Salvarsanului, un medicament sintetic folosit pentru tratarea sifilisului, oamenii de știință au tras semnale de alarmă cu privire la rezistență. Ca microbiolog și biochimist care studiază rezistența antimicrobiană, observ patru tendințe majore care vor modela modul în care societatea va face față rezistenței la antibiotice în următorul deceniu.
1. Diagnosticarea rapidă devine noua linie de apărare
Timp de decenii, tratarea infecțiilor bacteriene a implicat multă presupunere informată. Când un pacient foarte bolnav ajunge la spital și medicii nu știu încă exact ce bacterie provoacă boala, ei încep adesea cu un antibiotic cu spectru larg. Aceste medicamente omoară simultan multe tipuri de bacterii, ceea ce poate salva vieți – dar expun și o gamă largă de alte bacterii din organism la antibiotice. Unele bacterii sunt distruse, însă cele care rămân continuă să se multiplice și să transmită gene de rezistență între diferite specii bacteriene. Această expunere inutilă le oferă bacteriilor inofensive sau neimplicate în infecție șansa de a se adapta și de a dezvolta rezistență.
Prin contrast, antibioticele cu spectru îngust vizează doar un grup mic de bacterii. Medicii preferă, de regulă, acest tip de antibiotice, deoarece tratează infecția fără a perturba bacteriile care nu sunt implicate. Totuși, identificarea exactă a bacteriei responsabile poate dura câteva zile. În acest interval, medicii simt adesea că nu au de ales decât să înceapă un tratament cu spectru larg – mai ales dacă pacientul este grav bolnav.
Noile tehnologii ar putea însă accelera identificarea agenților patogeni bacterieni, permițând efectuarea testelor chiar lângă pacient, în loc ca probele să fie trimise în altă parte și să se aștepte mult timp pentru rezultate. În plus, progresele în secvențierea genomică, microfluidică și instrumentele bazate pe inteligență artificială fac posibilă identificarea speciilor bacteriene și a antibioticelor eficiente în ore, nu în zile. Instrumentele predictive pot chiar anticipa evoluția rezistenței.
Pentru clinicieni, teste mai bune ar putea ajuta la stabilirea unor diagnostice mai rapide și a unor planuri de tratament mai eficiente, care să nu agraveze rezistența. Pentru cercetători, aceste instrumente indică necesitatea urgentă de a integra diagnosticul cu rețele de supraveghere în timp real, capabile să urmărească tiparele de rezistență pe măsură ce apar.
Diagnosticarea, singură, nu va rezolva problema rezistenței, dar oferă precizia, viteza și avertizarea timpurie necesare pentru a rămâne cu un pas înainte.
2. Extinderea dincolo de antibioticele tradiționale
Antibioticele au transformat medicina în secolul al XX-lea, dar bazarea exclusivă pe ele nu va fi suficientă pentru secolul XXI. Fluxul de noi antibiotice rămâne alarmant de redus, iar majoritatea medicamentelor aflate în dezvoltare sunt structural similare cu antibioticele existente, ceea ce le poate limita eficiența.
Vidul descoperirii de antibiotice. În parte din cauza lipsei stimulentelor financiare pentru ca industria farmaceutică să investească în dezvoltarea antibioticelor, nu a mai apărut nicio clasă nouă de antibiotice din 1987.
Pentru a rămâne în avantaj, cercetătorii investesc în terapii netradiționale, multe dintre ele funcționând în moduri fundamental diferite față de antibioticele standard.
O direcție promițătoare este terapia cu bacteriofagi, care utilizează virusuri ce infectează și distrug selectiv bacteriile dăunătoare. Alți cercetători explorează terapii bazate pe microbiom, care refac comunitățile bacteriene sănătoase pentru a elimina agenții patogeni prin competiție.
Se dezvoltă și antimicrobiene bazate pe CRISPR, folosind instrumente de editare genetică pentru a dezactiva precis genele de rezistență. Noi compuși, precum peptidele antimicrobiene, care perforează membranele bacteriilor și le omoară, se dovedesc promițători ca medicamente de generație următoare. Între timp, oamenii de știință proiectează sisteme de livrare pe bază de nanoparticule, capabile să transporte antimicrobiene direct la locul infecției, cu mai puține efecte secundare.
