Hamilton, William Rowan (Dublin, 4.08.1805 - Dunsink, 02.09.1865) a fost un matematician şi mecanician irlandez. Prima sa instruire a primit-o în familie şi prin studiul personal (fără a urma vreo şcoală înainte de a studia la universitate).
A fost un copil precoce: la trei ani învăţase engleza şi avea cunoştinţe înaintate de aritmetică; la 5 ani citea şi traducea din latineşte, greceşte, ebraică, mai apoi din franceză, italiană, din limbile orientale – astfel că la 13 ani cunoştea tot atâtea limbi câți ani avea; după această perioadă se dedică matematicii.
Până la 17 ani, stăpânea calculul integral, astronomia; a făcut descoperiri asupra sistemelor de raze (o aplicaţie a algebrei la optică) şi a scris (în 1822) un memoriu despre contactul curbelor şi al suprafeţelor algebrice. Studiile superioare le-a făcut la Trinity College din Dublin (totdeauna fiind premiat), iar la 22 de ani a fost desemnat profesor de astronomie la Universitatea Dublin. A fost membru al Academiei Regale din Irlanda şi preşedinte al ei, membru corespondent al Academiei de Științe din Paris şi primul membru străin al Academiei Naţionale din Statele Unite.
Hamilton a adus contribuţii însemnate în calculul vectorial, introducând noţiuni şi denumiri utilizate frecvent astăzi; a extins operaţiile algebrice asupra numerelor complexe culminând cu descoperirea cuaternionilor (1843); a enunţat principiul minimei acţiunii şi a dat sistemul de ecuaţii diferenţiale canonice ale matematicii (1834); a scos în evidenţă (începând cu 1824) analogia matematică dintre optica geometrică şi mecanică (a cărei idee a condus, mai târziu, la descoperirea microscopului electronic).
Opere principale:
Theory of systems of rays (1828);
On a general method în dynamics (1834);
Lectures on quaternions (1853);
Elements of quaternions (1865).
