Hermann Grassmann

GRASSMANN, HERMANN GÜNTHER (Stettin: 15.04.1809 – 26.09.1877) a fost un matematician şi filolog german. A fost un profesor de matematică erudit la gimnaziul din localitatea natală (cu toate cererile sale repetate, n-a putut obţine un post la Universitate, ba i s-a refuzat şi dorinţa de a fi profesor la liceul din Stettin, deşi postul rămăsese vacant după moartea tatălui său).

Opera sa de mare importanţă (dar dificilă, care a rămas aproape neobservată la apariţia ei) Die Wissenschaft der extensiven Grössen oder die Ausdehnungslehre (1844) cuprinde multe contribuţii care i-au adus ulterior un îndreptăţit renume; astfel, este redat într-o formă pur geometrică calculul cu sisteme de numere cu totul generale – aşa-numitele “mărimi extensive” constând din n unităţi; a expus, concomitent cu A. Cayley (1821–1895), noţiunea de spaţiu cu n dimensiuni; este considerat drept fondator al teoriei spaţiilor vectoriale (corelat de aceasta, se dă ca exemplu de stăruinţă şi meticulozitate faptul că el a încercat 26 de definiţii pentru înmulţirea vectorilor, până s-a oprit asupra uneia, după care rezultatele înmulțirii oglindesc mai bine realitatea); a introdus cele şase coordonate “plückeriene” ale dreptei; a studiat soluţia problemei lui Pfaff (cum a denumit-o K. Jacobi, în 1841).

În alte lucrări, H. Grassmann a abordat o nouă teorie a electrodinamicii, precum şi teoria combinării culorilor. La vârsta de 53 de ani a intreprins studiul limbii sanscrite, despre care a scris importantul Wörtebuch zu Rig-Véda (1857).

Grassmann a lucrat aproape toată viaţa într-o tristă singurătate morală şi fără să fi avut bucuria de a-şi vedea ideile sale matematice adoptate de contemporani.