Dincolo de medicină, cercetătorii analizează intervenții ecologice pentru a reduce circulația genelor de rezistență prin sol, ape uzate și materiale plastice, precum și prin cursuri de apă și alte rezervoare importante din mediu.
Multe dintre aceste opțiuni se află încă în stadii incipiente, iar bacteriile ar putea evolua în cele din urmă și în jurul lor. Totuși, aceste inovații reflectă o schimbare puternică: în loc să parieze pe descoperirea unui singur antibiotic care să rezolve problema rezistenței, cercetătorii construiesc un set de instrumente mai divers și mai robust pentru a combate bacteriile patogene rezistente la antibiotice.
3. Rezistența antimicrobiană în afara spitalelor
Rezistența la antibiotice nu se răspândește doar în spitale. Ea circulă prin oameni, animale sălbatice, culturi agricole, ape uzate, sol și rețelele globale de comerț. Această perspectivă mai largă, care ține cont de principiile „One Health” (O singură sănătate), este esențială pentru a înțelege cum se deplasează genele de rezistență prin ecosisteme.
Cercetătorii recunosc tot mai mult factorii de mediu și agricoli drept motoare majore ale rezistenței, la fel de importanți ca utilizarea greșită a antibioticelor în clinici/spitale. Aceștia includ modul în care antibioticele folosite în zootehnie pot genera bacterii rezistente care se transmit oamenilor; modul în care genele de rezistență din apele uzate pot supraviețui sistemelor de tratare și pot ajunge în râuri și sol; și felul în care fermele, stațiile de epurare și alte „puncte fierbinți” de mediu devin centre unde rezistența se răspândește rapid. Chiar și călătoriile internaționale accelerează transferul bacteriilor rezistente între continente în doar câteva ore.
Împreună, aceste forțe arată că rezistența la antibiotice nu este doar o problemă a spitalelor; este o problemă ecologică și socială. Pentru cercetători, aceasta înseamnă conceperea unor soluții interdisciplinare, care să integreze microbiologia, ecologia, ingineria, agricultura și sănătatea publică.
4. Politicile care vor decide ce tratamente vor exista în viitor
Companiile farmaceutice pierd bani atunci când dezvoltă noi antibiotice. Deoarece noile antibiotice sunt utilizate cu moderație pentru a le păstra eficiența, companiile vând adesea prea puține doze pentru a-și recupera costurile de dezvoltare, chiar și după ce Administrația pentru Alimente și Medicamente (FDA) aprobă medicamentele. Mai multe firme de antibiotice au intrat în faliment din acest motiv.
Pentru a stimula inovația în domeniul antibioticelor, SUA iau în considerare schimbări majore de politică, precum Legea PASTEUR. Acest proiect agreat de ambele partide propune crearea unui model de plată de tip abonament, care ar permite guvernului federal să plătească până la 3 miliarde de dolari producătorilor de medicamente, pe o perioadă de cinci până la zece ani, pentru accesul la antibiotice critice, în loc să plătească pe pastilă.
Organizațiile globale din domeniul sănătății, inclusiv Médecins Sans Frontières (Medici fără Frontiere), avertizează că legea ar trebui să includă angajamente mai ferme privind utilizarea responsabilă și accesul echitabil.
Chiar și așa, proiectul reprezintă una dintre cele mai importante propuneri de politică legate de rezistența antimicrobiană din istoria SUA și ar putea determina ce antibiotice vor exista în viitor.
Viitorul rezistenței la antibiotice
Rezistența la antibiotice este uneori prezentată ca o catastrofă inevitabilă. Dar realitatea este, cred eu, mai optimistă: societatea intră într-o eră a diagnosticelor mai inteligente, a terapiilor inovatoare, a strategiilor la nivel de ecosistem și a reformelor de politică menite să reconstruiască fluxul de antibiotice, alături de consolidarea utilizării responsabile.
Pentru public, aceasta înseamnă instrumente mai bune și sisteme de protecție mai solide. Pentru cercetători și decidenți politici, înseamnă colaborare în moduri noi.
Întrebarea nu mai este dacă există soluții la rezistența la antibiotice, ci dacă societatea va acționa suficient de repede pentru a le folosi.
Traducere după Antibiotic resistance could undo a century of medical progress de André O. Hudson, decan al Colegiului de Științe, profesor de biochimie, Rochester Institute of Technology (Institutul de Tehnologie din Rochester)
